Necrolog

A murit un om în vârstă de aproape 100 de ani care trăise aproximativ toată viața în puf și bogății imense și avusese parte de tot ce-i mai bun, inclusiv cele mai bune îngrijiri medicale posibile. Lucrurile astea erau ale lui pentru că și părinții lui trăiseră în același puf, la fel și părinții părinților lui, și tot așa până ce arborele genealogic se pierde în negura vremurilor și ajungem la ceva nobil feudal care poate s-a remarcat fiindcă storcea de vlagă mai mulți serfi decât alți nobili din cartier. Toți oamenii sunt egali, dar unii se nasc mai egali decât alții.

Acest deces a fost cu siguranță un eveniment trist pentru familia omului cu pricina. În general, când moare un om, e un lucru trist (chiar dacă la vârsta de 100 de ani moartea nu e doar o chestie previzibilă și naturală ci de-a dreptul iminentă). Mi-a părut și mie rău preț de vreo 5 minute când m-am gândit la soția lui de-o viață și cum o fi să rămâi fără cineva cu care ai trăit atâta vreme. Apoi nu mi-a mai părut rău, pentru că nu-l cunoșteam. Posibil să fiu psihopată, dar ținând cont că zilnic mor pe planetă sute de mii de oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată, cei mai mulți dintre ei semnificativ mai tineri de 100 de ani și mai puțin bogați, pur și simplu timpul și resursele emoționale pentru o părere de rău nițeluș mai lungă în cazul de față s-au dovedit absente.

Continuă lectura „Necrolog”

Nu mai am nimic de spus despre pandemie

Ce mai e de zis? Nimic. Așa că nu zic nimic, evident. Doar atât.

1 din 445

…oameni din UK au murit deja din cauza Covidului, deși nici măcar nu s-a infectat toată populația și unii încă mai încearcă să ne convingă că mortalitatea bolii e 0.0000001 la sută sau ceva de genu’.

Asimptotic

Se zice asimptomatic, prieteni din lumea întreagă, ASIMPTOMATIC. Pentru numele lui Yoda, m-ați căpiat cu malapropismul ăsta. Dacă e un cuvânt prea lung ziceți pur și simplu “mă simt bine” sau “n-am nici pe dracu’”.

AstraZeneca

La început vaccinul ăsta se numea Vaccinul Oxford, sau ocazional Vaccinul Oxford/AstraZeneca, producție originală britanică, dovadă incontestabilă a superiorității britanice în medicină și știință, mai ales în fața pămpălăilor ăia din UE de care am divorțat cu atâta cântec. Acum că produsului i s-au găsit niscaiva bube-n cap, în presă și-n gura politicienilor a devenit AstraZeneca și-atât, metamorfoza s-a petrecut pe nesimțite.

Continuă lectura „Nu mai am nimic de spus despre pandemie”

Îmi moare calculatorul

Cum zice titlul. De-aia n-am mai scris, nu mai pot deschide 2 chestii în același timp, și ocazional nici măcar una.  Are 7 ani, e la sfârșitul vieții lui scurte de laptop din societatea capitalistă multilateral dezvoltată. Îi lipsește și-o bucățică din carcasă, l-am scăpat pe jos, nu aia e problema, am văzut și răni mai grave la viața mea (predecesorului său i se dezlipise ecranul de capac cu totul, dar a mai supraviețuit după aia cu un șurub bătut direct prin ele. Era o marcă de care n-am mai auzit până atunci sau de atunci, mai mare decât desktopurile unora.) Cred că îmi trebuie un laptop nou. Continuă lectura „Îmi moare calculatorul”