Want to go upstairs and do some more bodyguarding?

Deși m-am născut cu cromozomi XX (ăă, cred. Nu mi-am făcut niciodată un test genetic) și cu tot echipamentul necesar traiului ca femeie feminină, am reușit, în general, să mă țin la distanță de produsele culturale adresate în mod specific femeilor, cum ar fi comediile romantice cu actrițe insipide precum Jennifer Anniston în rolul principal, care nu sunt niciodată nici comice și nici romantice, sau romanele cu coperți roz despre aventuri la cumpărat de pantofi. Aș putea spune că am făcut asta pentru că sunt dășteaptă și pentru că cetățenii care concep aceste produse au impresia că se adresează unor persoane cu handicap mintal sever. Dar apoi m-am gândit că multe lucruri adresate în mod explicit bărbaților- filme cu explozii gen Transformers, de pildă- sunt la fel de prost scrise și de vai mama lor, dar se face mișto de ele mai rar în lume pentru că suntem condiționați să disprețuim lucrurile „feminine” mai mult. Ia să citesc și eu un roman d-ăsta de amor pentru gagici, mi-am zis, să vedem dacă sunt chiar așa de proaste pe cât se spune.

Spre norocul meu, tocmai când luasem această decizie istorică, colega de apartament a aruncat în lada cu reciclabile vreo 30 de cărticele mici și subțiri cu coperți roșii împodobite cu imaginea unor cupluri heterosexuale atrăgătoare (dar banale, cam ca modelele care fac reclamă la pastă de dinți) și titluri precum “Tânjind după atingerea lui”. Trecând peste surpriza de moment (colega e ultima persoană pe care și-ar imagina-o cineva topindu-se cu o carte romanțios-senzuală în brațe), m-am apucat, imediat ce am scăpat de sub ochii ei vigilenți, să caut prin grămada de literatură perisabilă o mostră adecvată experimentului meu social. Din păcate, 50 Shades of Grey nu se afla în grămadă, așa că nu vă pot delecta cu o analiză pe textul unuia dintre cele mai răsunătoare succese literare ale ultimilor ani. În loc de asta, majoritatea volumelor tovarășei mele de habitat păreau dubios de interesate de lumea medicală, având pe copertă modele masculine cu stetoscop la gât și denumiri ca: “Doctorul Fierbinte vine în oraș” sau “Copilul secret al chirurgului”. Pentru că, personal, lumea medicală mi se pare la fel de sexi ca zgâriatul pe geam, am ales altceva, un roman din colecția “Tentație și flacără”, cu titlul “Atingerea catifelei negre”. 200 de pagini format mic și scrise ca pentru chiori.

black velvet
Danteluța e îmbrăcată, previzibil, în danteluță.

Pe spatele cărții, ni se oferă următoarea descriere: „Toată numai picioare apetisante și păr blond, Lacey Longwood era fantezia oricărui bărbat. Nu era obișnuită să fie refuzată când dorea pe cineva așa de rău cum îl dorea pe acest intens, fierbinte fost ofițer în marina militară. El era sexy precum catifeaua neagră!” Trebuie să recunosc că de la bun început m-am declarat neîncrezătoare. Ce-i așa de sexi la catifeaua neagră? Pe mine mă duce mai degrabă cu gândul la haine de înmormântare. Și pe urmă, în general, să spui că cineva e atrăgător ca un anumit material din care se fac haine…Sexi ca bumbacul galben. Sexi ca lâna albastru deschis. Sexi ca poliesterul în carouri. Nu știu, e cam lipsit de imaginație. Pe pagina de titlu, sub ațâțătorul citat „Want to go upstairs and do some more bodyguarding?” (nu mi-a trecut prin cap cum să traduc asta fără să-i iau din farmec și savoare) scriitoarea Carrie Alexander completează: „Am condimentat povestea cu niște tanga din catifea, un fan obsedat, un câine gelos și o porție de sos caramel fierbinte!” O, Doamne, sper că toate astea nu se găsesc în aceeași scenă.

Deci da, în caz că nu v-ați prins deja, fostul ofițer de marină, pe numele lui Alec, este în poveste bodyguardul acestei Lacey Longwood (în traducere brutală, Danteluța Lemnlung. Mă gândesc că Lemnlung ar fi fost un nume mai bun pentru protagonistul masculin…ahm. În fine). Se pare că există interes nelimitat pentru povești de amor între bodyguarzi și clienți (altfel nu-mi explic de ce, pe lista cu „Din aceeași serie…” de la sfârșitul cărții, se găsesc alte 3-4 cărți despre cliente și bodyguarzi, de exemplu: „Urmărire fierbinte. Roman Fitzpatrick e un fost polițist care joacă numai ca la carte. Dar noul lui job e să o păzească pe cea mai sexi creatură de pe pământ, o femeie hotărâtă să îl seducă!” Mda). Dar de ce are nevoie Danteluța de un bodyguard? E cântăreață, actriță, crainică la meteo, prim-ministru? Ei bine nu, Danteluța este imaginea unei serii de cărți de succes, întruchiparea personajului principal, cum s-ar zice. Jobul ei e să apară la lansarea cărților îmbrăcată mișto (în, surpriză, catifea neagră) și să zâmbească în timp ce fanii urlă în delir. Pentru că, nu-i așa, exact așa funcționează industria editorială: un fotomodel îmbrăcat ca personajul principal apare și pozează, fanii bălesc, paparazzi bălesc și ei. Lansările de carte, materia primă numărul unu a tabloidelor de pretutindeni! Mai mult decât atât, Danteluța are și un fan obsedat, care o urmărește și o amenință. Ba nu, de fapt face lucruri tâmpite cum ar fi să scrie pe fiecare pagină a fiecărui volum disponibil la una din lansările sus-amintite cuvântul Vulpoaico, cu cerneală roșie. Fanul obsedat are deci o groază de timp liber- e mai mult ca sigur șomer. Normal că e supărat când el locuiește încă în mansarda părinților și nu poate să iasă la o bere cu prietenii de falit ce e, în timp ce Danteluța asta e plătită doar ca să facă act de prezență la o lansare de carte pe care n-a scris-o și cu care n-are nici o legătură. Dar cum o fi reușit? Cum scrii Vulpoaico de zece mii de ori pe niște cărți într-o librărie fără să observe cineva și să te dea afară în șuturi? Eu una am fost dată afară din librării pentru mult mai puțin. Mă rog, Alec marinarul este deci angajat ca s-o păzească pe pițipoancă de acest grafoman fără perspective, și pe parcurs se țese între ei o idilă fierbinte, sabotată ocazional de remușcările lui Alec (O, nu! Nu e etic să mă culc cu persoana care m-a angajat!) și de alte încercări jenibile ale fanului maniac, cum ar fi să o înjunghie pe păpușa preferată a Danteluței, Contesa Pușkin. Misterul propriu-zis e lipsit de importanță și rezolvat la repezeală în ultimele 10 pagini (spoiler: maniacul e fostul impresar al protagonistei).

Importanța se găsește, bineînțeles, în scenele de sex, că de-aia există asemenea cărți, la a căror lectură invit pe oricine trăiește cu impresia că femeile, așa în general, sunt niște panseluțe delicate cărora nu le place conținutul sexual explicit.Desigur, spre deosebire de pornografia violentă și dubioasă de care e plin Internetul, în care participantele de sex feminin sunt umilite și băgate cu capul în WC în timp ce li se vâră un furtun în fund, în acest caz eroina chiar se distrează și ea când are o aventură erotică, lucru pe care nu-l pot considera altfel decât demn de încurajare, sau cel puțin așa l-aș considera dacă n-ar fi așa de prost scris. V-aș da niște mostre, că tare mai sunt amuzante, dar, ahm…mă rog, nu pot, citesc și părinții mei și iar mă iau la refec că nu vorbesc ca o domnișoară civilizată. Totuși, putem trage două concluzii din acest fragment foarte PG-13:

“He threw back the shower curtain and lifted her body from the tub, not caring about the water splashing everywhere as he carried the Goddess of Hot Fudge Sundaes to the bedroom. Luckily, there were still a few condom packets scattered on the floor.”

sundae-1-570x339
Mmm, nu-i așa că poza asta vă face să vă gândiți la sex?

Și anume: 1. DA: prezervative. Prezervative, stimați cititori! Ele apar în toate scenele de amor din această cărțulie, și mă bucur sincer că romanele erotice ieftine moderne își bat capul să facă promovare pentru safe(r) sex, asta le pune deja înaintea școlilor din România ca valoare educațională. 2. NU: apelativul Zeița Înghețatelor cu Caramel (folosit de multe ori pe parcursul cărții) atașat protagonistei sexoase. Pentru că îi place înghețata, nu pentru că are superputeri magice prin care face caramel să curgă din cer, că măcar așa aș fi înțeles. Propun de asemenea Zeița Ciorbei cu Găluște, Zeița Fileului de Pește și Zeița Spaghetelor Bolognese, care probabil aș fi eu, că îmi plac o groază spaghetele bolognese. Ce naiba e în neregulă cu femeia asta, autoarea? Întâi sexi ca țesătura, acum zeița felurilor de mâncare? Unde a învățat arta scriiturii erotice, la un curs de cunoștințe domestice și gospodărești din 1953?

Un lucru dezamăgitor însă pentru subsemnata s-a revelat în timpul lecturii: deși sunt aproape convinsă că nici un cetățean cu M în buletin nu va citi această carte, sexualizarea excesivă, exploatarea și transformarea în eye-candy sunt aplicate tot personajului feminin, într-o carte scrisă de o femeie și care se adresează femeilor hetero. Iar și iar aflu despre curbele voluptuoase și flamboiante ale Danteluței, despre „crestele sânilor ei cărnoși”, despre șoldurile ei bine proporționate,” flagrant feminine”, despre ochii ei rotunzi ca două bile albastre (da, autoarea chiar face această comparație) și așa mai departe. Cu cine se presupune că ar trebui, eu, cititoarea, să mă identific? E ca și cum nici măcar în propriile fantezii femeile nu pot scăpa de standardul fotomodelului din reviste (aici e vorba mai degrabă de revista Playboy decât de Vogue), pe care și-l impun singure la infinit, și în propriile vise se privesc tot prin ochi de bărbat.

După ce am citit această minunată capodoperă literară, am fost foarte curioasă să aflu dacă asemenea produse culturale se vând bine și cine le scrie, așa că m-am dus la sursă: editura Harlequin. Se vând? păi, trebuie să se vândă din moment ce editura are vreo 20 de colecții diferite („O gamă de senzualitate variată de la pasiune intensă la căldură și tandrețe!”) care scot între 4 și 8 volume lunar fiecare, și încă n-a dat faliment. Cine le scrie? Inclusiv amatori: Harlequin acceptă manuscrisuri nesolicitate, cu condiția să se supună regulilor uneia dintre seriile pe care le editează. (Pentru aceia dintre voi cu aspirații scriitoricești: iată, v-am dat o idee). Care sunt regulile?

Pentru colecția Harlequin Care-ți încălzește inima: Personajele respectă valorile morale tradiționale, conservatoare și familia. Povești calde și tandre, pe care le poți citi nepoților. Interacțiunea fizică (pupat, îmbrățișat) trebuie să exprime doar apropierea emoțională. Sexul premarital este exclus. Conținutul explicit religios este exclus. (probabil pentru că înspre această colecție trebuie atrase nediscriminatoriu habotnicele de toate religiile.)

Pentru colecția Harlequin Prezintă: Eroul este 100% un mascul alfa. Nu există nimic care să nu poată fi cumpărat cu banii și autoritatea lui…în afară de iubirea unei femei suficient de puternice să-l îmblânzească!

Pentru colecția Harlequin Cosmopolitan (în colaborare cu revista cu același nume): Eroina e independentă, aventuroasă în pat și în afara lui. Are o carieră de succes, nu are nevoie neapărată de un bărbat în viața ei, ci doar ca cireașa de pe tort, trăiește într-un mediu urban internațional. Scenele de sex sunt frecvente, detaliate și îndrăznețe.

De unde deducem că firma Harlequin e ca un popă: în funcție de cine scoate banul, valorile morale sunt relative.

8 gânduri despre “Want to go upstairs and do some more bodyguarding?

    1. Nu-i așa că vrei să știi și despre ce e vorba? Păi, hai că-ți spun:

      „O coliziune frontală cu dorința! Când doctorul orășean Taylor Stiles se satură de amenzi pentru depășirea vitezei și se mută la țară, amintiri neplăcute îi revin în minte. Singura parte bună? Delicioasa doctoriță Shelby Wayne! Dar Shelby merită un cămin și o familie- ceva ce Taylor și-a promis că nu va avea niciodată. După ce l-a privit o dată pe doctorul băiat rău, Shelby și-ar dori ca el să se întoarcă la oraș! Taylor e ultimul lucru de care ar avea nevoie în viața ei- și totuși, tot ce își dorește!”

  1. pfui ce dor mi-era de un articol. desi daca s-ar stradui putin (mai mult) autoarea ar putea sa ma convinga sa gasesc ceva sexi la niste catifea neagra (desi as prefera satinul sau matasea), cu niciun chip n-ar putea sa ma convinga ca exista tanga de catifea (orice culoare) si mai sunt si sexi. apropos de comparatii d-astea, am gasit demult intr-o carte „frumos ca ispita si negru ca pacatul”- comparatie care mie mi se pare chiar sexi. pe la 1900 toamna (daca nu cumva chiar 1800 si ceva- citatul e din gala galaction, nu-mi amintesc titlul nuvelei, personajul in cauza era tigan) nu se inventase cuvantul sexi.

    1. Da, tanga de catifea sună îngrozitor de neigienic, catifeaua se spală greu.
      Ținând cont de politica editorială a editurii Harlequin, cred că nu ne putem aștepta de la prea mulți dintre scriitorii lor să aibă și ceva condei, și uite așa ajungem la comparații precum „ochi rotunzi ca două bile albastre” în loc să avem parte de ceva cu adevărat mișto și senzual. E greu să scrii literatură erotică fără să cazi în ridicol. E clar că această Carrie Alexander nu e Anais Nin.

      Pe de altă parte, recunosc că după ce am aflat că ăia publică pe oricine, mă bate gândul să scriu și eu un roman erotic. Or fi bine plătiți?😀

  2. Am făcut research. Sunt plătiți, dar cam puțin (ceva gen, 5% din vânzări). Trebuie să vinzi o groază ca să scoți bani de o ciungă.

  3. Mi-a placut fiecare cuvant din „recenzia” ta🙂 Propun continuarea rubricii/categoriei cu review-uri la fel de savuroase pe marginea altor carti „de mare succes”. Umorul cu care iti insotesti aparatul critic merita timpul petrecut aici.
    Cat despre „50 shades…”, uite aici o alta „recenzie” care e mult superioara textului in sine; adica merita sa citesti articolul despre carte, nu cartea:) :
    http://inozza.ro/2012/08/fifty-shades-of-lame.htm

Comentariile sunt închise.