Sfaturi din Insula Ciumei

Stimați prieteni și dușmani! Pentru păcatele mele, trăiesc în continuare un coșmar construit special pentru piticii mei din creier, fix într-un loc care o face de oaie grav din nou și din nou. Marea Britanie se întoarce peste 9 zile la strategia “infecție în masă intenționată”: toată lumea trebuie să facă Covidul simultan vara asta, ca să ne putem întoarce la normal. Așadar, suntem probabil singura țară din Europa care ridică toate restricțiile (inclusiv măști în autobuz, distanțare minimă, etcetera) într-un moment când cazurile de Covidul vieții cresc vertiginos (urmate ceva mai încet, dar sigur de spitalizări), iar oamenii vor fi activ încurajați să se contamineze, prin măsuri precum modificarea appului național de contact tracing și anularea necesității de a te izola când intri în contact cu un caz de Covid. OMS-ul zice că suntem niște tâmpiți să facem așa ceva, oamenii de știință de aici pe care încă nu i-a cumpărat Boris zic la fel, dar ce mai contează?

Aceia dintre dumneavoastră care cunosc acest blog știu deja care e părerea mea despre o asemenea strategie, presupun că n-ați venit aici ca să vă contraziceți cu mine, oricum e degeaba. Așa că în loc de asta o să ofer câteva sfaturi rapide, tuturor ne place să dăm sfaturi, nu? Ne face să ne simțim mai deștepți.

Continuă lectura „Sfaturi din Insula Ciumei”

Alte lucruri britanice care rămân de neînțeles

Cricket

Cricketul este un sport pe care britanicii îl iubesc de numa-numa și ale cărui reguli nu am reușit niciodată să le înțeleg. A nu se confunda cu croquet, despre care toată lumea știe că se joacă lovind un arici ghemuit cu un păsăroi flamingo.

Ori de câte ori am rugat pe cineva să-mi explice regulile cricketului, aproximativ cincisprezece secunde după ce a început explicația mi se pune un văl lăptos pe deasupra creierului minții și încep să mă gândesc la altceva mai interesant. De exemplu la facturi neplătite sau muzica formației vocal-instrumentale Celelalte Cuvinte, sau că trebuie să-mi cumpăr niște adidași noi. Același lucru se întâmplă ori de câte ori încerc să citesc regulile sportului cricket când sunt scrise undeva. Trebuie să mă recunosc învinsă. Sunt cetățean britanic și habar n-am despre ce e vorba în cricket.

Continuă lectura „Alte lucruri britanice care rămân de neînțeles”

E OK, sunt nebună

-Copiii, ea e Nadia! Să stați la ceva distanță de ea, că are sifilis.

Așa m-a prezentat mai deunăzi progeniturilor sale un grădinar jovial cu șepcuță de sindicalist. Ne-am întâlnit cu familia lui pentru că e prieten cu Gogu, iar Gogu l-a avertizat că eu sunt dintre ciudații ăia care încă țin oamenii la distanță.

Probabil s-a văzut după moaca mea că nu mă coafează din cale-afară diagnosticul de sifilis, așa că grădinarul a adăugat împăciuitor:

-Nu, de fapt e îngrijorată că s-ar putea să avem Covid.

-Noi n-avem Covid! Au strigat copiii într-un glas, indignați (se știe, Covidul se lipește numai de copiii care nu și-au făcut toate temele și n-au păpat tot din farfurie).

În altă zi am făcut cunoștință cu alți prieteni ai lui Gogu, care m-au întâmpinat cu următorul salut:

-Bună, Nadia! Nu e nevoie să dăm mâna, ne-a explicat Gogu că ți-e frică de oameni.

Continuă lectura „E OK, sunt nebună”