Fotbal și corazon

Mi-a făcut taică-miu observație că am cam abandonat blogul de când m-am englezit, ceea ce e corect, deși nu s-a întâmplat din cauză de englezeală, ci mai mult de oboseală, viața offline fiind și anume extrem de epuizantă și pe alocuri ușor telenovelistică în ultima vreme. N-am murit, nu mă predau. Doar că mă transform, nu mi-e clar exact încă în ce, dar e clar că mă transform. Mă trezesc în ultima vreme că sunt mai încrezătoare, vorbește gura fără mine ca un om normal fără să se bâlbâie, aproape am învățat să conduc o mașină, aproape că sunt convinsă uneori că-s o tipă mișto, aproape că nu mai plâng când sunt singură acasă, am și față-n față cu alți oameni propriile păreri care nu-s ale maică-mii sau ale lui Gogu- în ritmul ăsta, cine știe unde ajungem? Are dreptate tata că 2019 e anul schimbărilor conform tabelului meu astrologic. Și săptămâna viitoare îmi vine la poștă și pașaportul de englezită, na.

Am văzut niște filme zilele astea care m-au făcut să mă gândesc la niște chestii.

Continuă lectura „Fotbal și corazon”

Tic tic

Am căutat în tagul Nadiafilms să văd dacă am mai postat până acu acest filmuleț experimental despre insomnie pe care l-am făcut la masterul de film acum enșpe sute de ani, pentru un curs de film experimental. Se pare că nu, așa că îl postez acu, că e relevant pentru starea mea actuală. Da’ vă avertizez că e cam experimental.

Din fericire, nu am ceas cu tic-tic, dar orice chestie cu ceas e traumatizantă când te străduiești să adormi, dai cu ochii de ecranul de la mobil, de pildă, și afli de câte ore te zvârcolești și te holbezi la tavan. Eu am ceas și la cuptor. Și locuiesc lângă o biserică unde bat clopotele din oră în oră. În principiu aș fi mai mulțumită într-o societate care nu se străduiește non-stop să-mi spună cât e ceasul.

Titanic hip-hop

Aseară am vizionat un musical animat italienesc despre scufundarea Titanicului. Mă scuzați, poate nu vă interesează, dar a fost o experiență cu adevărat unică și simt nevoia să povestesc cuiva. Cred că sunt alt om acum.

Filmul se numește „Titanic- Legenda continuă”, ceea ce m-a confuzat de la început pentru că eu aveam vaga impresie că faza cu Titanicul a fost pe bune și că au murit niște oameni adevărați. Gogu a găsit DVD-ul foarte ieftin la un magazin de vechituri. Pe spatele DVD-ului scrie că e vorba despre „adevăratele aventuri ale Titanicului”, spre deosebire de alea false cu Leonardo DiCaprio pe care le-a văzut toată lumea, presupun. Iar ce s-a întâmplat cu adevărat e că cineva a văzut Titanicul cu Leonardo DiCaprio și s-a gândit: „E ok, dar are nevoie de mai mulți șoareci mexicani cântători, și eventual un câine care să răpăie ca Will Smith, și gata, e practic un film pentru copii”.

Deci da, pare-se că pe Titanic s-au aflat o mulțime de animale vorbitoare, cântătoare și îmbrăcate, care s-au îmbarcat pe o punte specială a animalelor vorbitoare, precum pasagerii umani, și semănau dubios de mult dar cu siguranță absolut accidental cu varii animale vorbitoare din filme Disney sau Disney-wannabe. Pongo și Perdita din 101 Dalmațieni au fost pe Titanic, gâștele cu bonetă din Pisicile Aristocrate au fost pe Titanic. Pe Titanic au fost și un grup de șoareci mexicani care cântau obsesiv următoarele versuri: Continuă lectura „Titanic hip-hop”