Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă

Episodul 1

Episodul 2

Apropo, părinții nu m-au lăsat să uit că la precedenta vizită, acum cinci ani, am îndrăznit să spun că abia aștept să mă-ntorc acasă. Unde acasă era Anglia, spre dezamăgirea lor. Cred însă că atunci eram mai dezorientată ca acum. Acum știu că am venit acasă, și mă duc înapoi acasă. Sunt un om cu două acasă. Nu e nimic rău în asta.

Ziua 1: Plec din București la cinci dimineața, cu aceeași mașină care m-a adus.

Spre deosebire de primul drum, mergem pe lumină, așa că am ocazia să văd frumusețile patriei, valea Oltului, mănăstirea nuștiucare, stațiunea nuștiucare, cetatea nuștiucare, popasul de la Dedulești, sunt multe lucruri de văzut și-n România, îmi zic. Adică de fapt eu nu m-am prins în ce constă atracția popasului de la Dedulești, dar părea cel mai plin de viață loc pe unde-am trecut, mulți cetățeni forfotind în jurul unor cârciumi cu miros de mici, contrast intens cu restul peisajului drumețesc, presărat cu case în paragină dezolantă. Trebuie să fie deci o fântână a vieții acolo. Poate că România rurală e pe moarte, poate că e abandonată din ce în ce, ca lovită de apocalipsa zombilor, dar atâta timp cât încă există popasul de la Dedulești, mai există speranță! Capul sus, tovarăși. Citește în continuare „Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă”

Intrerupem transmisia pentru un scurt apel la panica

Tocmai ce citii ca a trecut de Camera Deputatilor initiativa cu schimbarea definitiei familiei in Constitutie, si mi se pare ca lumea inca nu intelege cat de sinistra e treaba cu Coalitia pentru Familie si cu felul in care toate formatiunile politice din Romania (cu exceptia USR-ului, care-s insa niste lasi si n-au avut curaj sa ia pozitie ca partid) se ploconesc in fata lor. Adica chiar si aia care sunt contra au impresia ca e doar asa, o falfaiala de principiu, sa arati ca esti open-minded, nimic important.

Chiar daca am putea ignora homofobia asa-zisei lor initiative cetatenesti (si, desigur, multi o ignora, ba chiar imbratiseaza bine-mersi), discutia anti-gay marriage e un cal troian. Oamenii astia vor sa remodeleze societatea dupa idealurile lor de Handmaid’s Tale, sa saboteze accesul la contraceptie, sa saboteze accesul la divort, sa modeleze sistemul legal intr-unul care penalizeaza oamenii necasatoriti si/sau fara copii, ca pe vremea lui Ceasca, sa se infiltreze in educatie ca sa indoctrineze de mici copiii in roluri de „tata de familie” si „femeie la cratita”, sa inlature toate piedicile legale, si-asa slabe cum sunt acum, din calea abuzarii femeilor si copiilor in cadrul „familiei traditionale” (cititi de pilda acest articol recomandat pe Feisbuc de CpF, in care se recomanda abolirea legilor care interzic copiilor sa munceasca), sa (re)introduca cenzura pe motive ideologice. Toate idei sustinute si finantate entuziast de grupuri extremiste religioase din America, land of the free. Nici nu tre’ sa fii prea destept sa intelegi toate astea, trebuie doar sa le citesti obiectivele si lista de membri. CpF nu se va multumi cu referendumul asta.

Stiti bancu’ ala cu „intai au venit sa-i ia pe sindicalisti, si n-am zis nimic fiindca nu eram sindicalist” etcetera? UPS PARDON NU E BANC, E DESPRE NISTE CHESTII NASOALE CARE CHIAR S-AU INTAMPLAT.  Asa si cu Coalitia vietii, acum multora li se falfaie pentru ca dom’le, eu nu sunt ghei, nu cunosc nici un ghei, ce ma intereseaza daca le merge bine sau prost? Sa fie la ei acolo, nu e o problema de interes, avem alte prioritati. Bun, cetatene egoist si pravoslavnic, partea aia nu te afecteaza direct acum, sa zicem. Dar surpriza, Coalitia lui peste prajit vrea sa controleze viata intima a TUTUROR, oamenii gay sunt doar prima tinta, pentru ca-s cei mai vulnerabili, nu e greu de ghicit ca intr-o tara ca Romania lumea e super retrograda si usor de manipulat pe tema asta. Stii tu totusi 100% ca viata si familia ta se conformeaza deja 100% cu lumea pe care si-o doreste Coalitia?

Ba baeti si fete, dupa criteriile astora cam toti ducem o viata gresita, si oricum cine pisici si-ar dori sa traiasca in distopia lor in care statul ne controleaza ca pe niste vite de prasila? Si doar Romania a mai fost acolo, si a fost nasol, si n-a trecut atata vreme incat sa fi uitat deja toata lumea.

Si totusi nici un grup sau institutie sau individ cu influenta nu li se opune, nimeni nu are tupeu sa li se declare adversar pe fata. Mi se pare absolut infricosator, si mult mai important decat gratierea ma-sii sau daca intra Dragnea la puscarie sau nu.

Deci pe bune, TREZITI-VA.

Călătorie în altă viață

Ajung în București la patru dimineața. După cinci ani și jumătate la depărtare, petrec cinci zile în orașul natal.

“S-a făcut nasol de tot în București, mamă. E rău, e rău, o să vezi și tu când vii, n-o să-ți placă deloc”, îmi zice mama la telefon înainte de călătorie.

Mie însă orașul îmi pare la fel, în linii mari, ba chiar în unele privințe ușor îmbunătățit de când l-am văzut ultima dată. De pildă:

-Pasajul Basarab, care era în construcție când m-am cărat eu, e în sfârșit terminat și dat în folosință. Metroul din Drumul Taberei nu e terminat și dat în folosință, dar hai să nu avem pretenții supranaturale de la biata noastră țărișoară. “Bă, Nadio”, mi-a zis cineva mai demult, “până ajungi tu iar p-acasă se construiește și metroul din Drumul Taberei”. Uite că am venit, dar metroul canci. Poate data viitoare.

-Nu se mai fumează în baruri, o îmbunătățire pe care nu credeam să trăiesc s-o văd și-n România. Ies în oraș în fiecare seară și totuși nu simt nevoia să-mi arunc hainele împuțite în vece când mă întorc. Citește în continuare „Călătorie în altă viață”

După ani și ani, sigur voi veni

Nu știu dacă i-a fost cuiva dor de mine, sau supărare că tot nu l-am desenat pe Șirețel Vulpeanu, agent imobiliar, dar am fost ocupată cu o treabă importantă. Carevasăzică:

Sunt peste 2000 km între Londra și București (sau viceversa), pe care cetățenii chitiți să-i parcurgă îi parcurg în general cu avionul, în vreo trei ore, dacă au bani de bilet, evident. Eroina noastră Nadia, bucureșteancă de felul ei, cantonată în Londra de ceva vreme, ar avea bani de bilet, dar se teme de zburat, așa că nu-și mai vizitase urbea natală, precum și familia și prietenii din ea, cam din 2011, toamna. Această stare de fapt era supărătoare și întristătoare atât pentru Nadia, naufragiată pe insula britanică din motive aflate exclusiv în capul ei, cât și pentru acei oameni de acasă care încă n-au uitat că Nadia există.

Dar a venit anul 2017, în care Nadia s-a hotărât în sfârșit să viziteze Bucureștiul fără alte amânări! Așa că și-a înfruntat fobia, a sărit într-un avion și toată lumea a trăit fericită până la adânci bătrâneți.

Pft, glumesc, desigur. Așa mă știți voi pe mine, că înfrunt fobiile? M-am dus, dar cu mijloace terestre, și-am făcut trei zile pe drum, în fiecare direcție. Citește în continuare „După ani și ani, sigur voi veni”

Anna Karenina și extratereștrii

-Dialog imaginar cu un scriitor legendar și decedat, care ar fi avut mare nevoie de un editor mai sever când era în viață-

Nadia: Bună ziua, domnule conte Lev Nicolaievici Tolstoi!

Tolstoi: Nu-mi spune “conte”, am renunțat de mult la asemenea artificii aristocratice. Spune-mi Lev, frumos, direct, ca și cum aș fi un simplu țăran, sărac, fericit și plin de vitalitate, care trudește pe glie.

Nadia: Domnule Tolstoi, ca una care, spre deosebire de dumneavoastră, chiar se trage dintr-o familie de țărani săraci, am să vă rog respectuos să mă scutiți de vrăjeală ieftină despre fericirea țăranilor în sărăcie, și s-o păstrați pentru Salonul Aristocratic nr 457 din Iad. Eu vreau să vă vorbesc despre romanul dumneavoastră “Anna Karenina”.

Tolstoi: Nu mă interesează. Repudiez toată maculatura pe care-am scris-o înainte de transformarea mea spirituală.

Nadia: …Păi, foarte bine, pentru că e cu siguranță supraevaluată…

Tolstoi (sărind ca ars) : Poftim?? Cum îndrăznești? Tu, o biată femeie lipsită de educație, de rațiune, să-ți dai cu părerea despre chestiuni dinafara sferei domestice!

Nadia: Dle Tolstoi, s-au mai schimbat lucrurile de când ați dat dvs ortul popii, dar hai să nu pălăvrăgim degeaba, nu vreau să dezbat părerile dvs despre femei. M-am lămurit, am citit „Sonata Kreutzer”, am citit și despre biata dvs nevastă, pe care ați obligat-o să facă șaișpe plozi și să aibă grijă de ei în timp ce dvs erați ocupat să vă jucați de-a țăranul filozof, oricum nu mă așteptam la altceva de la un scriitor mascul aristocrat din secolu nouășpe. Nu vreau să despic firul în șaișpe nici despre Anna Karenina în sine, povestea e super previzibilă, „eroina nevrotică se lasă în voia pasiunii și sfârșește tragic”, dar admit că e destul de bine scrisă și personajele OK creionate, chit că simțiți nevoia să ne spuneți de enșpe triliarde de ori ce frumoasă era Anna, în caz că am fi uitat că sunteți un scriitor mascul pentru care frumusețea reprezintă atributele de importanță 1, 2, 3, 4 și 5 ale unei femei. Romanul dvs are totuși o problemă mare, pe nume Levin. Levin e o problemă atât de mare încât cartea ar fi trebuit să se numească „Alter-egoul enervant și plicticos al lui Tolstoi”, cu subtitlul mult mai mic: „Și Anna Karenina, care era și ea pe-acolo din când în când.” Citește în continuare „Anna Karenina și extratereștrii”