Când a venit prima dată Maicăl Jecsăn în România, io aveam 5 ani și eram mare fan, din motive pe care nu mi le mai amintesc, între timp mi-a trecut. Mi-ar fi plăcut să mă duc la concertu’ vieții, dar n-aveam bani și oricum maică-mea nu s-ar fi dus cu un copil de 5 ani undeva unde se călca lumea în picioare. În loc de asta, m-am uitat la televizor. A fost concertul la televizor? Mai ține minte cineva? Am ceva amintire vagă în care am stat trează până târziu noaptea, țopăind în sus și-n jos, uitându-mă la teve la ceva cu Michael Jackson- poate era concertul. Am o amintire mai clară cu prezidentul nostru etern Ion Iliescu la știri, așteptându-l pe Maicăl sub o umbrelă, în ploaie, în timp ce în jurul lui lumea se cățăra pe garduri și ziduri și striga Jos Iliescu. Dar poate asta a fost la a doua vizită, în nouășase. În orice caz, pe vremea aia nu mi-era clar că Maicăl era bărbat, sau că nu era alb, n-am fost contemporană cu el când avea culoarea lui naturală. Am crezut până destul de târziu în viață că e o tanti albă cârnă care cântă și dansează frumos.
Am început cu această vrăjeală neinteresantă despre mine și Maicăl ca să fiu pă trend, pentru că toată lumea zilele astea bagă mare la vrăjeli despre ei și Maicăl și relația lor cu Maicăl, cu ocazia deja celebrului documentar Leaving Neverland, despre care vorbesc și români și străinezi și a fost subiect și la Radio Surrey, și la o pileală între prieteni la care am fost alaltăieri, și pe feisbuc. Pentru cei care au deschis mai târziu televizoarele: Leaving Neverland e un documentar de 4 ore în care niște băieți povestesc că au fost abuzați sexual de Maicăl când erau copii. Adică ăsta pare a fi subiectul, dar noi ăștia care ne uităm suntem desigur mai deștepți și ne dăm seama că de fapt e vorba despre noi și cât l-am iubit noi sau nu pe Maicăl și cât ne-a schimbat viața muzica lui sau mai știu eu ce căcat. Și dacă mai putem să mai ascultăm Maicăl sau nu. Asta e important, iată- ce playlist avem noi pe Spotify sau la următorul disco nostalgic anii 80, și dacă amintirile noastre din copilărie pot să rămână sută-n mie imaculate. Ale ălora care chiar l-au cunoscut pe Maicăl sună cam horror, dar ce contează? Dă-i în mă-sa, nimănui nu-i place un om care strică cheful altora.
Continuă lectura „MaicălJecsănGate nu e despre tine”
