Fie ca & alte urări

O dezvăluire exclusivă vag legată de sărbători, că e cu pulovere de lână cu brăduți:

Când eram mică, trăiam, nu știu de ce, cu impresia că puloverele colorate se fac din lână de la oi colorate. Dacă pulovărul era roșu, galben, albastru, apăi așa trebuie să fi fost și oaia de origine.

Bineînțeles, nu văzusem niciodată asemenea oi interesante în carne și oase, dar ăsta nu era un impediment major în calea teoriei mele: fiind eu crescută într-un apartament la etajul șapte în București, fără rude la țară unde să mă duc vara, oricum nu văzusem oi adevărate niciodată.

Era totuși o chestie care mă punea nițel pe gânduri, și anume puloverele cu model. Oi născute cu tot felul de înflorituri și brăduți pe ele parcă erau prea de tot chiar și pentru imaginația mea.

oi

Hai, Crăciun Fericit la toată lumea! Măcar acu’ să ne fie mișto, că poate la anu pe vremea asta o fi război nuclear.

Cititorii întreabă, Nadia răspunde, episodul enșpesute

Găsesc de ceva vreme, printre termenii de căutare cu care ajunge lumea la mine de pe Gugăl, o întrebare arzătoare care tot revine, formulată în diverse feluri, dar mereu aceeași în esență. Nu-mi dau seama exact de ce Gugăl îmi alocă mie responsabilitatea pentru această dilemă, din câte-mi amintesc n-am mai tratat subiectul până acum, și în orice caz știu sigur că n-am experiență directă cu o asemenea situație. Dar cred că e de datoria mea să încerc să-mi ajut cititorii, chiar și pe cei accidentali veniți de pe Gugăl.

Așadar, întrebarea este, citez:

Cum faci pipi când ești în autobuz?

La prima vedere, răspunsul pare simplu: nu faci. Totuși, întrebătorul frământat de această chestiune fie nu are liniște și revine mereu la ea, fie sunt de fapt mai mulți cetățeni care se confruntă cu această problemă, deci e clar că e o problemă importantă pe care n-o putem da la o parte chiar așa, cu una, cu două. Însă singura alternativă care-mi vine în minte e asta:

pe-geam

Dar stai! Am făcut o presupunere sexistă. Am pornit de la premisa că întrebătorul e bărbat. Dacă avem de-a face cu o femeie, atunci mă tem că problema e și mai complexă și soluția pe care o pot propune e valabilă numai 1 zi/an, de Halloween.

fetita-din-exorcistul

Asta e tot ce am putut să fac pentru dumneavoastră, poate altcineva are o idee mai bună.

Tezaur folcloric

ana-si-manole

O cugetare de ziua țării noastre în formă de pește foarte gras: mă gândeam la unul din miturile noastre naționale, ăla cu Manole și cu Ana, și mă întrebam de ce Manole ăsta nu și-a dat pur și simplu demisia în loc să-și omoare nevasta. Dacă era așa mare meșter, sunt convinsă că se găsea și alt proiect arhitectural care să îl dorească în staff.

Cum cred io că au stat lucrurile mai degrabă: Manole voia de mult s-o omoare pe Ana, așa că el însuși tot dărâma construcția noaptea și după aia a mințit că a visat chestia aia cu ziditul nevestei în perete, apoi s-a asigurat că nevastă-sa vine prima. Un plan criminal perfect pentru epoca superstițioasă în care trăia, mai ceva ca al lui Amy din Gone Girl. Violența domestică, tradiție națională!

Pentru și mai mult patriotism, trebuie bineînțeles să repostez această animație de anul trecut. Hai, să ne trăiască.

Duncan MacLeod cu trabuc

fidel

A murit Fidel Castro, după cum probabil ați auzit deja. N-am nici o emoție legată de acest eveniment, în primul rând pentru că aveam impresia că a murit acum zece ani, și-n al doilea rând pentru că n-am fost niciodată în Cuba, nu intenționez să merg în Cuba, nu cunosc pe nimeni din Cuba și deci în principiu interesul meu pentru soarta Cubei e destul de scăzut. Am auzit cetățeni cu avânt stângist energic și postere cu Che Guevara în dormitor declamând că nenea Fidel era un mare simbol al revoluției antiimperialiste proletareblablablablablablablabla. Pe mine apologeții oricărui regim politic megaloman care suprimă pluralismul și dreptul de a fi Gică Contra mă pierd din start, GicăContrismul e rațiunea mea de a fi, așa că prefer lumea care are postere cu Backstreet Boys.

Carevasăzică am stabilit că nu-mi pasă, dar mă amuză oare să citesc despre cele șasesuteșiceva de planuri eșuate de a-l asasina pe Fidel, bineînțeles scornite de niște minți americane ascuțite ca un cuțit vechi pentru unt? Bineînțeles că mă amuză. Mai ales ăla cu scoicile vopsite umplute cu explozibil, pe care a trebuit să-l desenez.