Să moară și capra vecinului

orphan-black
Cine nu se uită încă la Orphan Black trebuie să se uite de-acum încolo. Ăl mai mișto serial, Buffy a generației actuale.

Axiomă:  cu cât îți ard ficații mai aprig să le impui altora o viață fix ca a ta, cu atât e mai probabil ca viața ta să fie complet de căcat.

Nu de alta, dar dacă alții au o viață mai mișto ca a ta făcând ceva complet diferit, înseamnă că poate și tu ai fi avut alte opțiuni, că nu ești pe Unica și Adevărata Cale. Poate ai greșit pe undeva, poate normele pe care le respecți n-au dreptate absolută, poate chestiile în care crezi nu sunt dincolo de orice îndoială. Și asta ar fi o revelație oribilă. Ce dracu’ să faci acuma, să recunoști că Unica și Adevărata Cale te-a păcălit și că la tine a rezultat într-o viață de căcat? Să începi să te îndoiești: dacă și alții sunt la fel de ipocriți ca tine, dacă și ei se prefac, dacă Unica și Adevărata Cale e pe de-a-ntregul o tâmpenie? Nu, nu se poate așa ceva, ți se face creierul spaghetă, ți se prăbușește toată existența. Așa că îți rămân numai două chestii de făcut: 1. să perpetuezi minciuna și să-i convingi și tu pe alții că Unica și Adevărata Cale e Unică și Adevărată. Cu cât sunt mai mulți nefericiți în jurul tău, cu atât îți validează convingerea că nefericirea ta n-a fost degeaba. Aparențele trebuie păstrate, zâmbiți, vă rog! 2. să-i zdrobești pe ăia care deviază și strică poza de grup. Continue reading „Să moară și capra vecinului”

Furia roșie

RedSonja-12-1920

Cugetări care vin când stai în pat într-o grămadă de blistere de ibuprofen și paracetamol:

Întotdeauna mi s-a părut foarte puțin credibilă scena din Carrie în care colegele ei de clasă o maltratează când îi vine ciclul la duș după ora de sport. (Cine a văzut filmul/citit cartea știe despre ce vorbesc. Cine nu, să gugălească un rezumat.) Probabil surprinzător că, dintr-o poveste despre o fată telekinetică care dă foc la o sală întreagă cu puterea minții, fix aia cu ciclul mi se pare cea mai neverosimilă scenă, dar pentru mine e o dovadă clară că autorul poveștii e un bărbat care nu prea are habar despre ce vorbește. N-am cunoscut până acu vreo ființă umană de sex feminin care să fie atât de nemernică încât să nu manifeste empatie față de altă ființă umană de sex feminin care suferă din motive menstruale, și, slavă Monstrului Spaghetă Zburător, am avut onoarea să cunosc o grămadă de făpturi nemernice de ambe sexe. Nu zic că nu există măcar câteva. Zic doar că e ciudat să fi fost toate în același loc, și din punctul meu de vedere era mult mai plauzibil ca măcar una din fetele alelalte s-o ia pe Carrie deoparte, să-i dea niște Always și paracetamol și să-i zică oftând filozofic: „Ce tâmpenie că nu ne-am născut băieți, nu?” Continue reading „Furia roșie”

Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau

-Nu mai ascult radio în mașină, zice Gogu printre dinți (în seara unei zile în care doi politicieni britanici proeminenți s-au găsit simultan să iasă la rampă cu discursuri pro-Brexit despre imperativul de a închide ușa în nasul sărăntocilor din Est.) Nu mai ascult, că m-am săturat să aud la toate știrile ce nenorociri am mai făcut noi, străinii, și cât de mult ne urăsc. În loc de asta, lasă că ascult muzică de pe stick-ul meu vechi. Vreau să văd fetele sus pe bar, să le văd țâțele cum sar, etcetera.

-Mă rog, răspund eu strâmbând din nas, dacă e vorba de repertoriul acestui artist român de mare prestigiu, știu eu una mai bună pentru clocotit și strâns din dinți:  Continue reading „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”

PRIMAR VENETIC ȘI PĂGÂN ÎN LONDINIUM!

Gata, s-a ales primarul. Eu n-am votat cu el, dar n-am nimic împotrivă: un primar anti-Brexit e mai bun decât unul care să se folosească de poziția nou-câștigată ca să mai facă până la referendum niște propagandă împotriva ălora ca mine. Câștigătorul e musulman, și după cum știți, îmi sunt antipatice toate religiile, precum și oamenii care vor să mi le bage pe gât, dar aici nu cred că a fost cazul, și în plus, avem de-a face cu un cetățean care a votat pentru căsătoriile gay și se declară feminist și energic în lupta cu antisemitismul, poziții publice care, chiar dacă or fi doar trompetă politică, îl fac deja mai progresist decât orice candidat la orice post din întreaga istorie a României. Așa că ar fi prea de tot să-i caut eu, o româncă, nod în papură cu bănuieli de înapoiere și conservatism religios. Credința și originea lui etnică pakistaneză nu sunt nici motiv de bucurie (cum zic unii, oarecum dubios pentru mine), nici de tristețe, în principiu ar trebui să nu ne pese deloc într-o lume modernă în care toată lumea are dreptul la oportunități și mintea destupată.

Dar bineînțeles că nu toată lumea are mintea destupată. Unul dintre contracandidați, de pildă, a stat cu spatele la învingător pe tot parcursul discursului de triumf, chestie care l-a făcut să pară, bineînțeles, un copil ofticos care nu știe să piardă, dar pe care el a descris-o pe pagina de Feisbuc a partidului drept „protest demn”. Am așteptat însă cu o pungă de popcorn mai ales reacțiile din spațiul internetic românesc, pentru că știam că ele or să existe, și eu sunt un om pentru care Internetul e principala ocupație. Așteptările nu mi-au fost deloc dezamăgite. Continue reading „PRIMAR VENETIC ȘI PĂGÂN ÎN LONDINIUM!”