Despre studenție în 2 țări și alți demoni

După ce zilele trecute am vorbit de rău Englezia Land și paranoia ei, astăzi, întru echilibrarea situației, vorbim de rău țara de baștină a subsemnatei, și mai precis sistemul ei de învățământ universitar, ba, și mai precis, FeJeSeCe, că doar de acolo se trage seva a însuși acestui blog și majoritatea nemulțumirilor din viața studențească a Nadiei. Nu de alta, dar de mult nu mai pălăvrăgisem despre aceste lucruri.

Așadar, Nadia în Hotnews, AICI.  Sunt dezamăgită de numărul mic, până la ora actuală, de comentatori care mă contrazic. Vreo câțiva fericiți care cred că Cibernetica de la ASE e raiul pe Pământ (o fi, nu pot zice c-am călcat pe-acolo),  o tanti ce se pretinde în mod mincinos Fejesecistă deși nu știe cine-i proful care mănâncă șaorma la ore, încolo nimic. Așteptăm provincia.

Enter Senesepea

Trei ani de zile a petrecut Nadia în măreaţa instituţie de învăţământ superior Fejesece. Aici, a iubit, a urât, a fost veselă şi tristă, toate acestea nefiind doar metafore şi figuri de stil, vă asigur. Uneori, de multe ori, de fapt, a regretat că s-a dus acolo. Cu ce-a rămas, nu poate spune exact.

Dar, dar! Nadia e o persoană curajoasă! Care nu se teme de schimbări! Şi, pentru masterat, a ales o altă instituţie de învăţământ superior pe care să o înj…asta…frecventeze. Enter Senesepea. Pentru că n-a fost decât de vreo 2 ori pe la Senesepea pân acu şi nu poate spune cine ştie ce despre ea, eroina noastră, adică eu, va face o comparaţie între primele impresii generate de cele două facultăţi. Continuă lectura „Enter Senesepea”

Totul e bine când se termină cu bine.

Relaţia mea de trei ani de zile cu FJSC – scurtă, dar destul de năbădăioasă-  se încheie în mod complet nedureros atât pentru facultate cât şi pentru mine.  Am luat 8,60 la examenul de licenţă, a-doua-cea-mai-mare-notă din seria Jurnalism model Bologna (oamenii de la Relaţii Publice au avut multe note mari. Încep să înţeleg tâlcul opţiunilor din ciclul „mergem la secţia PR: o urâm pe Cristina Coman, dar licenţa e uşoară”.)

Nu e rău.  Maică-mea e probabil de altă părere, nici măcar nu a zâmbit când i-am spus. Acum na, sigur că licenţiaţii de la alte facultăţi au note mai frumoase, dar Fejesece e un loc unic, probabil printre puţinele unde cu şapte şi ceva la admitere prinzi un loc la buget printre primii, de ce ar fi licenţa diferită? E un opt şi jumate şi un pic muncit. Felicitări mie.

Adio, FJSC,  să ne revedem când mi-oi vedea ceafa fără oglindă.

…De fapt, să nu zic vorbă mare, că poate mă trezesc că mi se învârte capul 180 de grade ca în Exorcistul.