Mădălina

După lupte seculare care au durat 30 ani, eu și partenerul meu Gogu ne găsim în sfârșit într-o situație locativă în care putem să ne luăm o pisică.

-Deci, ne luăm imediat o pisică, nu? a declarat Gogu cu entuziasm.

Hmmmmmmmmehhhhîhhhhh, am răspuns eu.

Vedeți dumneavoastră, am avut multe animale de casă la viața mea, dar experiența vizavi de pisici n-a fost din cele mai îmbucurătoare. Motanul Mitsubishi, cu care am locuit o perioadă în copilărie, era Satana În Persoană: o creatură încontinuu mușcăcioasă și zgâriecioasă, miorlăitoare-țipătoare la orice oră din zi și mai ales noapte, cauzatoare de eterne cicatrici precum și ucigașă de alte pisici. Parcă îl văd și-acu cum se ghemuia ca să-și ia elan când se pregătea de atac.

Continuă lectura „Mădălina”

Hai Metaloglobus!

Trebuie să mărturisesc că am o dependență: de când am vizitat prima dată forumul de mămici britanice Mumsnet în pandemie, mă întorc la el ocazional, deși n-am fost, nu sunt și nu voi fi mămică. Mă întorc, poate, ca să aflu ce mai zic și gândesc oamenii cu familie tradițională, ipotecă, rate, cățel, purcel și valori solide, pe scurt- oamenii normali, diferiți de mine. Ieri am găsit în secțiunea SEN (Sunt Eu Nerezonabilă?) jelania unei femei care își botezase proaspătul bebe mascul după bunică-su, și era siderată de comentariile nepoliticoase cu care alți oameni au găsit de cuviință să critice numele ales. Dacă se aștepta la empatie din partea altor mame, s-a înșelat amarnic, pentru că reacțiile, întinse pe 20 pagini, au fost cam astea:

Continuă lectura „Hai Metaloglobus!”

Cum ar proceda Buffy?

În fiecare generație există o Aleasă care se luptă singură cu vampirii și demonii. Ea este Buffy, spaima vampirilor. În generația noastră există, de asemenea, o Nadie care cam la fiecare 5 ani se uită din nou la aventurile televizate ale lui Buffy, pentru că are prea mult timp liber, nostalgie și toate cele 144 de episoade pe DVD.

Așa cum se întâmplă în general cu revizionările nostalgice, pe măsură ce înaintezi în vârstă descoperi lucruri noi despre produsele culturale după care erai înnebunit când aveai 12 ani. De pildă, revăzând Sailor Moon și Captain Planet ca adult am ajuns la concluzia că Sailor Moon și Captain Planet erau niște seriale cam stupide și prost scrise. “Buffy” rămâne digerabilă și la 30+, chit că trupele punk/rock foarte anii ‘90 care cântă la barul din serial sunt probabil la fel de prăfuite în zilele noastre cum era Frank Sinatra pentru mine atunci. (Țoalele din anii ’90, în schimb, văd că se întorc.) Feminismul GIRL POWER 1998 a expirat, promotorii lui au fost demascați drept vampiri și demoni ei înșiși, în loc de asta însă răsar alte lecții de viață.

Continuă lectura „Cum ar proceda Buffy?”