Dragi compatrioți! Se apropie o nouă rundă de alegeri de importanță vitală pentru țărișoara noastră, posibil a 46-a sau a 47-a în ultimii 4 ani, nu mai țin minte exact. Pentru că îmi iubesc neamul, m-am înscris pentru vot prin corespondență la coledziul Diaspora, așa cum ne-a sfătuit nenea Iohannis. Dar, ca de obicei, vorba vine: io cu cine votez?
Ce priorități are alegătorul diasporez? Momentan nu-mi doresc mare lucru pentru mine personal, poate niscaiva simplificări birocratice la înnoit actele, de pildă. În ce-i privește pe oamenii rămași în România, îmi pasă în primul rând de părinții mei, așa că îmi doresc un sistem de sănătate funcțional și per ansamblu un stat care tratează oamenii în vârstă cu respect (deși probabil cer prea mult, nu există așa ceva nici în West).
În ce-i privește pe diasporezii români per ansamblu, sunt conștientă că nu sunt reprezentativă. Majoritatea românilor plecați din țară lucrează ca muncitori necalificați (chiar și dintre ăia cu facultăți). În Europa, românii și româncele sunt pare-se victime ale sclaviei, traficului și exploatării mai ceva decât orice altă nație. Ce poate face un parlamentar diasporez ca să-i ajute pe concetățenii vulnerabili? Sunt convinsă că NU vom afla mare lucru din programul electoral al candidaților, pentru că vor fi ocupați să vorbească fie despre steag și Isus, fie despre investiții, antreprenori, ADUCEȚI-VĂ BANII ÎNAPOI ÎN ȚARĂ și alte fantezii din seria „Diaspora să ne salveze”. Sau poate mă înșel.
Ca variațiune la metoda obișnuită, hai să ne uităm mai întâi la concurenții de care n-a auzit nimeni.
Radu Darius Constantin, candidat independent la Camera Deputaților
USP: Singurul candidat rapper. Cred.
Prezentare: R D Constantin e din Satu Mare și are o trupă intitulată ARMA, prietenă cu Oreste și Mălin Bot. ARMA produce piese de mare impact social, cu versuri ca acestea:
Uite-un moș și uite-o babă/ Duși cu autobuzele
Și chiar dacă n-au nici o treabă/ Merg să vadă PESEDE!
Ăștia nu au sentimente!/ N-au bani de medicamente!
N-au bani nici de mâncare!/ Și fii atent în continuare
Dacă moșul sau baba moare/ N-au bani de înmormântare
Uite-un moș și uite-o babă / Își bat joc de-o țară-ntreagă!!!
Apoi la refren intensitatea emoțională devine paroxistică:
PE ULEEEEEEI! PE ULEEEEEEEEEI! NE-AU VÂNDUT PE TOȚI PE ULEI
PE ULEEEEEEI PE ULEEEEEI NE-AU VÂNDUT NE-AU VÂNDUT EEEEI EI EI
Aici mi-l imaginez pe solist tăvălindu-se pe jos înconjurat de alimentele primite de bunică-sa de la Pesede, turnându-și ulei de floarea soarelui (sau poate de rapiță) în cap și smulgându-și părul, ceea ce nu e conform cu realitatea pentru că solistul e chel. O piesă ușor confuză, oricum- nu e clar cum i-ar fi ajutat pe moșul și baba din cântec să aibă bani de înmormântare dacă ar fi avut sentimente, cine e de vină că nu au bani și ce ar trebui să facă un om care n-are de niciunele ca să se ridice la pretențiile moralo-etice ale trupei ARMA. Dar pentru cine crede că ARMA e complet împotriva moșilor și babelor, există și această piesă de corazon, despre dorul diasporezului de casă și de bunici:
N-are timp să se-odihnească, are-n palmă bătături
I-e dor de casa părintească, de șuncă și de murături
Nu-i pasă nimănui dacă i se face foame, dacă îi e frig sau are frisoane
Dacă stă cu prea multe persoane, în care n-are încredere pentru că-s tot români!
Homo homini lupus est, a zis nemuritorul Gambetta, strămoșul nostru. Am încercat să empatizez cu emoțiile din această piesă pentru că din comentariile de pe Iutub pare că a lovit o coardă sensibilă a multor români, dar când am ajuns la refren:
Unde e mama? SPER CĂ E ACASĂ!/ Unde e băiatul? SPER CĂ E LA ȘCOALĂ!
Unde e fata? SPER CĂ E CU MAMA!/ Unde e bunicul? SPER CĂ E ÎN VIAȚĂ!!!
Unde e bunica? OARE MAI TRĂIEȘTE??
…seriozitatea a devenit o cauză pierdută, iar eu și Gogu am petrecut apoi o parte bună din zi strigând unul după altul: „Unde e Nadia? SPER CĂ E CU GOGU/ Unde e Gogu? SPER CĂ E ÎN BAIE” Etc.
Oricum, vreau să zic că detest acest hip-hop sentimental cu autotune care a apărut în ultimii ani, d-ale Vioara, Lacrima, Sfinții Închisorilor și Kikirezul. Pe vremea mea hip-hopul românesc avea un tempo de-ți făcea varză boxele, întotdeauna pentru totdeauna este numele. Nu orice băiat chel și cu glugă poate fi rapper.
Platforma electorală: „Dar stai, Nadia!” -veți zice, „ai umplut 2 pagini și nu ne-ai zis nimic despre Constantin ca candidat!” Ahm, mă scuzați. Așadar, dl Constantin a participat la mai multe manifestații haștag rezist și anti-Pesede, inclusiv aia din 10 august 2018 unde el și colegul de trupă au fost printre protestatarii răniți de jardarmi. Implicarea civică în sine nu dovedește mare lucru, ce-i drept (vezi cazul Marian Munteanu post-piața Universității). Candidatul explică ce-i cu el în acest clip în care a băgat și niște hip-hop:
Nu știu dacă dl Constantin mai are și alte planuri sau idei în afară de jos Pesede sau scârba față de clasa politică în general (din care încearcă să facă parte și el, totuși??), deocamdată nu zice.
Ștefan Voloșeniuc, candidat independent la Senat
USP: Singurul candidat independent care nu e rapper (în schimb e șef)
Prezentare: Am avut anti-establishment, acum o luăm în partea ailaltă. Dl Voloșeniuc locuiește în UK, unde conduce o firmă de construcții botezată ușor megaloman Sf Ștefan și sponsorizează o echipă de fotbal diasporeză pe care cică a salvat-o de la desființare. Twitterul lui e populat de felicitări, sponsorizări, ședințe foto, It’s been wonderful to do this, I’m very happy to do that, și alte platitudini specifice prezenței pe net a unui politician britanic, ceea ce dl Voloșeniuc de altfel și este, pentru că a candidat din partea Conservatorilor britanici la niște alegeri cu cântec. Ca om care locuiește în UK de 10 ani sub Conservatori și a văzut cu ce se mănâncă ăștia, îmi e de ajuns ca să mă decid în privința lui, dar voi aveți dreptul să fiți de altă părere.
Site-ul lui work-in-progress (a crescut peste noapte în timp ce scriam articolul) menționează de cel puțin 5 ori că candidatul are mulți angajați, a angajat multă lume, o să angajeze în continuare, și în general că e șef. Printre materialele publicitare avem un videoclip biografic lung și foarte editat coloristic în care Voloșeniuc apare în costum național, călărește cai, stă semeț pe un vârf de deal în timp ce o dronă zboară peste el, mângâie o icoană, vorbește despre bunica lui și valorile morale ale neamului în timp ce în fundal se aude un loop lăcrămos cu balada lui Ciprian Porumbescu etc. etc. etc. Nimic surprinzător, deci. Ar fi fost mai interesant dacă era și el cântăreț- de muzică populară, de pildă.
Oare toți candidații or să ne manipuleze emoțional cu bunicile lor? Ar trebui să fac o secțiune specială UNDE E BUNICA.
Platforma electorală: La categoria Obiective, după ce mai amintește o dată că e șef, dl Voloșeniuc promite, printre altele, un app de informare pentru diaspora, clarificarea situației pensiilor pentru diasporezi și un fond de sprijin financiar urgent pentru compatrioții loviți de necazuri prin alte țări. Și să mai „creeze” locuri de muncă (mereu m-a distrat această formulare, ca și cum șefii îți fac o mare favoare că te lasă să muncești pentru ei), pentru că (nu știu dacă mai țineți minte) e șef.
În episodul următor, Partidul AUR, Partidul Ecologist și Partidul lui Ponta.
-VA URMA-
Nadia bate câmpii 