Pursânge

Cetățeni! Aveți ocazia să încheiați anul 2016 cu un desen animat făcut de Nadia. Atenție! Conține violență anticâinească și animație incompetentă (am început această capodoperă acum foaaarte multă vreme, pentru că tot n-aveam timp s-o termin, și pe măsură ce capacitățile mele evoluau, bucățile deja desenate rămâneau în urmă din punct de vedere calitativ, dar mi-am dat seama că dacă nu-l asamblez acum, nu va fi gata niciodată).

Povestiți-mi despre profii voștri nasoi

Stimați concetățeni, m-am apucat de plănuit următoru-mi filmuleț animat, un soi de documentar despre viața de elev în România, pornind de la propria experiență cu o învățătoare șpăgară sărită de pe fix și un prof de mate alcoolic și violent, care mi-au lăsat impresia că în țărișoara noastră copiii erau (sunt?) la cheremul sistemului fără nici un mijloc de apărare împotriva abuzurilor. Stereotipurile alea nostalgice cu școala care te face om și dascălii devotați care-ți luminează mintea? Mda, n-au mare treabă cu ce-am trăit io.

Vreau însă să aflu și poveștile altora, dacă mai sunt oameni care s-au simțit așa când erau la școală. Cred că e important ca lucrurile astea să nu fie îngropate, facem lumea mai bună, mie o să-mi iasă un film mai bun și mai complet, voi o să aveți poate ceva catharsis să vedeți istoria transformată-n artă, win-win, ce mai.

Așadar, ați avut vreun profesor bețiv, violent, libidinos, corupt, sau altminteri nepotrivit pentru meseria asta?  Ați avut profesori sau profesoare care v-au umilit, jignit, terorizat, manipulat sau altminteri tratat nasol? Ați avut vreun prof sau profă de care vă aduceți aminte cu dezgust/frică/alt sentiment neplăcut și în zilele noastre?

Scrieți-mi 2 vorbe despre această figură marcantă a învățământului românesc (folosiți cu încredere formularul din josul paginii).

Avanpremieră

Protagonistul următorului Nadiafilm (sau, mai precis, Nadiadesenanimat), dacă apuc vreodată să-l termin cât mai sunt tânără. Da’ șansele sunt mici, c-am început de-un an și-abia dacă am făcut 30% din el.

Legenda lui Gelu Românul, plus urări de sezon

Nu știu cum v-ați petrecut voi Ajunul Crăciunului, dar eu, ținând cont că n-am neamuri unde mă aflu acu și că nu-mi plac nici sarmalele, nici carnea de porc, am decis să-l petrec transformând legenda lui Gelu Românul într-o scurtă animație explicativă, după modelul anterior cu Miorița.

Sursa acestei mirifice și perfect plauzibile povești este ziarul Adevărul, de altfel un ziar de calitate superioară, care ne propune pe lângă acest articol și alte capodopere jurnalistice, cum ar fi ‘Topul starurilor porno trecute de 50 ani’, când m-am uitat eu ultima dată.

Poate trecem la Ana lui Manole în episodul următor, dacă nu mi-o fi prea lene. Între timp, dacă vă doriți ceva mai festiv, sugerez celor doi cititori și jumătate ai mei un articol mai vechi scris de Nadia despre cele mai interesante colinde hrușciene, sau o poveste de Crăciun nouă ilustrată de Nadia.

Revin curând, cred, că altă treabă oricum n-am – sunt în concediu.

Artă de sezon

În ultimii ani, am făcut înainte de Crăciun câte-o felicitare animată pe care nu mi-a cerut-o nimeni și presupun că n-a trimis-o nimeni nimănui. Anul ăsta, mi-a fost așa de lene că mai era un pic și venea Crăciunul peste noi până s-o termin. În mod extrem de adecvat, tema capodoperei e lenea. Pentru că nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la zile libere, mă gândesc la dormit până la 12 plus câțiva pui de somn suplimentari în timpul zilei. Chiar, n-ar fi rău să hibernăm și noi iarna precum aricii.

În apărarea mea, să știți că nu-s Chiar Așa de leneșă: am făcut o mulțime de felicitări desenate, din care vă arăt și vouă vreo două. Cetățenii care doresc ceva similar pentru ei înșiși mă pot contacta. E cam târziu pentru Crăciun, da’mai vin și alte sărbători, plus zile de naștere, nunți, botezuri, înmormântări și divorțuri, găsesc eu un desen pentru orice ocazie.