Ianuarie uscat

Ianuarie e, obiectiv vorbind, cea mai de căcat lună din an, cel puțin în emisfera nordică. E lungă, e friguroasă, încă se întunecă devreme, următoarele sărbători și zile libere sunt abia la Paștele Cailor de Paște, are cea mai lungă distanță dintre 2 salarii, schimbarea de an îți amintește că îmbătrânești, și așa mai departe. Urșii, aricii și alte animale cu forme rotunde știu cum se trăiește corect: singurul comportament sănătos la cap ar fi fost să ne dăm voie și noi oamenii să dormim până la primăvară. Așa, nu ne mai rămâne decât să bem.

Dar pentru că ianuarie nu era suficient de de căcat și așa, englezii au inventat Ianuarie Uscat, o campanie de sănătate și antren care îndeamnă populația să se abțină de la alcool toată luna, în principiu ca să își refacă ficatul. Ce-i drept, oamenii din Anglia au nevoie, în general, să-și refacă ficatul (chestie pe care o constați mai ales dacă petreci timp printre profesori de școală, o categorie profesională extrem de alcoolizată, de nevoie, că așa e când ai un job de rahat). Dar aia e doar de fațadă. Adevăratul motiv pentru care faci Ianuarie Uscat e ca să te lauzi că faci Ianuarie Uscat. Toată lumea trebuie să știe că faci Ianuarie Uscat, că îți pasă de sănătatea ta, că ești virtuos, că la început de An Nou te ții de o rezoluție. NU PUTEM SĂ NE VEDEM LA BERE VINEREA ASTA, FAC IANUARIE USCAT! strigă triumfător în aifoane corporatiștii din trenul de dimineață. Continuă lectura „Ianuarie uscat”

Nadia la Festivalul BFI 2018: Gordon și Paddy

Ăl mai mare festival de film din Londra e în plină desfășurare. În timp ce în fiecare seară vedete glamuroase din lumea întreagă se plimbă pe covoru’ roșu în Leicester Square în lumina blițurilor, eu am fost la matineu la un desen animat suedez despre un detectiv broscoi care rezolvă un furt de alune. Și pune ștampile. Multe ștampile. Foarte multe ștampile. Suedezilor le plac frecatul mentei și birocrația la fel de mult ca englezilor și românilor, se pare, sau poate chiar mai mult.

Citiți în engleză aici.

Spiritualitatea la români

Londra, într-un tren, într-un vagon aproape gol. În apropiere de Nadia stau unul lângă altul un june îmbrăcat ca un hiphopist din 1998 și o blondă. Blonda are accent de Estu’ Londrei, hiphopistul are (ca și Nadia) accent de spion sovietic. Trag cu coada ochiului înspre el- o fi român? Am început să mă pricep destul de bine la dibuit compatrioții după moacă. Și într-adevăr, la un moment dat, discuția celor doi o ia într-o direcție care sună cunoscut:

El: Eu țin toate posturile, postul la noi la români nu e așa de nasol ca la musulmani, oricum. Adică poți să mănânci cât vrei, doar că nu mănânci anumite chestii…carne, ouă….ăă, lapte…

Ea: A, deci e practic o dietă vegană!

El: (vag jignit) Ce? Nu, e post…

Ea: Păi așa e și dieta vegană, asta înseamnă, nu mănânci chestii animale…am încercat și eu anul trecut un pic, dar toate felurile erau cam fără gust…

El: A…OK…e un pic ca la vegani, atuncea, să zicem. Da’ nu e același lucru, că la post poți să mănânci și chestii cu gust, gen pizza, dacă n-are carne în ea. Continuă lectura „Spiritualitatea la români”