Țara arde și kebabul se rumenește

Marea Britanie e o țară cu care se întâmplă chestii. De pildă, momentan ar trebui să se întâmple negocieri pentru Brexit, în pas alergător, că se cam apropie termenul-limită. Apoi, anul trecut s-au întâmplat multe atacuri teroriste, presupun că autoritățile și instituțiile oficiale ar trebui să aibă multă treabă cu prevenirea altora pe viitor. Iar acum câteva zile un prieten al lui nenea Putin a pățit ceva nasol în Salisbury, deci poate e o problemă de interes politic și de ce prietenilor lui Putin nu prea le priește ceaiul sau pizza în Anglia (și nu doar pentru că pizza făcută de englezi e nașpa).

Totuși, chiar și în aceste vremuri tulburi, politicienii britanici își fac timp pentru o chestiune extrem de importantă: Premiile pentru cel mai bun Kebab Britanic. Când am aflat despre această ceremonie azi, am crezut că e la mișto, dar nu, ea este adevărată, reală și autentică, și s-a petrecut aseară cu mare fast. Continuă lectura „Țara arde și kebabul se rumenește”

Lucruri adevărate, reale și autentice care se petrec la mine în cartier

Ieri, adicătelea duminică, stăteam liniștită și-mi vedeam de treaba mea, adică îmi vânturam părul să se usuce, când aud niște sunete de goarnă. Dau buzna la fereastra din sufragerie să mă benoclez afară, și ce-mi văd ochii? Pe sub geamul meu trecea un hamster uriaș. Și o cutie de sardine umblătoare. Și un om cu coarne de capră. Și încă un hamster uriaș. Și printre ei oameni care păreau din cale-afară de veseli.

Hait! Ce se petrece? Mi-am zis. Mi-am pus repede o căciulă, să nu-mi facă părul țurțuri, și am luat-o în direcția procesiunii. Astfel, am aflat că am avut bucuria de a mă intersecta cu Festivalul din Eferverscenți, care celebrează legenda locală a lui Lefi Ganderson, băiatul capră de pe muntele din Efervescenți. Asta m-a confuzat foarte, pentru că eu știu bine zona Efervescenți și nu pare a fi nici un munte p-acolo. Am încercat după aia să aflu mai multe despre Lefi, dar tot ce-am găsit e o carte pentru copii relativ recentă pe Amazon, și încep să cred că mitul ăsta tradițional a fost inventat în 2010 sau ceva de genu’. Continuă lectura „Lucruri adevărate, reale și autentice care se petrec la mine în cartier”

Cum să-ți dai cu părerea despre viața în UK

-ghid pentru nerezidenți-

Vremea în Marea Britanie e absolut de căcat.

O știu oamenii care locuiesc în Marea Britanie, o știu oamenii care au fost în Marea Britanie numa’ trei zile să-și facă o poză cu Big Ben, o știu oamenii de pe alte continente și extratereștrii de pe alte planete. E un adevăr universal valabil, cam ca “Toți o să murim” sau “Prostia e infinită”. Și e foarte ușor de verificat: nu trebuie decât să cauți Londra într-un app d-ăla de starea vremii, și obții, cel mai probabil, “treișpe grade, noros” în orice zi a anului, ceea ce se încadrează în definiția majorității oamenilor în ce privește vremea de căcat. Din această cauză, ori de câte ori vorbesc cu cineva din patrie, și-mi spune “ce vreme de căcat aveți acolo, nu știu cum reziști”, nu mai fac nici cea mai mică încercare de a-l contrazice, pentru că știu că omul are dreptate, indiferent dac-o fi călcat vreodată prin UK sau nu, și într-adevăr mi s-a cam acrit și mie de vremea britanică.

Oamenii din România știu totuși multe alte chestii legate traiul în Marea Britanie, chestii mai puțin măsurabile sau binare ca valoare de adevăr, chestii care ai fi crezut că țin de experiențe directe- românii de acasă le știu și mi le comunică des, fie ei rude, cunoștințe sau cetățeni oarecare de pe net ale căror vorbe îmi cad sub ochi. De-a lungul celor 7 ani și mai bine pe care i-am petrecut în țara lui Șerloc Holmz, am aflat de la români din România tot ce e de știut despre viața aici: cum te tratează sistemul medical sau de învățământ sau de transport din Marea Britanie, cum e mâncarea, cum e la modă să-ți bei cafeaua, cum miroase aerul de dimineață, cum se înțeleg britanicii cu mătușile de gradul doi, cum sunt tratate minoritățile, femeile și animalele mici, ce joburi sunt la mare căutare, în fine, tot.  Continuă lectura „Cum să-ți dai cu părerea despre viața în UK”

O mini-călătorie în timp

Cea mai drăguță chestie zărită la târg era acest mini-laborator de profesor trăsnit, în care toate mini-chestiile chiar se mișcau și bolboroseau și luminile se aprindeau.

M-am apucat în sfârșit de munca propriu-zisă la un filmuleț la care mă gândesc de multă vreme, și ca să mă torturez singură cât mai energic, m-am hotărât să-l fac stop-motion. Din această cauză, am trecut uichendul trecut pe la un târg de mobile și accesorii pentru case de păpuși, în ideea că oi găsi câte ceva care să înfrumusețeze decorul și să mă facă să par mai profesionistă  (sau poate să mă facă să par și mai neprofesionistă prin comparație cu chestiile făcute de mine de la zero). Continuă lectura „O mini-călătorie în timp”