Copilul tău o să țină cu altă echipă de fotbal decât tine

Înțeleg că după cum se arată treaba, se va petrece în sfârșit Referendumul ăla care vrea să facă foarte ilegală o chestie deja ilegală, ca să fie clar că n-o să fie vreodată legală și să nu mai plângă Isus și Maica Domnului lovindu-se cu capetele lor sfinte de Constituția României în mod repetat. Am mai scris despre chestia asta: că e un cal troian pentru alte modificări legislative retrograde, că e susținută numai de băgăcioși pe care îi mănâncă în fund degeaba de viețile altora. Rămâne cum am stabilit, dar mi s-a acrit, elanurile tinerești idealiste m-au părăsit, aș dori să pot să ignor subiectul, că nu am vocație de activistă și sincer nu prea îmi pasă cu adevărat de alți oameni în afară de mine și anturajul meu imediat, dar problema e următoarea:

Femeia pe care și-o dorește Coaliția pentru Teocrație e o mamă eroină în sensul comunist al termenului, care s-a măritat neprihănită cu un creștin pios și bărbos, produce un copil la fiecare ovulație și stă la cratiță să se dedice 150% creșterii celor 15 odrasle rezultate. Femeia ideală a Coaliției crede că masturbarea e o boală de piele pe care o fac suedezii și păgânii, și se roagă milos pentru iertarea păcatelor soțului care o dă cu capul de calorifer. Din nou, nu e o exagerare: cel mai puternic ONG din spatele Coaliției a mărturisit cu gurița lui că cam asta vrea.

Călătorie în altă viață

Ajung în București la patru dimineața. După cinci ani și jumătate la depărtare, petrec cinci zile în orașul natal.

“S-a făcut nasol de tot în București, mamă. E rău, e rău, o să vezi și tu când vii, n-o să-ți placă deloc”, îmi zice mama la telefon înainte de călătorie.

Mie însă orașul îmi pare la fel, în linii mari, ba chiar în unele privințe ușor îmbunătățit de când l-am văzut ultima dată. De pildă:

-Pasajul Basarab, care era în construcție când m-am cărat eu, e în sfârșit terminat și dat în folosință. Metroul din Drumul Taberei nu e terminat și dat în folosință, dar hai să nu avem pretenții supranaturale de la biata noastră țărișoară. “Bă, Nadio”, mi-a zis cineva mai demult, “până ajungi tu iar p-acasă se construiește și metroul din Drumul Taberei”. Uite că am venit, dar metroul canci. Poate data viitoare.

-Nu se mai fumează în baruri, o îmbunătățire pe care nu credeam să trăiesc s-o văd și-n România. Ies în oraș în fiecare seară și totuși nu simt nevoia să-mi arunc hainele împuțite în vece când mă întorc.

Să moară și capra vecinului

Cine nu se uită încă la Orphan Black trebuie să se uite de-acum încolo. Ăl mai mișto serial, Buffy a generației actuale.

Axiomă:  cu cât îți ard ficații mai aprig să le impui altora o viață fix ca a ta, cu atât e mai probabil ca viața ta să fie complet de căcat.

Nu de alta, dar dacă alții au o viață mai mișto ca a ta făcând ceva complet diferit, înseamnă că poate și tu ai fi avut alte opțiuni, că nu ești pe Unica și Adevărata Cale. Poate ai greșit pe undeva, poate normele pe care le respecți n-au dreptate absolută, poate chestiile în care crezi nu sunt dincolo de orice îndoială. Și asta ar fi o revelație oribilă. Ce dracu’ să faci acuma, să recunoști că Unica și Adevărata Cale te-a păcălit și că la tine a rezultat într-o viață de căcat? Să începi să te îndoiești: dacă și alții sunt la fel de ipocriți ca tine, dacă și ei se prefac, dacă Unica și Adevărata Cale e pe de-a-ntregul o tâmpenie? Nu, nu se poate așa ceva, ți se face creierul spaghetă, ți se prăbușește toată existența. Așa că îți rămân numai două chestii de făcut: 1. să perpetuezi minciuna și să-i convingi și tu pe alții că Unica și Adevărata Cale e Unică și Adevărată. Cu cât sunt mai mulți nefericiți în jurul tău, cu atât îți validează convingerea că nefericirea ta n-a fost degeaba. Aparențele trebuie păstrate, zâmbiți, vă rog! 2. să-i zdrobești pe ăia care deviază și strică poza de grup.