Toți pentru 1 și 1 pentru toți

Într-o seară, acu câțiva ani, frecam menta în sufragerie cu colegii de apartament, doi tipi și o tipă, prietena unuia dintre ei. Era liniște și pace, eu desenam, restul lumii moțăia sau citea ziarul, la teve se auzea ceva în surdină: pe scurt, o scenă de maximă relaxare.

La un moment a apărut pe ecranul tembelizorului o gagică care povestea ceva despre o situație în care fusese hărțuită sexual, era foarte supărată, etcetera, etcetera, mă rog, eu una nu prea eram atentă. Doar că în momentul ăla s-a întâmplat ceva din cale-afară de bizar și stupid.

Cei doi tipi, colocatarii mei, s-au scuturat din moțăială, s-au activat simultan, ca o jucărie cu buton, și au început să vocifereze la unison împotriva gagicii de la teve.

-I-auzi la ea, cică a fost hărțuită sexual ! Ce mincinoasă!

-Cine ar hărțui-o p-asta? Nu vezi ce urâtă e?

-Precis minte, uite că nici nu plânge măcar când povestește, păi așa se poartă o femeie hărțuită sexual? Continuă lectura „Toți pentru 1 și 1 pentru toți”

Țukahara echer

Alaltăieri m-am uitat toată ziua la gimnastici olimpice (în meniu: calificări-fete), că oricum n-aveam altceva mai bun de făcut. Spre deosebire de, să zicem, patinaj artistic sau tenis, gimnastică urmăresc numa’ o dată la patru ani, la jocurile olimpice, și nici atunci nu-mi dau seama de ce- totuși, e o tradiție păstrată cu sfințenie din…ăăă,1996? Olimpiada din 96 e prima pe care mi-o amintesc vag. Atunci mă uitam cu mama, holbând ochii cât cepele mai ales la tumbele compatrioatelor noastre subnutrite și înfășurate în bandaje: mândria țării.

Între timp, ați aflat probabil că gimnastele nu mai sunt mândria țării, în premieră absolută echipa noastră nu s-a calificat la Rio, așa că avem o singură reprezentantă: Cătălina Ponor, în vârstă de 28 ani, care a intrat în finala la bârnă, aparatul ei preferat (finala e pe 15, dacă vreți să vă uitați). Conform comentatorilor internetici experți la toate, Cătălina e o „babetă încrezută și leneșă” care a avut „o prestație jalnică”, putea măcar să încerce să facă și individualul compus în loc să se fofileze, și care a primit unicul loc oferit României, pe care cică îl merita Larisa Iordache, probabil „după ce le-a făcut o favoare (?) șefilor de la federație”.

simonahalep
Complimente și urări de bine pentru Simona Halep de la fanii ei, pe siteul ProSport

Continuă lectura „Țukahara echer”

Ceva mai puțin drăguț, tot de Ziua Femeii

(deși a trecut)

Cred c-am mai postat acest citat feminist din Sailor Moon, dar nu se demodează niciodată.
Cred c-am mai postat acest citat feminist din Sailor Moon, dar nu se demodează niciodată.

De Ziua Femeii se trezesc întotdeauna o mulțime de indivizi care se miră de ce există ziua femeii, da’ a bărbatului nu (răspuns: ziua bărbatului e în fiecare zi în care bărbații au mai mulți bani, mai multă putere și mai multă autoritate în societate. Adică, în fiecare zi, inclusiv de Ziua Femeii), sau se văicăresc că trebuie să cumpere flori (răspuns: nu vă pune nimeni, dar dacă vreți, facem schimb, vă cumpăr eu flori, în fiecare zi chiar, și voi în schimb puteți să trăiți cu frica că următorul libidinos pe care-l refuzați s-ar putea să vă omoare. Da’ nu știu cum facem transferul exact), sau trâmbițează că femeile n-au de fapt nici o problemă (chestie pe care masculii ultragiați au zis-o întotdeauna, inclusiv pe vremea când femeile aveau cam tot atâtea drepturi legale ca un măgar de povară în toate țările lumii).

E de la sine înțeles că indivizii de mai sus mă cam enervează. Dar nu ăștia mă enervează cel mai rău. Continuă lectura „Ceva mai puțin drăguț, tot de Ziua Femeii”