Integrala Liceenii

E anul 2024 și m-a pus bărbatul să vizionăm de Anul Nou filmul comunist Liceenii. De ce nu? La ce era să ne uităm pentru un Revelion patriotic, duetul lui Răducioiu cu Andreea Marin?

Cumva am ajuns să văd toată seria. Ea cuprinde, pentru cine nu știe, 5 filme, care de care mai halucinant. La propriu: halucinațiile sunt un motiv artistic omniprezent.

Declarație de dragoste (1985)

Spre mirarea mea, Liceenii nu e primul film din seria Liceenii.

Rezumat: Nu poți da greș cu o romanță între adolescenți stil Romeo și Julieta. El, Alexandru (Adrian Păduraru) e fiu de intelectuali cu pretenții (doctoriță și inginer). Ea, Ioana (Teodora Mareș) e fata săracă a unui bețivan văduv care mai încolo devine pușcăriaș, și își crește fratele mai mic singură. Ei se iubesc, dar toată lumea le stă împotrivă, mai ales părinții lui Alexandru, care încearcă din răsputeri să i-o bage pe gât pe Mihaela, o fată tupeistă din clasa lor socială. Mihaela practic sare pe el în fustă extrem de scurtă și înarmată cu vișinată. Mai încolo, un coleg face mișto de idilă și Alexandru îl dă cu capul de tablă.

Continuitate: Apar pentru prima dată profesoara de matematică poreclită Isoscel (Tamara Buciuceanu) și profesorul de filozofie poreclit Socrate (Ion Caramitru). Socrate e prototipul intelectualului blajin, anxios și inutil. Isoscel e o scorpie plină de prejudecăți care depune eforturi intense să îi despartă pe cei doi amorezi.

Ceaușescu n-a murit: Alexandru nu vrea să fie doctor ca mă-sa, ci inginer ca tac-su, ca să muncească pe șantierul însorit și plin de oameni joviali. La un moment dat fuge de acasă și se duce să lucreze pe șantier ca muncitor.

Moment halucinant: Ioana halucinează că o babă din vecini o învinovățește pentru bețivăneala lu’ taică-su. Scena e filmată extravagant, cu lentilă fish-eye.

Referințe culturale: Aflăm că tinerii îndrăgostiți s-au cunoscut la Cenaclul Flacăra. Mai târziu, îi vedem la cinema la filmul polonez Vraciul, pe care ei îl descriu drept film de dragoste deși de pe Wikipedia nu prea pare.

Morala: Iubirea învinge! Șantierele sunt mișto!

Alte observații: Are un scenariu în care chiar se întâmplă chestii (cu vibes de telenovelă), iar actorii principali sunt competenți și charismatici, ceea ce nu putem spune despre episoadele următoare.

Liceenii (1986)

Rezumat: Noii protagoniști sunt elevii Dana (Oana Sârbu), Mihai (Ștefan Bănică Jr.) și glumețul Ionică (Mihai Constantin), licean cu chelie. Dana campioana (la șah) e prinsă într-un triunghi amoros între băiatul cu origini sănătoase Mihai și Șerban, o beizadea enervantă care e fiu de doctori și are casetofon, semn că familia lui probabil ascultă Europa Liberă. Romanța e castă, se dăruiesc flori, romane și coliere din scoici. Mihai și Ionică se străduiesc să nu rămână iarăși corigenți la matematică. Prietenia lor e aproape homoerotică: Ionică rupe piciorul altui băiat de dragul lui Mihai. Dana are nevoie de ochelari și refuză să recunoască treaba asta până în ultimele 5 minute.

Ceaușescu n-a murit: Uniforme, internat, ședințe de comitet UTC, etc. Dar astea ar fi recognoscibile și într-o școală din Marea Britanie, anul 2023 (comitetul UTC ar fi ceva activitate extrașcolară cu nume pompos, Provocarea Ecologică Comunitară Prințul Albert).

Moment halucinant: Mihai halucinează de atâtea ori că îi oferă Danei niște mărgele, încât nu e clar când se întâmplă asta cu adevărat, sau dacă se întâmplă vreodată.

Continuitate: Profa de mate a generației Bănică jr e tot Isoscel, deși în „Declarație de Dragoste” ni se spunea că s-a pensionat. Socrate e dirigintele lor. Ionică și gagica lui foarte simpatică Geta urmăresc la cinema “Declarație de Dragoste”. Nu vedem cum reacționează când apar în film profesorii lor. Sau poate nu apar? Ne aflăm într-un univers paralel?

Morala: Băieții săraci sunt mai buni decât beizadelele intelectuale. Un 5 cinstit e mai bun decât un 10 copiat (Ionică acceptă că Mihai îi vrea binele când nu-l lasă să copieze).

Alte observații: În ciuda inocenței neverosimile unele chestii au sens din punct de vedere adolescentin: certurile pasiv-agresive, sau entuziasmul de a te apuca de un hobby pe care-l are persoana de care te-ai amorezat. Ce nu înțeleg e de ce toată lumea, inclusiv actorii veterani, joacă atât de prost. Scădere mare în calitate între primele două filme.

Extemporal la dirigenție (1987)

Rezumat: Centrul atenției sunt adulții! Socrate e în conflict filozofico-pedagogic cu Isoscel. Ea vrea să le spună elevilor “puișor” și să zbiere la ei de numa-numa, el vrea să îi trateze ca pe adulți și să îi critice mai subtil, pasiv-agresiv. Socrate are conflicte și acasă: e tată singur, iar fiica lui, Anca, începe să se răzvrătească și iese cu Doru, un târâie-brâu. Adrian, un elev plăpând, suferă din cauza mediului familial abuziv, iar Socrate vrea să-l ajute. O profă sexi nou-venită în școală îi mai îndulcește amarul; cei doi profesori fac multe plimbări în Cișmigiu. Cât despre Dana, Mihai și Ionică, au trecut în clasa a XIa și apar doar în treacăt, cât să vedem că sunt în continuare nedespărțiți.

Continuitate: Ioana și Alexandru, protagoniștii din “Declarație de dragoste”, apar în postura de absolvenți recunoscători lui Socrate, și participă la un bal al liceului, ceea ce mi se pare extrem de penibil pentru ei. Dar în filmul precedent, erau pe marele ecran ca personaje de film… ceea ce înseamnă că… ăăă… mă doare capul, pe bune.

Morala: Chiar, care e abordarea pedagogică corectă cu elevii adolescenți? Cum e bine să fie tratați adolescenții de către părinții lor, mai sever, sau permisiv și cu încredere? Cât de mult e rezonabil să-ți bagi nasul într-o familie abuzivă ca să ajuți un copil? Toate astea ar fi întrebări foarte interesante dacă filmul ar avea tupeu să răspundă la ele. Din păcate, totul e (ne)rezolvat cu fundiță și pozitivitate toxică.

Moment jenant: Anca și-a făcut tema, dar vrea să fie rebelă și se preface că nu și-a făcut-o, ceea ce recunosc cu rușine că am făcut și eu cândva, pentru că și eu am fost o tocilară jenantă.

Moment halucinant: Doru se imaginează țopăind prin pădure în jurul unui copac cu Anca, în slow motion. Adevărata halucinație mi s-a părut însă că o am eu, am tot încercat să-mi dau seama dacă Doru e același actor cu Șerban din filmul precedent. Seamănă leit, crețulii, înalți și enervanți:

Nu ar fi avut sens să fie același actor cu personaje diferite, dar nimic în Liceenii nu are sens așa că n-ar fi fost nici imposibil. Pare-se însă că sunt actori diferiți? Cum pot 2 oameni să semene atât de mult și totuși să fie 2, și să joace în aceeași serie de filme? De ce e seria Liceenii atât de halucinantă per ansamblu?

Liceenii rock’n’roll (1992)

Rezumat: Din păcate e musical, și cel mai slab film din toată seria. Are maximum 20 minute de scenariu, umflate până la lungmetraj cu sex, țâțe și cântece de calitate submediocră. Mihai, Dana, Ionică și Geta sunt liceeni și în 1992, acum în clasa a XIIa, dar în loc să învețe pentru Bac se pregătesc pentru un concurs de muzică ușoară. Isoscel îi încurajează în loc să zbiere la ei, pentru că scenariștii nu au nici un respect pentru caracterul deja stabilit al personajelor sau pentru investiția mea emoțională dubioasă în această serie!!! Încep să se vadă probleme în relația Dana+ Mihai: se ceartă, fac sex, apoi iar se ceartă imediat după sex. Ionică e foarte gelos în relația cu Geta.

Ceaușescu a murit: Uniformele au dispărut; la fel, pare-se, și orice tentativă de a învăța la școală. Am menționat că vedem țâțe? Toate filmele românești de la începutul anilor 90 aveau cotă obligatorie de țâțe (și violuri, care din fericire aici lipsesc).

Continuitate: Socrate a fugit în America, poate Ion Caramitru are mai multă demnitate decât restul distribuției.

Referințe culturale: Mihai Bănică junior are în cameră un poster cu Raquel Welch. E ca și cum un adolescent din 2023 ar avea un poster cu Christina Aguilera. Cine pisici mai credea în 1992 că Raquel Welch e cul? Cine credea în 1992 că rocknrollul e cul?? Cine mai credea că Elvis e cul, în afară de Bănică, care încă îl imită și acum cu o vehemență demnă de un thriller hitchcockian? Nu se presupune că după 89 filmele puteau arăta ce le place tinerilor cu adevărat? De ce nu ascultă nimeni Nirvana, sau măcar Boyz 2 Men?

Momente halucinante: Ionică își imaginează că Geta îi spune altui băiat: “Ce frumos reciți din Macedonski!” Mihai Bănică junior are halucinații auditive- din senin tot aude în cap un cântec al Oanei Sârbu și băune ca un zombie.

Morala: Doar când ai prieteni/nu-i nimic să-ți pară prea greu! Sau tâțe. Nu e clar. Am zis că muzica e submediocră dar acum nu mi-o mai pot scoate din creier AAAARGGGGGHHHH

Alte observații: De la inocență forțată am trecut în extrema ailaltă. Totuși, viața de liceu adevărată are și oameni care fac sex și ascultă muzică, și oameni care-și fac tema la mate, și oameni care reușesc să le facă pe toate!

Liceenii în alertă (1993)

Nu-mi vine să cred că filmul ăsta există. Eu și Gogu eram beți de Anul Nou, vorbeam de seria Liceenii și el zice „Hăhă, ce-ar fi să existe Liceenii în alertă, dar nu există!” Și apoi am gugălit și EXISTĂ. Incredibil.

Rezumat: Titlu impropriu, liceenii sunt în sfârșit studenți. Dana e jurnalistă, ideea ei de jurnalism fiind să întrebe lumea ce părere au despre violență. (Mi-aduce aminte de vox popurile mele din facultate când întrebam trecătorii ce părere au despre sexul premarital.) Mihai nu mai e în peisaj, Dana e combinată cu papleacul Cosmin, care era elevul abuzat Adrian într-un film precedent, pentru că scenariștii au luat prea multe droguri. Se văd rezultatele abuzului suferit de AdrianCosmin în liceu: e obsedat de Twin Peaks și crime. Ionică e confundat de poliție cu un traficant de droguri care arată ca el, ca în Prinț și Cerșetor dacă prințul ar fi fost traficant de droguri. Șeful traficanților e Gheorghe Dinică. (Pentru aceia mai tineri dintre dumneavoastră: pre-Vlad Ivanov toți ăia răi din filmele românești erau Gheorghe Dinică.) Fratele lui Ionică ia droguri și Ionică urlă la el: ĂSTA E DROG, MĂ, DROG!

Ceaușescu a murit: Din nou țâțe, precum și chiloți tanga. Gheorghe Dinică e masochist și urlă DA! ÎMI PLACE! MAI VREAU! TE VREAU! în timp ce o femeie în țâțele goale îl pălmuiește.

Referințe culturale: TWIN PEAKS, Michael Jackson, Radio Contact, “Moartea Albă” în presa anilor 90, TWIN PEAKS. Scene din Twin Peaks folosite, presupun, fără permisiunea lui David Lynch, anii 90 erau o perioadă mai cowboy cu copyrightu’. “ ’tu-i în pix!” conchide Vasile Muraru.

Moment halucinant: AdrianCosmin se închipuie Agent Cooper și își imaginează că Dana e cadavrul Laurei Palmer. Dubluri lynchiene peste tot, nu doar Ionică/traficantul ci și Isoscel are mai nou o soră geamănă. Scenariștii iau din ce în ce mai multe droguri.

Alte observații: Un film extrem de prost, dar mai interesant decât Liceenii Rock’n’Roll pur și simplu prin cât e de bizar și absurd.

Morala: Nu e bine să iei droguri.

VA URMA?!?

Clasament final calitativ: Declarație de dragoste > Extemporal la dirigenție > Liceenii > Liceenii în alertă > Liceenii Rock’n’roll