Nadia la Academia Aardman

M-am strecurat printr-o ușiță precum Alice în țara minunilor ca să sculptez sprâncenele unei păpușele morocănoase

Poate cei doi cititori și jumătate se întreabă de ce n-am mai prea postat, sau poate nici n-au observat c-am lipsit (blogurile nu mai sunt la modă, știu. Lumea trendi postează clipulețe pe platforma aia care îți culege și vinde informația personală întru profitul Chinei, spre deosebire de alelalte platforme care ți le culeg și vând întru profitul vesticilor). Dar m-am întors, cu o scuză întemeiată: am fost ocupată cu un „training industrial” de trei luni într-ale animației stop-motion, pe care l-am făcut pe deasupra muncii full-time, de ziceam că acuș-acuș pic în nas de oboseală.

Cursul aparține de studiourile Aardman, de care ați mai auzit pe-aici dacă sunteți printre cei doi cititori și jumătate fideli. Sunt oamenii care se ocupă cu oaia Shaun, Evadare din Coteț etc, au câștigat nu știu câte premii, inclusiv Oscaruri, și iată că acum se ocupă și cu pregătirea artiștilor de viitor, de exemplu eu.

Continuă lectura „Nadia la Academia Aardman”

Garsonieră compactă, confortabilă, complet utilată

Ehei, prieteni și dușmani, oi fi eu acuma la propriu “award-winning filmmaker”, dar orice artist de succes trebuie să continuă să producă artă de calitate superioară ca să rămână relevant. Așadar, am început deja să lucrez la următorul scurtmetraj animat cu buget zero și ambiții un milion.

O să fie o poveste de groază despre piața imobiliară și fantome. Mi-a venit ideea când căutam să mă mut cu locuința mai aproape de locul de muncă și am observat că în centrul Londrei erau scoase la închiriere la prețuri exorbitante niște apartamente doar un pic mai mari decât apartamențelul de decor stop-motion pe care îl construiesc eu acuma într-o cutie de colet de la Amazon. Plus că în materie de facilități și dizain aveau anumite lacune. Ceea ce m-a făcut să-mi imaginez cum ar fi dacă s-ar combina scenariile și personajele de filme horror (care în general se manifestă în căsoaie și viloaie) cu un spațiu atât de, ăăă, compact.

Inspirație am găsit gârlă și am observat niște trenduri de care nu știam, locuind eu în suburbii atâția ani.

Veceul în dormitor

Există pare-se două situații în care trebuie să te numărul unu sau numărul doi la trei pași de salteaua pe care dormi: la pușcărie și într-un apartament din Camden unde chiria costă vro mie șaptesute de liruțe pe lună.

Continuă lectura „Garsonieră compactă, confortabilă, complet utilată”

Am câștigat un premiu!

..la un festival de film! Mai precis, Elefantul de Aur pentru cel mai cel Film Experimental, la festivalul Short Film Breaks. Îmi place inclusiv numele premiului, elefanții sunt printre animalele mele preferate. E pe bune, am primit inclusiv niște bani! Filmul cu pricina e povestea profului meu de mate abuziv, cu care v-am mai căpiat pe aici.

Vă rog să-mi scuzați entuziasmul excesiv dar sunt foarte bucuroasă, e prima dată în viață când câștig orice fel de concurs sau premiu, în afară de premiile și mențiunile de la școală ca elevă, care oricum nu se pun, că tot maică-mea trebuia să-mi cumpere cărțile și coronița de premiu. (Plus că n-au nici un beneficiu, singurul rezultat e că mănânci mai multă bătaie de la colegii care disprețuiesc tocilarii.)