35

Când eram foarte jună și încercam jurnalismul cu degetul în patrie, am aflat dintr-o mare redacție (nu zic care) că oamenii trebuie descriși în felul următor în funcție de vârstă:

20-39: tânărul/tânăra

40-59: bărbatul/femeia

60+: bătrânul/bătrâna

Sub 20 era un mix mai subiectiv de copii, adolescenți și tineri, cu care nu trebuie să ne batem capul pentru că am depășit de mult faza aia.

În orice caz: încă tânără vreo 5 ani. Deși am auzit pe cineva de curând că vârsta de mijloc începe la 35, deci depinde pe cine întrebi. Arăt mișto, dar prietenele mă bat la cap să-mi vopsesc părul cărunt, așa că mi-am cumpărat niște vopsea care momentan stă liniștită în dulap și nu o deranjează nimeni. Sper să prind cu succes 40, 45, 50 și așa mai departe, să nu ne dea Putin cu bombanucleară, și să-mi fie tot bine ca acum. Îs multe lucruri pe lume de făcut, văzut, auzit, mâncat, mirosit etc. (Acum că stau undeva cu grădină, adulmecatul ierburilor din grădină e una din activitățile preferate, top 3 fiind trandafirii, levănțica și menta- dar au apărut și flori de portocal care sunt un new entry promițător).

Nu știu ce au alții la 35 ani, dar eu am o mașină la mâna a doua și o pisică (am semnat personal pe propria răspundere că o iau de la Liga pentru Protecția Pisicilor). Am bilet la grand prixul de patinaj artistic din Sheffield care se petrece toamna asta, mă scuzați, am de gând să scriu în continuare despre patinaj. Am de asemenea vro 3-4 idei de filme scrise și plănuite, m-am apucat să învăț animație 3D, nu sunt atât de bătrână să renunț la vise și aspirații. Nu cred că mai am timp să ajung celebră ca Godard, dar Godard era oricum plictisitor.

La mulți ani mie!

Teacher Liță Ghițălău

Niște viitori miniștri, dintr-o carte tipărită în 1968 pe care Gogu a salvat-o de la gunoi

A început anul școlar în Regatul lui Cănuță Om Sucit și, aud, chiar și România, ceea ce e deprimant- alea 2 săptămâni libere din septembrie erau întotdeauna cele mai bune pentru vacanțe ieftine la mare. S-a stricat și patria noastră, așa vă trebuie dacă ați vrut o țară ca afară.

În materie de sistem educațional Marea Britanie e diferită de România, deși probabil din ce în ce mai puțin diferită, înțeleg că a dat și la noi boala capitalismului multilateral dezvoltat, manifestat prin școli private de fițe. Pe vremea mea, când era Bill Clinton prezidentul Americii, nu exista așa ceva. Nu am o părere mirifică despre sistemul cu care am crescut eu, se știe că am fost mai mult decât un pic traumatizată de cariera de elevă și-am făcut și-un film despre asta. Dar din ce -am aflat despre școlile din UK, via prieteni și cunoștințe care lucrează sau au lucrat ca profesori, nici aici nu-s toate țiglele pe casă.

Desene de vară pentru că A VENIT TOAMNA

Acoperă-mi inima cu ceva, etc etc, este extrem de foarte deprimant cum s-a făcut deja frig, gri și ploios și zilele sunt din ce în ce mai scurte, și ne așteaptă o iarnă oribilă cu prețuri oribile la căldură și probabil noi valuri de viruși. Să alungăm melancolia cu un desen de vară:

Imaginea de mai sus ilustrează o plajă adevărată, reală și autentică într-un golfuleț, unde am petrecut multe zile din valul de căldură britanic astă vară. Oamenii care se văd sunt și ei oameni adevărați pe care i-am întâlnit pe acolo. Nu știu al cui era bebelușul plutitor.