Votarea de la turul I prezidențiale 2019 a fost cea mai lină și nedureroasă dintre toate votările pe care le-am prins pe meleaguri britanice. Am ajuns la secție duminică, pe la 2 pm, și nu era nimeni- dintre alegători, vreau să zic, că altminteri ne așteptau vreo opt oameni cu ștampiluțe, zâmbitori și ultrapoliticoși, cu declarația pe proprie răspundere pe tabletă electronică. Hopa! S-au civilizat alegerile în DIASPORA! Până acu de ce nu se civilizaseră? Uite-așa, să se mire proștii.
Era și cazul, eu personal n-am vocație de martiră Maica Tereza Gandhi Ecaterina Teodoroiu a neamului. La votarea din primăvară nu m-am mai dus când am văzut că e cu tămbălău și cu cozi, mai am și alte lucruri de făcut cu viața mea, mai ales într-un uichend. Mă și plictisisem cât umbla toată lumea cu DIASPORA în gură, de orgasmele din media românească la vederea pozelor cu cozile din DIASPORA la votare: unii pentru că știau că nu votăm ca ei, și așa ne trebuie, să fim chinuiți (nici măcar n-ar mai trebui să avem drept de vot!), alții pentru că știau că votăm ca ei și se închinau cu lacrimi de tiranozaur la icoana sfintei DIASPORA care suferă să salveze țara de Pesedeu, VAI, CÂTĂ IUBIRE DE NEAM!!! Desigur, în ambele tabere din poveste DIASPORA e un personaj colectiv, care a plecat din România din aceleași motive și votează în bloc în același fel, și care contează numai când vin alegerile. Continuă lectura „Eu pentru cine votez?”