Să vină clovnii

Azi dimineață, în tren, paznicul care anunță varii informații utile la megafon era din cale-afară de vesel, recitându-și repertoriul obișnuit (plus ceva adăugiri mai neobișnuite) cu tonul pe care un crainic teve ar anunța un cetățean extrem de norocos că tocmai a câștigat două triliarde și o casă de vacanță în Bahamas.

„Bună dimineața, doamnelor și domnilor, și bine ați venit în acest tren al Căilor Ferate de Sud-Vest! Astăzi e vineri, și nu-i așa că vinerea e o zi minunată? Vinerea e cea mai frumoasă zi din săptămână, că doar avem înainte un weekend întreg! Sper că aveți niște super planuri pentru weekend!

Acum ne-am oprit la un semafor, doamnelor și domnilor, nu vă impacientați, am să mă uit foarte urât către semafor și veți vedea că ne punem în mișcare imediat!”

E o atmosferă cam ciudată când un nene încearcă să te înveselească de la megafon, iar tu stai și-l asculți dintr-un vagon aproape gol și tăcut, și nu reacționezi nicicum, pentru că știi că nenea nu te aude, ce rost are? Pe de altă parte, nici la cinematograf nu te aud actorii când râzi la o comedie, poate ar fi trebuit să zâmbesc, de formă.

Totuși, ce l-o fi apucat?

„Iată, ne mișcăm, doamnelor și domnilor, v-am spus că dacă mă uit urât la semafor se sperie de numa-numa!

Ah, și apropo, dacă vreunul dintre dumneavoastră se gândea să coboare la Wimbledon, să știți că linia de metrou District e suspendată din cauza unui INCIDENT la Parsons Green, dar nu voiați să coborâți, oricum, nu? De ce ați coborî când trenul nostru are scaune atât de comode, și roșii, ce-mi plac scaunele noastre roșii. Rămâneți în tren și luați alt metrou de la Waterloo!”

Ah, asta era. Dacă mai continuă atentatele astea prin Londra, bieții paznici din trenuri vor fi nevoiți să recurgă la baloane și fluiere ca să ne ridice moralul.

Nadia și desenul după natură

Pui de cucuvea desenați de Nadia

O chestie de care am devenit oarecum dependentă în ultima vreme, în detrimentul finanțelor, e desenatul de animale după natură. Desigur, poți să desenezi gratis orice animal ți se nimerește în raza vizuală, dar sunt nește oameni în Londra care organizează asemenea activități în mod intenționat, în colaborare cu diverse sanctuare și ONG-uri care salvează animale rănite, le cresc și așa mai departe. Cu această ocazie, am desenat, deci, bufnițe, țestoase, pui de sconcs și alte orătănii. Dacă vreți să vedeți cum arată capodoperele, le-am adăugat pe site-ul meu de desene, unde o să mai pun și alte mâzgăleli așa-zis mai serioase, de pildă ce-am făcut la un curs de desenat ființe umane la începutul anului. M-am gândit să le pun acolo și nu aici pentru că pe blogul ăsta postez în general caricaturi și alte desene mai funny, și nu știu dacă pe cei doi cititori și jumătate îi interesează în mod deosebit desenele după natură, dar dacă e cineva de altă părere, să-mi spună.

Obiceiuri tradiționale de vacanță

Plimbarea organizată în natură e o tradiție multiubită în regatul britanic. Oriunde te-ai afla lângă vreun boschet cât de mic, dai negreșit de o cărăruie semnalizată drept POTECĂ PENTRU PUBLIC, care te poartă printre copaci, pe lângă ape, ruine, sătuce, orașe, și mai ales printre oile și vacile diverșilor cetățeni ale căror proprietăți le poți traversa când îți exerciți dreptul național la plimbare. Există zeci de cărți și site-uri cu plimbări britanice plănuite minuțios, cu hărți ale variilor trasee circulare sau liniare, fiecare gărduleț e descris en detail, precum și fiecare obiectiv de interes de pe drum, și în ce direcție trebuie să te holbezi ca să-l vezi- ce mai, plimbarea e lucru mare. Ori de câte ori mă aflu în vacanță în teritoriul britanic, e musai să mă plimb și eu în mod organizat.

Poienița Zânelor, destinația unei scurte Plimbări Organizate

Citește în continuare „Obiceiuri tradiționale de vacanță”

Un parlament de bufnițe

Nu știu dacă interesează pe cineva subiectul, dar limba engleză are o cantitate impresionantă de cuvinte care denumesc grupuri de animale sau păsări. Majoritatea sunt foarte caraghioase, posibil inventate doar pentru efectul umoristic, și rar folosite în practică, dar important e că există, și în general reflectă trăsături stereotipe asociate cu creatura respectivă. De pildă, un grup de bufnițe se poate numi un parlament, o „înțelepciune” sau o „holbare”.

Sitarul de mal conține cuvântul zeu în denumirea lui englezească, așa că o adunătură de asemenea orătănii se numește o rugăciune, un panteon sau o omnisciență de sitari, practic acoperind toate aspectele vieții religioase. Citește în continuare „Un parlament de bufnițe”