Unșpe ani de Nadiablog

Autoarea blogului acum unșpe ani. Eram la un revelion in Piața Constituției, sau Revoluției, sau Reconstrucției, în fine.

Astăzi, 24 ianuarie a.c., bătăile de câmpi ale subsemnatei împlinesc venerabila vârstă de unsprezece ani. În ăștia unșpe ani, au fost postate acilea 779 de articole și 5346 de comentarii. Cel mai productiv comentator e un nene pe nume Sorin, care locuiește undeva în Germania conform propriilor spuse, și care bântuie p-aici de pe la începuturi, cred. Cel mai comentat articol e în continuare ăsta.

Cel mai citit articol scris în ultimul an e ăsta, despre noua mea carieră ca nutriționistă (de care încă nu m-am apucat), inspirată de o vedetă în domeniu, iar pe locul doi e ăsta, despre toate revelațiile și nostalgiile care m-au pocnit în figură când am vizitat iarăși țara natală după cinci ani de străinătățuri neîntrerupte. Continuă lectura „Unșpe ani de Nadiablog”

O aventură la mare

Apus pe plaja de la Olimp, circa 1900 toamna

Când oare o să am și eu o aventură romantică ca-n filme? mă întrebam.

Era prima mea vară ca adult- opșpe ani, aproape nouășpe, și mai eram și la mare, locul ideal pentru aventuri romantice. Desigur, în filme, aventurile se petrec în general în grupuri de tineri petrecăreți și motivați de aceleași avalanșe hormonale, pe când eu eram în Neptun-Olimp cu mama, iar mama avea și migrene pe deasupra. Așa că în fiecare dimineață mă duceam pe plajă singură să mă holbez la mare, de la o distanță suficientă cât să nu-mi ia apa prosopelul (de pe care nu mă înduram să mă ridic și depărtez, nu care cumva să mi-l fure cineva). Nu că aș fi știut să înot, oricum. Unii oameni sunt făcuți pentru aventuri, alții sunt făcuți să se uite la ele de la distanță. Ceea ce nu mă împiedica să mă tot întreb: când oare o să am și eu o aventură romantică ca-n filme?

De câteva zile tot venea să stea lângă mine, cam la aceeași oră, un băiat oarecum simpatic. Nu mai știu cum îl chema, în orice caz avea moacă de Cristi. Cristi mi-a spus că are 18 ani, și corazonul lui părea să conțină tot atâta entuziasm pentru Neptun-Olimp și viață în general cât îmi lipseau mie.

Hai să mergem să înotăm! mi-a zis Cristi, practic ieșindu-și din piele de bucurie, iar eu am explicat că nu știu să înot, și că oricum nu pot să-mi las prosopelul pe plajă, e posibil să mi-l fure cineva. Continuă lectura „O aventură la mare”

Chestii care mă enervează în ianuarie

Nu neapărat în ianuarie ăsta, ci în ianuarie în general, deși mi-am dat seama mai ales în ianuarie ăsta.

Prima chestie care mă enervează e cum a dat-o toată lumea în puritanism după ce adineauri era musai să înfuleci în cantități industriale, să bei fără să te ridici din șanț până după Anul Nou, de peste tot primeai cadou numa’ bomboane și sticle de băutură și tot Internetul era plin de poze cu varii feluri de mâncare indigeste și ocazional de-a dreptul scârboase (SALATA BOEUF MERITĂ SĂ DISPARĂ DE PE PLANETĂ). Acuma, vezi Doamne, toată lumea e la dietă, se duce la sală, se apucă de maratoane, face „Ianuarie uscat”, cum zic englejii, iar  peste tot în fața ochilor îmi răsar articole despre diete și bypassuri gastrice. Continuă lectura „Chestii care mă enervează în ianuarie”

Johnny loves Jenny but Jenny loves Joe

Dintr-un film drăguț care e practic „Îndrăgosteală Neîmpărtășită: The Movie”. Deși nu-mi dau seama ce băiat sănătos la cap s-ar uita în altă parte când îi vorbește Winona Ryder

La viața mea și mai ales în fragedă tinerețe am avut parte de multe îndrăgosteli neîmpărtășite. De fapt, aproape exclusiv de îndrăgosteli neîmpărtășite, cum e soarta fetelor timide și percepute drept tocilare. Suntem o specie practic invizibilă, deși în filme și-n cărți nu prea auzi decât de îndrăgostelile neîmpărtășite ale băieților, și cât de oropsiți sunt ei când nu-i bagă-n seamă Frumoasa Liceului.

Ca să fiu totuși justă: e foarte probabil, chiar inevitabil din punct de vedere statistic să fi fost și eu ținta iubirii secrete a cuiva, poate chiar a mai multor cetățeni. Unii care n-au avut tupeu să zică sau să facă nimic- sau or fi încercat, iar eu m-am uitat în altă direcție. Probabil că și eu i-am făcut să se simtă invizibili, cine știe? Nu mai țin minte, e ușor să uiți admiratorii care nu te interesează. Mă întreb cum s-o fi manifestat afecțiunea lor. Oare se holbau la mine pe furiș? Oare țineau minte săptămâni întregi când le ziceam două vorbe în treacăt? Oare se masturbau cu gândul la mine? Or fi fost numai băieți, sau poate și fete? Mi-ar plăcea să existe niște ochelari speciali pentru îndrăgostelile neîmpărtășite și nemărturisite, dar poate de fapt nu mi-ar plăcea. Cred că aș fi foarte dezamăgită dacă nu mi-ar dezvălui nimic care să-mi gâdile orgoliul.

Apropo de toate astea, am făcut un soi de bandă desenată autobiografică de ficțiune foarte fictivă tocmai despre îndrăgosteli secrete, pentru Liceul Cosmic, și o puteți vedea clicăind aici.

Trei păstori se întâlniră

Repost de sezon, că tot am ascultat Hrușcă toată ziua ieri, inclusiv Colindul Incestului.

Nadia bate câmpii

Ce faci când ești departe de casă și de Crăciunul tradițional românesc plin de ler? Aduci lerul la tine ascultând niște colinde de Hrușcă pe iutub. Nu râdeți, mama e mare fan, aveam vreo trei casete cu Hrușcă în copilărie, așa că am avut ocazia să învăț cam toate colindele lui pe dinafară, și să știți că nu e corect să se vorbească despre el numai în legătură cu lerul, când Hrușcă are refrene atât de diverse, de la Florile sunt dalbe la Raza soarelui, floarea soarelui. Sigur, în cazul unora dintre aceste cântece, eu una nu prea înțeleg de ce sunt colinde, sau ce legătură au cu Crăciunul în general.

Cântecul incestului

În poartă la Țărigrad, ziurel de ziuă/Șade un fecior de-mpărat, ziurel de ziuă/Și se roagă la mă-sa, ziurel de ziuă/Să-i deie pe soru-sa, ziurel de ziuă.

Întotdeauna am zis că ăștia din familiile regale sunt niște degenerați.

Vezi articol original 1.085 de cuvinte mai mult