Să vină clovnii

Azi dimineață, în tren, paznicul care anunță varii informații utile la megafon era din cale-afară de vesel, recitându-și repertoriul obișnuit (plus ceva adăugiri mai neobișnuite) cu tonul pe care un crainic teve ar anunța un cetățean extrem de norocos că tocmai a câștigat două triliarde și o casă de vacanță în Bahamas.

„Bună dimineața, doamnelor și domnilor, și bine ați venit în acest tren al Căilor Ferate de Sud-Vest! Astăzi e vineri, și nu-i așa că vinerea e o zi minunată? Vinerea e cea mai frumoasă zi din săptămână, că doar avem înainte un weekend întreg! Sper că aveți niște super planuri pentru weekend!

Acum ne-am oprit la un semafor, doamnelor și domnilor, nu vă impacientați, am să mă uit foarte urât către semafor și veți vedea că ne punem în mișcare imediat!”

E o atmosferă cam ciudată când un nene încearcă să te înveselească de la megafon, iar tu stai și-l asculți dintr-un vagon aproape gol și tăcut, și nu reacționezi nicicum, pentru că știi că nenea nu te aude, ce rost are? Pe de altă parte, nici la cinematograf nu te aud actorii când râzi la o comedie, poate ar fi trebuit să zâmbesc, de formă.

Totuși, ce l-o fi apucat?

„Iată, ne mișcăm, doamnelor și domnilor, v-am spus că dacă mă uit urât la semafor se sperie de numa-numa!

Ah, și apropo, dacă vreunul dintre dumneavoastră se gândea să coboare la Wimbledon, să știți că linia de metrou District e suspendată din cauza unui INCIDENT la Parsons Green, dar nu voiați să coborâți, oricum, nu? De ce ați coborî când trenul nostru are scaune atât de comode, și roșii, ce-mi plac scaunele noastre roșii. Rămâneți în tren și luați alt metrou de la Waterloo!”

Ah, asta era. Dacă mai continuă atentatele astea prin Londra, bieții paznici din trenuri vor fi nevoiți să recurgă la baloane și fluiere ca să ne ridice moralul.

Obiceiuri tradiționale de vacanță

Plimbarea organizată în natură e o tradiție multiubită în regatul britanic. Oriunde te-ai afla lângă vreun boschet cât de mic, dai negreșit de o cărăruie semnalizată drept POTECĂ PENTRU PUBLIC, care te poartă printre copaci, pe lângă ape, ruine, sătuce, orașe, și mai ales printre oile și vacile diverșilor cetățeni ale căror proprietăți le poți traversa când îți exerciți dreptul național la plimbare. Există zeci de cărți și site-uri cu plimbări britanice plănuite minuțios, cu hărți ale variilor trasee circulare sau liniare, fiecare gărduleț e descris en detail, precum și fiecare obiectiv de interes de pe drum, și în ce direcție trebuie să te holbezi ca să-l vezi- ce mai, plimbarea e lucru mare. Ori de câte ori mă aflu în vacanță în teritoriul britanic, e musai să mă plimb și eu în mod organizat.

Poienița Zânelor, destinația unei scurte Plimbări Organizate

Continuă lectura „Obiceiuri tradiționale de vacanță”

Strada României, colț cu Carmen Sylva

Anul ăsta, cu ocazia tradiționalei vacanțe de vară prin Țara lui Cănuță Om Sucit, m-am întors în Snowdonia, în nordul Țării Galilor, pe unde mai fusesem acum câțiva ani după Crăciun în speranța naivă că numele regiunii ar putea indica ceva zăpadă iarna. Bineînțeles că zăpadă n-a fost, dar am avut în schimb ploaie cu găleata, și majoritatea atracțiilor cultural-turistice erau închise (cu excepția teatrului celui mai multitasking păpușar din lume), așa că iată-mă revenind în miezul verii, ocazie cu care am dat o fugă și-n insula vecină Anglesey, ale cărei maluri sunt desemnate Zonă Naturală de Mare Frumusețe de către specialiștii în asemenea chestiuni, oricine ar fi ei.

Ne-am cazat în Llandudno (se pronunță thlandidno? cred?), un orășel drăguț pe malul mării, la marginea parcului național Snowdonia. Numele galeze sunt un exercițiu interesant de empatie: când dai cu ochii de ele ca ne-galez, te simți, probabil, cum se simte un om cu dislexie tot timpul. Scrise, par rezultatul unei plimbări pisicești pe o tastatură nesupravegheată. Când le citești, trebuie să înveți pe dinafară niște reguli complet noi de asociere dintre litere și sunete, care n-au nici o logică pentru cineva crescut, să zicem, cu fonetica limbii române (sau engleze). Am trecut prin Llanfairpwllgwyngyll, de exemplu, și când am văzut numele localității pe ecranul GPS-ului am crezut inițial că avem o defecțiune tehnică. N-aș fi în stare să-mi citesc propriul articol de azi cu glas tare, pentru că habar n-am cum se citește Llanfairpwllgwyngyll. Continuă lectura „Strada României, colț cu Carmen Sylva”

Păcănele și pescăruși

Toată lumea din jurul meu a fost în Norfolk vara asta, sau va fi în Norfolk, sau e în Norfolk chiar acum. Pentru amatorii de vacanțe în Englezia, Norfolk e musai de vizitat, și majoritatea oamenilor care mi-au vorbit despre acest comitat se întorc acolo an de an. Ah, Norfolk! Cel mai mișto dintre locurile de vacanță englezească!

Weekendul trecut am trecut și eu prin Norfolk, dar nu pot să zic că m-a impresionat din cale-afară (nu se compară cu Cea Mai Frumoasă Insulă), deși partea cu „englezească” e sigur adevărată: n-am mai văzut niciodată atâtea steaguri ale lui Sf Gheorghe în același perimetru, nici măcar în preajma referendumului brexitesc. E posibil ca nici măcar să nu existe în Londra atâtea steaguri ale lui Sf Gheorghe. În Norfolk, campania pentru identitate națională englezească nu se încheie niciodată. Continuă lectura „Păcănele și pescăruși”

Căldură mare, my dear

De câteva zile, nu foarte multe, iată că e vară, vară, e soare-afară, chiar și-n Anglia. Cer senin cât vezi cu ochii, și caniculă de 28-29, ba chiar și 30-31 grade. Iar la asemenea evenimente șocante, oamenii care locuiesc în Anglia trebuie musai să aibă aceleași două reacții, și musai pe amândouă în același timp.

Prima, și cea mai importantă, e, desigur, panica. Cum s-a putut întâmpla așa ceva ÎN ANGLIA? Guvernul a emis o alertă portocalie care avertizează populația că situația e cam albastră. Megafoanele din stațiile de metrou anunță iar și iar că în asemenea condiții vitrege e musai să ai o sticlă cu apă la tine. Toata lumea se văicărește, se agită, își smulge părul din cap. Trenurile sunt bulibășite de trei zile, condițiile meterologice „severe” cer întârzieri, anulări și limite de viteză. Hashtaguri precum #caniculă si #nupotsădormdecaldură trenduiesc în spațiul twitteresc britanic (prilej pentru companii să sară cu oferte tematice, de la frigidere noi la cărți pe care să le poți răsfoi dacă tot nu dormi la 1 dimineața). “Să vină ploaia înapoi! E prea cald să-mi beau ceaiul!” strigă voci de cetățeni. Continuă lectura „Căldură mare, my dear”