Tic tic

Am căutat în tagul Nadiafilms să văd dacă am mai postat până acu acest filmuleț experimental despre insomnie pe care l-am făcut la masterul de film acum enșpe sute de ani, pentru un curs de film experimental. Se pare că nu, așa că îl postez acu, că e relevant pentru starea mea actuală. Da’ vă avertizez că e cam experimental.

Din fericire, nu am ceas cu tic-tic, dar orice chestie cu ceas e traumatizantă când te străduiești să adormi, dai cu ochii de ecranul de la mobil, de pildă, și afli de câte ore te zvârcolești și te holbezi la tavan. Eu am ceas și la cuptor. Și locuiesc lângă o biserică unde bat clopotele din oră în oră. În principiu aș fi mai mulțumită într-o societate care nu se străduiește non-stop să-mi spună cât e ceasul.

Titanic hip-hop

Aseară am vizionat un musical animat italienesc despre scufundarea Titanicului. Mă scuzați, poate nu vă interesează, dar a fost o experiență cu adevărat unică și simt nevoia să povestesc cuiva. Cred că sunt alt om acum.

Filmul se numește „Titanic- Legenda continuă”, ceea ce m-a confuzat de la început pentru că eu aveam vaga impresie că faza cu Titanicul a fost pe bune și că au murit niște oameni adevărați. Gogu a găsit DVD-ul foarte ieftin la un magazin de vechituri. Pe spatele DVD-ului scrie că e vorba despre „adevăratele aventuri ale Titanicului”, spre deosebire de alea false cu Leonardo DiCaprio pe care le-a văzut toată lumea, presupun. Iar ce s-a întâmplat cu adevărat e că cineva a văzut Titanicul cu Leonardo DiCaprio și s-a gândit: „E ok, dar are nevoie de mai mulți șoareci mexicani cântători, și eventual un câine care să răpăie ca Will Smith, și gata, e practic un film pentru copii”.

Deci da, pare-se că pe Titanic s-au aflat o mulțime de animale vorbitoare, cântătoare și îmbrăcate, care s-au îmbarcat pe o punte specială a animalelor vorbitoare, precum pasagerii umani, și semănau dubios de mult dar cu siguranță absolut accidental cu varii animale vorbitoare din filme Disney sau Disney-wannabe. Pongo și Perdita din 101 Dalmațieni au fost pe Titanic, gâștele cu bonetă din Pisicile Aristocrate au fost pe Titanic. Pe Titanic au fost și un grup de șoareci mexicani care cântau obsesiv următoarele versuri: Continuă lectura „Titanic hip-hop”

Nadia la Festivalul BFI 2018: locomotive gravide și alte probleme serioase

Raportăm cu întârziere: festivalul de film BFI din Londra s-a terminat cu surle, trâmbițe și multe producții de interes haliudian, de pildă o chestie cu Timotei Șalame (un băiat a cărui moacă de căprior ușor tupeist ar apărea probabil pe pereții camerelor tuturor fetelor sensibile, dacă fetele din ziua de azi ar mai cumpăra reviste cu postere la mijloc în loc să se dea pe Instagram), sau multîntârziatul film blestemat despre Don Quijote al lui Terry Gilliam. Dar cine se duce la un festival ca ăsta ca să vadă filme de limbă engleză cu oameni celebri, pe care le găsești după vreo lună oricum pe torr…ahâm, la Multiplexul din cartier? Eu m-am dus, desigur, să mă culturalizez cu chestii la care nu m-aș fi gândit altminteri.

La matineu, am văzut: Jim Năsturaș și Lukas, mecanicul de locomotivă, un film pentru copii nemțesc, ecranizare după cartea cu același nume de Michael Ende (ăla cu Neverending Story). Jim Năsturaș e un băiețel care împreună cu prietenii săi cei mai buni Lukas (mecanicul de locomotivă) și Emma (locomotiva) părăsește insula pe care locuiau, pentru că nu mai e loc pentru toată populația de oameni și locomotive. Așadar, se duc în lume, unde se întâlnesc cu chinezi, dragoni și uriași, și la sfârșit se întorc totuși acasă, iar locomotiva e însărcinată și naște un trenuleț mititel, nu mă întrebați cum e posibil din punct de vedere biologic sau feroviar. Continuă lectura „Nadia la Festivalul BFI 2018: locomotive gravide și alte probleme serioase”