Angelina Jolie alb negru gif

Cum era povestea aia în șase cuvinte a lui Hemingway, cu pantofii de bebe niciodată purtați? Iată, eu am citit azi în tren, peste umărul cuiva, o poveste în două emailuri.

„De la: fionnula@companieimportanta.com

Subiect: Creștere de salariu pentru Dave

Dragă Nigel,

Acum că marele proiect s-a încheiat cu succes și ne putem în sfârșit trage sufletul un pic, îți scriu ca să te întreb dacă poți confirma mărirea de salariu cu £10000/an propusă pentru Dave, așa cum am discutat anterior. Continuă lectura „Angelina Jolie alb negru gif”

M-am hotărât să devin nutriționistă

Ieri pe Feisbuc lumea tot posta un articol scris de o tanti bucătăreasă raw vegană (sau medic, zicea Antena 3 în titlul original, pe care văd că l-au schimbat– tot aia e), întru scopul de a râde de ea, cred. Articolul era despre Furia Roșie, adicătelea menstruație, mai precis despre cum menstruația e o chestie care se întâmplă în principal pentru că mâncăm prea multă mâncare gătită, procesată și cu E-uri și ne bombardează poluarea electromagnetică. (De aici deducem că menstruația e o invenție modernă, nemaiauzită înainte de epoca industrială a E-urilor, care a reprezentat pentru biologia feminină un moment zero comparabil cu mutarea Satanei pe Terra și a lui Isus în Rai în octombrie 1914 conform martorilor lui Iehova.)

Acu, sunt multe de zis. De râs, am râs și eu. După aia m-am gândit cât de trist e că adeptele dietelor ăstora și-au indus o deficiență nutrițională așa nasoală că li s-a oprit ciclul, și ele cred că e de bine. Cum se zice la teve: iz der ă doctăr in dă haus? După aia m-am gândit cât de mult seamănă obsesia extremă din ce în ce mai răspândită pentru mâncare „sănătoasă” și „etică” cu o sectă, a cărei dogmă se bazează pe dorința de a ingera numai lucruri pure, fade, sfinte și nepătate, până când în cele din urmă nu mai mănânci nimic și nu mai ai nici o funcție biologică „păcătoasă” și murdară. E o negare a fizicului, e absurd: oameni care vorbesc despre sănătate și totuși aspirația lor e să-și suprime poftele și funcțiile sănătoase ale corpului. Continuă lectura „M-am hotărât să devin nutriționistă”

Iarna nu-i ca vara

Un desen de sezon:

Uneori în viață ești pinguinul, alteori ești peștele. Mă gândesc să-l transform și p-ăsta în niște felicitări de zi de naștere, poate, că oricum cadourile pe care ni le facem între noi la ocazii aniversare sunt în general făcute din plastic și contribuie la suferința peștească mai ceva decât pinguinii in imagine. Continuă lectura „Iarna nu-i ca vara”

Cumpărați un arici în pulovăraș de lână

Ca să mă înviorez dintr-o melancolie blegoasă zilele trecute, m-am apucat să desenez niște animale în pulovere urâte de Crăciun, conform tradiției vestice care asociază Crăciunul cu pulovere cât mai urâte. (Eu însămi dețin un pulovăr de Crăciun cu reni care fac sex.) Mi-au ieșit destul de drăguțe, cred, așa că am făcut niște felicitări cu ele, pe care le puteți cumpăra și dumneavoastră, cei doi cititori și jumătate, dacă vă poftește inima, DE AICI(că tot mă luase cineva la refec mai demult că n-am un șop online adevărat și nu zic niciodată cât costă chestiile pe care le fac.)

O scrisoare de la vecina mea

„Către rezidenții imobilului din strada Pacienții, numărul 11 bis: am să vă comunic un lucru important.

VIOLAREA SPAȚIILOR NOASTRE DE PARCARE!

Poate ați observat că în ultima vreme au fost vizibile, în mai multe ocazii, pe locurile noastre de parcare, vehiculele unor meseriași necunoscuți. Ieri am observat nu una, nu două, ci trei furgonete! Câteodată, furgonetele în cauză au în parbriz bilețele în care proprietarii lor anunță că se află la lucru în strada Sapienții nr 12 (casa în stil victorian de lângă biserică).

Acum trei săptămâni, l-am abordat pe unul dintre meseriași. L-am făcut să mărturisească numele femeii pentru care lucrează: doamna Mița Popescu, care, pare-se, l-a mințit că deține permisiunea de a folosi parcarea noastră. Continuă lectura „O scrisoare de la vecina mea”