Săptămâna sportivă (rezumat la spartul târgului)

  1. Tenis

Am ajuns la concluzia că orientarea mea politică nu e nici stânga, nici dreapta, ci pur și simplu Ghiță Contra, pentru că n-am atât convingeri cât impulsul irezistibil de a zice ceva dampulea ori de câte ori nimeresc peste o discuție politică.

De pildă, în Săptămâna Simona Halep care tocmai s-a încheiat, s-au prezentat în spațiul de dezbatere românesc multe oportunități de a lua o poziție relevantă din punct de vedere politic:

-Să o înjuri pe primărița Bucureștiului pentru tupeul de a se afișa cu Simona Halep (precum și pentru interpretarea pesedistă creativă a incidentului după aia), eventual folosind glume cu PornHub gen „Blondă futută de un stadion întreg”- din care nu rezultă deloc că feministele radicale cele mai supărate pe viață au dreptate și ne uităm la pornoace ca să vedem femei umilite și maltratate, cum de mi-a dat prin cap așa ceva?

-Sau: să fii de părere că trebuie totuși să fim respectuoși cu autoritățile și să nu înjurăm și huiduim, mai ales când e Simona Halep acolo, pentru că respectul față de autoritate, indiferent cine ar fi ea, și politețea față de Simona Halep îs înainte de toate. Să protestăm, dar mai delicat, fără să deranjăm, nu care cumva să observe cineva! Continuă lectura „Săptămâna sportivă (rezumat la spartul târgului)”

Nu plângeți pentru noi, cititori The Guardian

Am citit ieri în The Guardian un articol (nu foarte informativ, mai degrabă un soi de perorație scrisă la supărare) care m-a enervat, și acum simt nevoia să scriu și eu propria perorație la supărare. Blogul Nadiei, unde 70% din conținut e format din chestii scrise la nervi!

Mai întâi, citiți-l p-ăla din The Guardian. Nu vă grăbiți, aștept.

Așa.

Întâi, să fie clară o treabă, dacă nu era clară deja: eu nu sunt din aia care vrea să facă străinii să creadă că România e Grădina lu’ Maica Precista. Articolul cu pricina trece în revistă câteva lucruri adevărate și în esență de bun simț: România se zbate în sărăcie, da, și-n corupție, și-ntr-un capitalism postcomunist de tip mafiot, și sistemul medical se prăbușește, și ăla de învățământ, desigur, și în general tinerii pleacă în timp ce ăia rămași îmbătrânesc, așa e, și ăia care pleacă nu se duc tocmai în El Dorado, ci de multe ori îs exploatați și suferă nasol, copiii lor suferă de dorul lor, și experiența emigrantului e uneori foarte tristă.

Bun.

Problema mea nu e cu lucrurile astea, ci cu unghiul de abordare.

E O TRAGEDIE PENTRU PATRIE CĂ TRĂIESC ATÂT DE MULȚI ROMÂNI ÎN UK!

Stai, ce? Asta e tragedia? Continuă lectura „Nu plângeți pentru noi, cititori The Guardian”

Viața ca o telenovelă

Am făcut o mică bandă desenată despre tendința mea de a căuta emoții telenovelistice cu lumânarea, o găsiți în întregime la Liceul Cosmic.

Legat de asta, tocmai am terminat de vizionat pe Netflix serialul de mare angajament Crazy Ex-Girlfriend (toate 3 sezoanele în vreo 3 săptămâni), și în afară de faptul că mi-a plăcut foarte mult și am chiaunit pe toată lumea la cap vorbind despre el, mi-a fost de folos ca un soi de terapie într-un fel, pentru că am empatizat cu protagonista supărător de mult.

Continuă lectura „Viața ca o telenovelă”

Cele mai spioase filme de Oscar

Un film despre patinaj? DA, MULȚUMESC

Să stabilim de la început, cuvântul spios nu există în limba română. L-a inventat un amic (posibil în mod involuntar?) încercând să descrie starea de grație spirituală în care se afla pe vremea când credea în Doamne-Doamne și era smerit + pios, atribute indispensabile unui creștin veritabil. Deci: spios. E clar?

Înțeleg că în ultima vreme în București există o mișcare pentru spioșenie în cinematografie, sau mai precis care se ocupă cu boicotarea filmelor nespioase când apar în cele 0.6 cinematografe rămase deschise după spioșenia generală post-Colectiv. Presupun că face parte din mișcarea mai largă de spioșenie și patriotism despre care tot aud și care a făcut iar iile cul. Oricum ar fi, pentru că e sezonul Oscarurilor, precum și al altor festivități care premiază nespioșenia, m-am gândit să fiu de ajutor tovarășilor întru descendență daco-romană și să le zic care dintre filmele nominalizate la Oscar pe care le-am văzut io sunt cele mai spioase, și care merită întâmpinate cu pancarte și goarne și cruci.

Așadar, am văzut așa: Continuă lectura „Cele mai spioase filme de Oscar”

Toți pentru 1 și 1 pentru toți

Într-o seară, acu câțiva ani, frecam menta în sufragerie cu colegii de apartament, doi tipi și o tipă, prietena unuia dintre ei. Era liniște și pace, eu desenam, restul lumii moțăia sau citea ziarul, la teve se auzea ceva în surdină: pe scurt, o scenă de maximă relaxare.

La un moment a apărut pe ecranul tembelizorului o gagică care povestea ceva despre o situație în care fusese hărțuită sexual, era foarte supărată, etcetera, etcetera, mă rog, eu una nu prea eram atentă. Doar că în momentul ăla s-a întâmplat ceva din cale-afară de bizar și stupid.

Cei doi tipi, colocatarii mei, s-au scuturat din moțăială, s-au activat simultan, ca o jucărie cu buton, și au început să vocifereze la unison împotriva gagicii de la teve.

-I-auzi la ea, cică a fost hărțuită sexual ! Ce mincinoasă!

-Cine ar hărțui-o p-asta? Nu vezi ce urâtă e?

-Precis minte, uite că nici nu plânge măcar când povestește, păi așa se poartă o femeie hărțuită sexual? Continuă lectura „Toți pentru 1 și 1 pentru toți”