Ăl mai mare festival de film din Londra e în plină desfășurare. În timp ce în fiecare seară vedete glamuroase din lumea întreagă se plimbă pe covoru’ roșu în Leicester Square în lumina blițurilor, eu am fost la matineu la un desen animat suedez despre un detectiv broscoi care rezolvă un furt de alune. Și pune ștampile. Multe ștampile. Foarte multe ștampile. Suedezilor le plac frecatul mentei și birocrația la fel de mult ca englezilor și românilor, se pare, sau poate chiar mai mult.
Festivalul de scurtmetraje Encounters din Bristol e unul din evenimentele mele culturale preferate evăr, din mai multe motive: 1. desene animate! filme! desene animate! 2. se întâmplă în fiecare an în preajma zilei mele de naștere, deci pot să justific cheltuiala călătoriei pân-acolo drept cadou de ziua mea de la mine pentru mine; 3. biletele sunt ieftine, ba uneori primesc și pass-uri de jurnalistă; 4. acțiunea se petrece într-un oraș extrem de hipster, într-un cinema/bar/restaurant extrem de hipster, și eu mă simt bine înconjurată de hipsteri. De fapt, ce mai încolo și-ncoace: și eu sunt o hipsteriță.
Am fost acolo weekend-ul trecut, carevasăzică, și am vizionat următoarele:
Înțeleg că după cum se arată treaba, se va petrece în sfârșit Referendumul ăla care vrea să facă foarte ilegală o chestie deja ilegală, ca să fie clar că n-o să fie vreodată legală și să nu mai plângă Isus și Maica Domnului lovindu-se cu capetele lor sfinte de Constituția României în mod repetat. Am mai scris despre chestia asta: că e un cal troian pentru alte modificări legislative retrograde, că e susținută numai de băgăcioși pe care îi mănâncă în fund degeaba de viețile altora. Rămâne cum am stabilit, dar mi s-a acrit, elanurile tinerești idealiste m-au părăsit, aș dori să pot să ignor subiectul, că nu am vocație de activistă și sincer nu prea îmi pasă cu adevărat de alți oameni în afară de mine și anturajul meu imediat, dar problema e următoarea:
Femeia pe care și-o dorește Coaliția pentru Teocrație e o mamă eroină în sensul comunist al termenului, care s-a măritat neprihănită cu un creștin pios și bărbos, produce un copil la fiecare ovulație și stă la cratiță să se dedice 150% creșterii celor 15 odrasle rezultate. Femeia ideală a Coaliției crede că masturbarea e o boală de piele pe care o fac suedezii și păgânii, și se roagă milos pentru iertarea păcatelor soțului care o dă cu capul de calorifer. Din nou, nu e o exagerare: cel mai puternic ONG din spatele Coaliției a mărturisit cu gurița lui că cam asta vrea.Continuă lectura „Copilul tău o să țină cu altă echipă de fotbal decât tine”
Născut la Lugoj, deci român get-beget, nu? Nu? Nu?
În ultima vreme mă gândeam destul de mult la ce-nseamnă să faci parte dintr-o anumită nație sau alta, din varii motive: pentru că tovarășul meu de viață Gogu și o prietenă tot româncă și-au luat cetățenia britanică de curând, pentru că și eu mă gândesc să candidez la ea, pentru că îs plecată din România de (din ce în ce mai) mulți ani, pentru că naționalisme vânjoase de tot soiul sunt foarte la modă peste tot în lume, etcetera, etcetera.
Nu demult, vorbeam despre asta cu o prietenă, adică mai precis eu îi povesteam diversele mele bălăreli filozofice.
-Dacă aș reuși să iau cetățenia britanică, britanicii m-ar accepta drept britanică în general? Nu pare foarte probabil, am enunțat eu o dilemă (despre care am și blogărit de curând.)
-A, în nici un caz, a răspuns prietena mea. Sigur că n-or să te accepte. N-o să fii niciodată britanică, poți să ai și enșpe diplome și patalamale care să zică chestia asta. Nu-ți mai bate capul, nu înseamnă nimic. E doar o chestie legală de care ai nevoie că să trăiești liniștită. Continuă lectura „Cu fundu-n două luntrii, part deux”
Scurt anunț de om serios: am făcut un desen pentru un articol din Școala9 (un site nou despre educație creat de Decât O Revistă). Articolul e despre eforturile făcute de o mamă ca să obțină sprijinul educațional necesar pentru copilul ei diagnosticat cu ADHD. Atât articolul cât și desenul se pot găsi acilea.
