Royaume Uni, pas de points

În caz că nu v-ați uitat azi noapte la Eurovizion…

În primul rând, de ce nu v-ați uitat? Nu vă plac lucrurile distractive? Cum să nu vă placă un concurs internațional de muzică unde:

–o femeie îmbrăcată într-un Muppet jupuit hăulește folk din gât (FOARTE CATCHY ȘI DANSANT) în timp ce niște oameni țin un frisbee luminos deasupra capului și pe un ecran în spatele lor aleargă terminatori lucioși?

-un înger cu aripi imense și ochelari de John Lennon, legat cu lanțuri sclipicioase, cântă despre demonii lui care vor să-l sfâșie, iar în jurul lui 4 draci încornorați chiar încearcă să-l sfâșie?

–un băiat cu jachetă roz și ukulele dansează cu o mână uriașă care arată deștu’ mijlociu?

–o rapperiță rusoaică levitează pe scenă într-o matrioșcă?

Nadia și muzica clasică

Poză făcută de mine la concertul din Floriceii de Jos

Pe vremea când se potcovea puricele cu nouăzeci și nouă de oca de fier și încă existau concerte cu public, îmi plăcea să mă culturalizez prin oraș. La Institutul Cultural Român din Londra se petrec(eau) des concerte gratuite de muzică clasică, așa că am sugerat unei prietene să mergem și noi o dată. “Ah”, a zis ea, „aș veni, dar uite, îi zice Seria Enescu, și mie nu-mi place Enescu, m-am plictisit cu cât m-au frecat la cap cu el la școală.”

De unde am tras concluzia că am o problemă gravă. Prietena mea, care a făcut liceul la Sava, știa suficiente chestii despre muzică clasică cât să aibă un compozitor de care s-a plictisit. Eu, în schimb, care-am fost la un biet liceu de cartier, nu numai că n-aș fi putut face diferența între Enescu și Schumanninov, dar tot pot recunoaște din opera lui Enescu e cântecul ăla care începe cu versul “Măi, stejar pletos și verde.” Cunoștințele mele de muzică clasică vin în general de la patinaj artistic (de exemplu Habanera din Carmen o recunosc și trezită din somn, și-mi apar rochii roșii și crizanteme-n păr în fața ochilor) din filme (când aud Wagner văd elicoptere aruncând napalm peste Vietnam) și din desene animate (când aud Dansuri ungare îi văd pe cei 3 purceluși).

Alegeri parlamentare 2020, ghidul electoral al diasporezului (I)

Dragi compatrioți! Se apropie o nouă rundă de alegeri de importanță vitală pentru țărișoara noastră, posibil a 46-a sau a 47-a în ultimii 4 ani, nu mai țin minte exact. Pentru că îmi iubesc neamul, m-am înscris pentru vot prin corespondență la coledziul Diaspora, așa cum ne-a sfătuit nenea Iohannis. Dar, ca de obicei, vorba vine: io cu cine votez?

Ce priorități are alegătorul diasporez? Momentan nu-mi doresc mare lucru pentru mine personal, poate niscaiva simplificări birocratice la înnoit actele, de pildă. În ce-i privește pe oamenii rămași în România, îmi pasă în primul rând de părinții mei, așa că îmi doresc un sistem de sănătate funcțional și per ansamblu un stat care tratează oamenii în vârstă cu respect (deși probabil cer prea mult, nu există așa ceva nici în West).

În ce-i privește pe diasporezii români per ansamblu, sunt conștientă că nu sunt reprezentativă. Majoritatea românilor plecați din țară lucrează ca muncitori necalificați (chiar și dintre ăia cu facultăți). În Europa, românii și româncele sunt pare-se victime ale sclaviei, traficului și exploatării mai ceva decât orice altă nație. Ce poate face un parlamentar diasporez ca să-i ajute pe concetățenii vulnerabili? Sunt convinsă că NU vom afla mare lucru din programul electoral al candidaților, pentru că vor fi ocupați să vorbească fie despre steag și Isus, fie despre investiții, antreprenori, ADUCEȚI-VĂ BANII ÎNAPOI ÎN ȚARĂ și alte fantezii din seria „Diaspora să ne salveze”. Sau poate mă înșel.

Ca variațiune la metoda obișnuită, hai să ne uităm mai întâi la concurenții de care n-a auzit nimeni.