Girafa cu insomnie

„Girafa cu insomnie” e o poezie pe care-am scris-o și ilustrat-o cu desene incompetente când eram studentă și pe care am transformat-o mai târziu, în Anglia, într-un filmuleț animat la fel de incompetent. Ca mai toate chestiile scrise sau desenate de mine, e de fapt despre mine, pentru că insomniacă îs, chiar dacă nu-s girafă, dar merge și ca poveste pentru copii.

Traducerea și adaptarea: Șerban Anghene. Narator: Emily Wilden

Nemaiauzita tragedie a girafei cu insomnie

-poveste în rime fără nici o consideraţie pentru metrică şi versificaţie-

Povestea noastră e despre girafa cu insomnie.
Şi pentru că avem o singură girafă în poezie,
Îi vom spune simplu „girafă”. Care girafă? Se ştie!
În situaţiile când de mai multe girafe discutăm
Le dăm nume sau porecle, ca să nu le confundăm.
Girafa noastră avea o problemă cam gravă:
De o vreme încoace, de nesomn era bolnavă.
Se culca liniştită în patul ei din savană
Şi aştepta să îi vină moş Ene pe geană
Sau Omul de nisip, sau ce nume-o fi cu noroc
Cum aţi vrea să-i ziceţi, el nu venea deloc.
Girafa se tot întorcea, se foia şi ofta
Veneau zorile şi ea nici un pic nu dormea.
De dimineaţă, treburile de girafă o aşteptau
Toate animalele din savană bucuroase se trezeau
Iar trista girafă, mai obosită decât s-a culcat
Trebuia, vrând-nevrând, să se scoale din pat…

Fără să doarmă deloc, azi aşa, mâine aşa
Girafa noastră începuse a se îngrijora
Pentru că spre soluţie singură nu găsea cale
S-a gândit să ceară şi sfatul altor animale.
„O să-i întreb pe hipopotamii care locuiesc în lac
Cred că se pricep la somn, în fond, numai asta fac.”
„Nu poţi dormi? Ce urât”, oftă hipopotamul grăsan
„De n-ai somn liniştit, o noapte îţi pare un an.
Când te culci, bea nişte lapte”, o sfătui el blajin,
„Sau chiar, şi mai bine, un pahar-două de vin”.
„Nu vorbi de vin! Ăsta-i un basm de copii
Ce-or să zică de noi părinţii lor de-or citi??”
Strigă girafa insomniacă uşor indignată
Dar se hotărî totuşi să urmeze sfatul pe dată.
(Cel legat de lapte, bineînţeles)
Şi sperând, biata de ea, la un imediat succes
A încălzit în seara aceea un pic de lăptic
Şi, de nerăbdare, l-a băut din ibric.

Un lucru de care însă girafa nu-şi amintea
Pentru că de obicei îi amintea mama sa
Era că încă din fragedă copilărie
Laptele îi provoca o groaznică alergie.
Şi uite aşa, imediat ce din lapte a gustat
Nici nu apucase să se întindă în pat
Când simţi o mâncărime înfiorătoare
Imediat, scărpinându-se, sări în picioare!
Pentru că girafele au gâtul foarte lung
Nici măcar să se scarpine ca lumea n-ajung
Sărmana girafă se freca de un copac
Şi plângea disperată: „Acum ce mă fac?”
Tot scărpinându-se aşa, evident, n-a aţipit
S-a făcut iar dimineaţă, şi girafa n-a dormit.
Când au venit zorile, i-a mai trecut alergia
Dar ce nu i-a trecut cu nici un preţ-aţi ghicit, insomnia.
Obosită şi tristă, girafa merse, în fine
La prietena ei cea mai bună, zebra cu buline.
(Zebrele au dungi în mod obişnuit, e corect
Faptul că aceasta e cu buline să nu vă pară suspect
Sunt tot felul de poveşti, unele mai ciudate
În cea de faţă zebrele au buline colorate)
„Aşa deci?Ai insomnie?” zise zebra cu buline
„Să îţi spun ce leac am eu atunci când nu dorm prea bine.
Dacă sunt prea supărată de atâtea griji, nevoi
Ca să aţipesc îndată, mă apuc să număr oi”.
„Cum să număr oi, surioară? N-am văzut oi în savană!”
„Nu e oaia importantă! Mintea o ai de pomană?
Oile, draga mea, doar ţi le imaginezi
Şi tot numeri, şi tot numeri, curând ajungi să visezi.”

Girafa avea încredere în prietena sa.
„Dacă zice ea că-i bine, păi atunci voi număra.”
Şi când se face iar vremea de culcare
Girafa noastră se pregăteşte de numărătoare.
O oaie, două oi, uite-aşa timpul trece
Dar imediat ce număratul ajunse la zece
Girafa, care nu prea se ţinuse de carte
Îşi dădu seama că nu ştie ce vine mai departe.
„Ce urmează după zece? Vai de mine, am uitat!
Se vede că la matematică deloc n-am învăţat!”
Pentru că nu-şi amintea singură, fără doar şi poate,
Girafa se apucă să-şi caute cartea de mate.
Manualul de aritmetică nu fu de găsit
În schimb, găsi cărţi de muzică şi gătit
Chiar şi o culegere de literatură comparată
Dar ce folos, nicăieri cartea căutată.
Tot scormonind prin volume, vremea somnului s-a dus,
Şi girafa din nou geană pe geană n-a pus.

„Nu merge cu oile, să întreb pe cineva mai deştept.
Mă duc la elefant, am auzit că-i un animal înţelept.”
„Ai ceva pe conştiinţă”, i-a zis elefantul încruntat.
„Când ai conştiinţa curată adormi imediat!”
„Ce e aia conştiinţă?” întrebă girafa neştiutoare.
„Înseamnă că ai făcut cuiva un rău foarte mare
Şi acum te simţi vinovată, chiar fără să ştii
Aminteşte-ţi, cere-ţi iertare, să vezi cum vei adormi.”
Girafa s-a chinuit deci să-şi aducă aminte
Când a fost ultima oară când nu fusese cuminte.
S-a gândit, s-a gândit, nimic rău nu făcea
Dimpotrivă, toată lumea din savană o iubea
De voia cineva un fruct din vârf de copac
Girafa i-l culegea pe dată ca să îi facă pe plac.
„Conştiinţa mi-e curată!” Strigă girafa bucuroasă.
„Am şi eu un merit că-i viaţa-n savană frumoasă”.
Dar vezi că gândindu-se aşa, mai rău a obosit
S-a făcut dimineaţă, şi girafa tot n-a dormit.

„E clar”, zise ea cu tristeţe,” trează până dimineaţă!
trebuie să mă resemnez cu insomnie pe viaţă.
Acum, iarăşi, obosită, eu mă duc la treaba mea.
Să am ceva energie, ce-ar fi să-mi fac o cafea?”
Şi cum a sorbit girafa din cafeaua aromată
A cuprins-o-un somn cum nu mai avusese niciodată!
S-a culcat, şi, liniştită, a dormit pân-la amiază
Iar de-atunci nu s-a întâmplat toată noaptea să stea trează.

Cu acestea fiind rostite, povestea s-a cam sfârşit
Cu girafe, insomnie şi cu final fericit.