A venit vacanța, cu trenul din Franța (?)

Când ești anxios trăiești într-o lume din ce în ce mai mică, îmi zice o psiholoagă

Până când în cele din urmă nu mai ai nici un pic de loc, ca într-o cușcă.

Eu nu vreau să ajung într-o cușcă

Așa că mă străduiesc să țin spațiul proptit deschis cât de cât

Și iată, plec iarăși în vacanță

Deși nu-mi plac vacanțele decât ca marmelada din Alice prin oglindă:

Vacanță mâine și vacanță ieri (mai ales ieri, ca să spun povești despre ele), niciodată azi.

Iată toate lucrurile care ar putea să meargă prost:

  1. Un atac terorist care să mă omoare, sau dezmembreze parțial, sau paralizeze, sau orbească, sau desfigureze

Sau pe Gogu pe care l-am obligat să vină cu mine deși nici lui nu-i plac vacanțele

(Deci soarta lui ar fi numai vina mea, și nu m-ar ierta)

(Mergem în Franța, unde asemenea lucruri par să se întâmple cam des

Și am și visat odată că mă împușcau niște teroriști în fața catedralei Notre-Dame

Eu strigam: Nu mă împușcați, e așa frumos afară) Continuă lectura „A venit vacanța, cu trenul din Franța (?)”

Omagiu internetic pentru o revistă decedată

Am făcut în sfârșit un mini-site pentru revista în care m-au crescut neamurile mele, să trăiască un soi de afterlife ca fantomă internetică și să nu rămână uitată pe veci. Jurnaliste din mătușă în nepoată și din mamă în fiică fuserăm, iată.

Aveam mai multe scanuri inițial, dar cred că le-am șters din greșeală.

Cum să scrii literatură contemporană

  1. Un roman de ficțiune literară respectabilă (nu genuri inferioare gen science fiction sau amor)

-Dacă puteți rezuma în 2 propoziții cu predicat despre ce e vorba, aruncați manuscrisul la gunoi și luați-o de la capăt, romanele cu acțiune și intrigă concretă sunt pentru genurile inferioare.

-Totuși, dacă trebuie să fie vorba despre ceva: e vorba despre o familie peste mai multe generații care pur și simplu face chestii și trăiește, sau niște oameni altminteri vag conectați între ei peste mai multe generații care pur și simplu fac chestii și trăiesc, ceea ce oferă pretextul unui decor de epocă, plus intersectarea tangențială cu varii evenimente istorice, de preferință oribile, și sărituri în timp de la un capitol la altul

-Săriturile în timp nu sunt în ordine cronologică, pentru că e important ca cititorul să fie cât mai confuz cu putință. Alternați pe cât posibil înainte și înapoi între secole, generații, luni, săptămâni, momente ale zilei etcetera. Continuă lectura „Cum să scrii literatură contemporană”

Odă pentru Coralina Kostner

De cinșpe ani mă uit la Carolina Kostner făcând buf în diverse competiții de patinaj. Putem spune că am crescut împreună- ea, ca o atletă de top ce se găsește, eu, criticând-o din fața televizorului în timp ce ronțăi alune sărate sau alt snack antiatletic. Eu și maică-mea îi zicem Coralina, ni se pare că i se potrivește mai bine, nu știu de ce.

Coralina și cu mine suntem născute în același an, iar sezonul ăsta nici măcar comentatorii de la BBC, care sunt foarte englezi în politețe și complimente exagerate, nu s-au putut abține s-o facă bătrână la fiecare zece secunde, deși, bineînțeles, cu termeni eufemistici precum „veterană”, sau, „decană de vârstă”, sau, „o figură foarte familiară” (ceea ce cred că e termenul englez pentru „ne-am săturat de ea”). Când Coralina participa la primul ei campionat european, fata care, pare-se, o să câștige Olimpiada anul ăsta abia se născuse, chestie pe care nenea de la BBC a ținut s-o sublinieze pe tonul cu care ar fi remarcat că Coralina a fost la fața locului la bătălia de la Waterloo, prima montare a unei piese de Shakespeare, precum și răstignirea lui Isus Cristos. E OK, și eu am fost acolo cu Coralina, da? Am văzut campionatul ăla european pe Teveredoi. Suntem la fel de babe, domnule De La BBC. Continuă lectura „Odă pentru Coralina Kostner”

Unșpe ani de Nadiablog

Autoarea blogului acum unșpe ani. Eram la un revelion in Piața Constituției, sau Revoluției, sau Reconstrucției, în fine.

Astăzi, 24 ianuarie a.c., bătăile de câmpi ale subsemnatei împlinesc venerabila vârstă de unsprezece ani. În ăștia unșpe ani, au fost postate acilea 779 de articole și 5346 de comentarii. Cel mai productiv comentator e un nene pe nume Sorin, care locuiește undeva în Germania conform propriilor spuse, și care bântuie p-aici de pe la începuturi, cred. Cel mai comentat articol e în continuare ăsta.

Cel mai citit articol scris în ultimul an e ăsta, despre noua mea carieră ca nutriționistă (de care încă nu m-am apucat), inspirată de o vedetă în domeniu, iar pe locul doi e ăsta, despre toate revelațiile și nostalgiile care m-au pocnit în figură când am vizitat iarăși țara natală după cinci ani de străinătățuri neîntrerupte. Continuă lectura „Unșpe ani de Nadiablog”