Locuiesc într-o țară care n-a mai fost invadată cu succes semnificativ din 1066, care nu știe cum e să fii dominat sau călcat pe cap și nici nu ia în calcul la așa ceva, a cărei singură frică existențială pe lumea asta e bombatomică (vezi mai sus). În condițiile astea, mi s-ar părea obscen să mă apuc să vorbesc ca o intelectuală șmecheră despre invazia Ucrainei, gen să dezbat contextu’ sociopolitic pe internet, să desenez un poster galben cu albastru în semn de susținere, să prevăd scenarii și să propun soluții de la mine de-acasă unde stau cu ceiuțu-n mână și pisica la picioare, în timp ce altora le cad explozive-n cap și sunt nevoiți să fugă unde văd cu ochii.
În general mi se pare obscen cam 99% din ce se discută despre subiect și indivizii dornici de dezbateri îmi sunt din ce în ce mai antipatici. Dom’le, dar faza e cu expansiunea NATO, dar să menționăm Memorandumul de la Budapesta, dar cum ar fi mai bine și frumos să se dezică rușii de Putin, dar cum rămâne cu Irak și Afganistan? Dom’le, nu, mulțumesc. Am donat și io pentru ajutorarea oamenilor invadați, ca tot românul stau și eu cu frica-n gât că se extinde urgia peste graniță unde am io neamurile și prietenii, îmi mai amintesc că eventual vine bombatomică și ne ia mama dracului pe toți, dar în majoritatea timpului nu mă simt în stare să mă gândesc la nimic, ultimii 2 ani m-au făcut la căputz suficient. Așa că n-am mai zis nimic și mă scuzați dacă în cele ce urmează o să postez în continuare desene roz.
Nadia bate câmpii 