2 în 1

Făcui această extrem de scurtă animație pentru un concurs de animații de zece secunde. Tema: iubire. Pentru că, nu-i așa, iubirea e un lucru mare, ce leagă două inimi amibe tare.

Țara arde, etc.

Să fumezi nu te face la fel de cul ca Lauren Bacall. Lauren Bacall e cul pentru că e Lauren Bacall. Ar fi la fel de cul ronțăind morcovi.
Să fumezi nu te face la fel de cul ca Lauren Bacall. Lauren Bacall e cul pentru că e Lauren Bacall. Ar fi la fel de cul ronțăind morcovi.

De când stau în chirie la comun în Englezia, am avut onoarea să locuiesc cu câțiva indivizi extrem de interesanți. Am locuit, de pildă, cu un nene care avea un temperament atât de năbădăios că într-o seară a luat la pumni energici un colocatar care făcuse greșeala să-l trezească din somn, activitate din care s-a întrerupt, ce-i drept, cu gentilețe, cât a trecut printre ei alt colocatar (nevinovat și aflat în drum pentru că i se năzărise să-și spele niște prune la bucătărie în miez de noapte). Am locuit cu un nene care era căutat de Interpol și care și-a înjunghiat prietena fix în casa în care aveam și eu bucuria să mă găsesc, și de unde a și fost de altfel săltat ulterior de autorități. Am locuit cu o fată care nu răspundea niciodată la salut, mânca numai supă din maxim trei legume pe care și-o făcea o dată pe săptămână pentru toată săptămâna, și care o dată a vărsat un coș de gunoi în fața mea și a luat fiecare deșeu în parte ca să mi-l fluture pe sub nas, urlând simultan: “Ce zici, asta se reciclează? Asta se reciclează? Nu se reciclează! Habar n-ai!” Și ca să vedeți ce soi rău sunt, acum când locuiesc cu oameni relativ stabili psihic, politicoși, non-violenți și fără cazier, tot găsesc ceva care să mă calce pe nervi. Mai precis, un băiat care se încăpățânează să fumeze în bucătărie.

Adicătelea, mă rog, în teorie, el fumează afară, în curtea interioară, doar că de fapt se proțăpește în pragul ușii care dă înspre curte și pufăie așa, cu ușa deschisă și cu fumul împuțind vesel încăperea. Mai sunt și alți fumători în casă, dar ăia au bunul simț să iasă de-a binelea în curte cu țigara și să închidă ușa după ei. I-am zis de vreo două ori, Cu Un Zâmbet Amabil (cu englezoii nu poți comunica fără Un Zâmbet Amabil) să iasă și el de tot și să închidă dracului ușa, dar tânărul face cum zic eu imediat dup-aia de maxim două ori, după care revine la obiceiul inițial. Pe scurt, mă enervează. Și în timp ce bombăneam eu în sinea mea despre cât mă enervează băiatul ăsta, mi-am dat seama că au început să mă pălească năravuri englezești, pentru că în România n-aș fi avut tupeu să mă enervez din atâta lucru, dat fiind că toată lumea ar fi fumat oricum înăuntru, ba chiar cu ușa închisă, și mi-ar fi aruncat cu o farfurie în cap dacă aș fi îndrăznit să comentez ceva. Mi-e dor de suficiente lucruri din patrie, dar nu mi-e dor de nesimțirea fumătorilor.  Continuarea

Shiny Happy People

“Auzi”, mă întreabă cineva, “dar tu anxietatea asta nu poți s-o oprești, așa, pur și simplu? Ce, n-ai voință?”

“Eh”, răspund eu.

-N-ai, mamă, nici o anxietate, zice mama. Singura cale spre pace interioară e Domnul nostru Isus Christos, o să vezi și tu mai încolo când mai crești la minte. Și să nu care cumva să mai spui cuiva de ideile tale cu anxietatea, că acolo la voi în Vest au dosare pentru tot peste tot, și odată ce-ți apare asta în dosare nu mai scapi și nu te va mai angaja nimeni, niciodată, nicăieri.

Și totuși.

-Știi ce am observat? mi-a zis un băiat la o bere, acum niște ani. (Îi sclipeau ochii ca unei veverițe într-un dulap plin de alune, de entuziasm că a observat ce-a observat.) Am observat că tu nu vorbești niciodată cu chelnerița. Numai eu.

Eh, răspund eu.

-Ție nu-ți place să vorbești cu necunoscuți! a strigat băiatul triumfător.

No shit, Sherlock.

-Păi, păi, uite, acum când mai vine chelnerița, să-i zici tu să mai aducă un rând. Eu n-o să mai zic nimic.

-De ce?

-Ca să vorbești cu un necunoscut, să faci un exercițiu. Continuarea

Nadia musafir în Casa Jurnalistului

Niște chestii pe care le-am scris pe Feisbuc (după episodul al doilea al mirificului serial Channel 4 de care a vorbit tot poporul) și-au luat zborul și au aterizat Musafir în Casa Jurnalistului.  Citiți și voi dacă încă vă interesează subiectul, mai ales că acum mă iau și de ăilalți, ălora de le plăcu emisiunea.

Și, mă rog, dacă tot vă interesează, citiți și părerea unui șomer britanic despre soiul ăsta de emisiuni.