Brexitești, nu Brexitești, vremea Brexitului trece

Săptămâna viitoare Brexitim din UE. Sau nu Brexitim. Sau Brexitim. S-ar putea să Brexitim de fapt peste două luni, sau peste trei luni. Sau peste doi ani. Sau deloc. Nu e foarte clar.

Ceva se întâmplă, în orice caz. Sau: nu se întâmplă.

Încerc să nu mai citesc știrile politice din UK. În câte feluri diferite poți să zici: “Habar n-avem ce-o să se întâmple”? Primul ministru nu știe, miniștrii nu știu, parlamentul nu știe, ziariștii nu știu. Angajatorii mei nu știu, și-mi trimit conștiincioși emailuri din când în când să mă anunțe că nu știu. „Ce se întâmplă pe acolo?” mă întreabă mama, iar eu răspund onest că nu știu. Pe stradă au început să apară postere informative frumos ilustrate: “Marea Britanie iese din UE pe 29 Martie. Intrați pe site-ul ăsta ca să aflați ce înseamnă treaba asta pentru biznisul dumneavoastră!” Dar pun pariu că dacă aș intra pe site-ul ăla mi-ar zice că habar n-au, și oricum n-am biznis. Deci nu intru. Continuă lectura „Brexitești, nu Brexitești, vremea Brexitului trece”

Nadia și intelectualii de vază, part deux

S-a fâsâit referendumul lui pește prăjit. Sincer, nu mă așteptam. Credeam c-o să treacă. Avantajul când ești pesimist e că încă poți să mai ai surprize plăcute!

Ceea ce nu înseamnă că s-a împlinit Apocalipsa cea mai înfricoșată după Sișu și Puya și acum, gata, suntem o mare de iubire pentru minorități sexuale și nu numai, o națiune unită sub curcubeul legebete. Nu. România, zic io, a vrut să comunice că o doare în papuci de această chestiune ideologică de mare subtilitate despre 2, maxim 3 cuvinte din Constituție, care a produs timp de doi ani aproximativ enșpe dezbateri, patru triliarde cinci sute de posturi pe Feisbuc, șase sute șaișase de predici la biserică, o mie unu bannere și fluturași despre homosexualii care-ți fură copiii, un videoclip cu douăzeci de librărese provinciale prost îmbrăcate, trei demisii în USR și șaișnouă de abțibilduri lipite direct pe pâini. Coaliția pentru Teocrație n-o să moară, abia începe; avantajul când ești fundamentalist e că nu există prințipiuri, orice mijloace sunt OK până obții ce-ți dorești. Totuși, momentan putem să ne tragem respirația nițel.

Dar ce voiam eu să vă comunic acum de fapt e că cu ocazia acestui referendum am aflat despre existența lui Mike Neamțu, mare intelectual român.

Continuă lectura „Nadia și intelectualii de vază, part deux”