Nadia la școala de șoferi, episodul 6

În teorie, acum știu să conduc. Așa zice instructoarea mea: „Nadia, acum știi tot ce trebuie să știi ca să conduci o mașină.” Am reușit din prima parcări cu spatele și laterale și alte manevre. Gurile rele zic că femeile nu se pricep la parcat, dar eu sunt, pare-se, un talent înnăscut.

În practică, treaba e nițel diferită, nu parcările îmi mănâncă mie ficații. Când te-ai hotărât să parchezi știi că te-ai hotărât să parchezi. Alte lucruri pe șosea se întâmplă când vor ele, iar mie nu-mi plac deloc surprizele.

Instructoarea: Nadia, de ce ai oprit?

Nadia: Ca să treacă pietonii ăia.

Instructoarea: Păi nu suntem la trecere.

Nadia: Dar părea că vor să treacă.

Instructoarea: Vor să treacă pentru că te-ai uitat tu la ei și le-ai dat de înțeles că pot să treacă.

Continuă lectura „Nadia la școala de șoferi, episodul 6”

Totul e în regulă

După lupte seculare care au durat 30 ani, m-am apucat în sfârșit de animația propriu-zisă la următoarea mea capodoperă filmică, un pseudodocumentar inspirat de trauma-mi din copilărie cu un profesor de mate care trăgea la măsea și caftea elevi.

Problema e că odată cu această operațiune îmi revin în minte și corazon, pe lângă obișnuitele coșmaruri că am iarăși 12 ani și am uitat să-mi fac tema la mate, varii sentimente sentimentale de mult uitate sau reprimate. Adică, stai, nu sunt varii deloc. E unul singur.

Furie. Gen, furie. Sunt plină de draci.

Continuă lectura „Totul e în regulă”

Doișpe ani de Nadiablog

It’s a party!

Astăzi se împlinesc doișpe ani de când gazda dumneavoastră Nadia a bloguit pentru prima oară (ceva văicăreală despre facultatea ei, FeJeSeCe, pe vremea când era jună studentă).

Blogul moare un pic (în sensul că e din ce în ce mai puțin citit și eu de asemenea scriu din ce în ce mai puțin), dar nu se predă, sunt hotărâtă să perseverez în greșeală până când s-o desființa WordPressu’. Când o să fiu mare artistă celebră (?) o să vă simțiți speciali că v-ați pierdut vremea p-aci, plus că tata mi-a zis că 2019 se aseamănă astrologic cu 2010, anul celor mai mari schimbări din viața mea, așa că cine știe ce ne așteaptă, rămâneți pe fir.

Ca de obicei, sugestii și reclamații despre conținutul și direcția blogului sunt binevenite, deși nu pot să garantez că o să ascult de ele. La mulți ani nouă!

O fată cuminte

Mă aflam acum ceva vreme la ziua de naștere a unei prietene, și stăteam la masă vizavi de o tanti mai în vârstă (prietenă cu mă-sa sărbătoritei, cred), care se holba la mine foarte intens. Și se holba, și se holba, o chestie extrem de neobișnuită în Anglia, unde oamenii nu se holbează la tine în mod ostentativ, e complet neenglezesc, așa că m-am holbat și eu la ea, m-am întins peste masă și am întrebat-o:

-Vreți să-mi spuneți ceva?

La care ea s-a holbat și mai abitir și a răspuns:

-Mă miram ce față de fată cuminte ai! Mă bucur că ești prietenă cu Gheorghița!*

*pseudonim de circumstanță, desigur. Continuă lectura „O fată cuminte”