Zilele trecute am fost să cumpăr timbre de la poștă, care poștă se afla într-un magazin cu de toate, și mi-a căzut ochiul pe raftul de „ethnic food”, unde se aflau, printre altele, niște borcane cu bulion din România. „Ia te uită”, m-am gândit eu. „Dar se găsește bulion berechet și la supermarketul obișnuit, bulion italienesc sau ce-o fi, și e mai ieftin. Cine ar da bani în plus pentru bulion adus special din România? Singura diferență e că scrie pe el în românește.”
Dar aia e diferența care contează, evident. Când oamenii plecați văd cuvinte în românește pe o etichetă, pot să se mintă singuri că de fapt n-au plecat nicăieri. Adică îmi dau seama că nu e cine știe ce mare revelație, dar până acum eu nu m-am prea prins și am avut degeaba enșpe discuții în contradictoriu încercând să explic unor compatrioți că obiectiv vorbind mâncarea din UK nu e mai nasoală decât în patrie în nici un caz. Ca de obicei, îmi scapă esențialul, poate pentru că eu n-am simțit niciodată nevoia să mă prefac că n-am plecat nicăieri. Sau poate pentru că sunt un pic extraterestră, și-mi pică fisa mai greu întotdeauna când vine vorba de subtilitățile pământenilor. Continuă lectura „Ca la mama acasă”
