Skip to content

Mercury Power, Make Up

iulie 22, 2014

ami-in-the-opening-credits

Voi care dintre Sailors ati fi vrut sa fiti cand erati mici si va uitati la Sailor Moon?

Eu as fi vrut sa fiu Marte. Rosu e culoarea mea preferata, iar Marte era cea mai frumoasa (dupa parerea mea, desi toate au, in esenta, fete la fel si doar coafuri si culori de par si ochi diferite, ca niste papusi Barbie), superputerea ei era focul, si in general avea o fire afurisita si nu lasa pe nimeni s-o calce pe coada.

In loc de asta, ori de cate ori era rost de jucat de-a Sailor Moon cu alte fetite, eu ma pricopseam cu Mercur, pentru ca Mercur era o tocilara timida pe care n-o voia nimeni, cu o superputere cam jenibila si nu foarte utila (baloane de sapun), iar eu eram, de asemenea, o tocilara timida.

Acum insa, daca ma gandesc bine, Mercur era o tipa valabila. In primul rand, avea parul albastru. In al doilea rand, probabil as fi putut avea o conversatie interesanta cu ea despre varii subiecte, in timp ce Usagi/Sailor Moon de exemplu n-ar sti sa discute decat despre mancare, somn si Mascatul in Frac.

In caz ca nu v-ati prins deja, intentionez sa vizionez toata seria noua din Sailor Moon, ba sa mai scriu si recenzii, iar saptamana asta va ofer “Episodul 2- Sailor Mercur”. AICI. 

Nadia a făcut o animație

iulie 14, 2014

Serialul Nadiei despre experimentul ei într-ale animației stop-motion a ajuns la final: experimentul e încheiat (mai mult sau mai puțin, cred că o să mor cu el de gât încercând să mai repar din umbrele alea), așadar dacă nu mai e, nici nu mai avem ce povesti și am scris ultimul episod.

Pe care îl puteți citi aici.

După care uitați-vă la filmuleț, că acuș îl fac iar privat ca să mai lucrez la umbre.

 

 

Să vorbim despre vreme

iulie 13, 2014

Există acest stereotip cum că englezii vorbesc încontinuu despre vreme, pentru că sunt lipsiți de imaginație în ce privește subiectele de conversație, și pentru că politețea lor lustruită și oarecum ipocrită se potrivește de minune cu nivelul ăsta superficial de interacțiune- pentru că sunt țepeni și plicticoși. Țin să corectez: englezii vorbesc într-adevăr, încontinuu, despre vreme, dar nu pentru că n-au despre ce vorbi, ci pentru că oricât de mult timp ai petrece pe insula asta, e imposibil să te obișnuiești cu vremea englezească. De fapt, toată lumea pe-aici vorbește încontinuu despre vreme, doar că ăia veniți de prin alte părți sunt pur și simplu disperați și în pragul unei crize de nervi- spre deosebire de englezi care se văicăresc pe un ton mai stoic, posibil de confundat cu o discuție amicală obișnuită.

Auzisem și eu înainte să vin aci că în Londra plouă și e ceață și cenușiu încontinuu, dar, să știți, nu e adevărat. În realitate, soarele răsare și pe străzile Angliei destul de des- doar că n-ai niciodată nici cea mai vagă idee când și cum. Nu că prognoza meteo era mereu la obiect în România, dar măcar aveam niște așteptări ușor de confirmat, în linii mari: iarna era ger de crăpau pietrele, în general însoțit de zăpadă, în toiul verii era soare și cald ca-n deșert și ocazional furtună. Nu știai exact dacă mâine plouă sau nu, dar măcar știai că în general îți puteai ține plapuma de iarnă, pijamaua de iarnă, puloverele de lână și alte lucruri pentru temperaturi reduse în același loc, undeva la fundul dulapului, pe tot parcursul lunilor anului care n-au în nume litera r. În 23 ani în România, nu mi s-a întâmplat să am vreodată nevoie de un pulovăr de lână pe data de 11 iulie. Anul ăsta, pe 11 iulie am clănțănit din dinți cu o jachetă de lână și paltonul pe deasupra, într-un birou fără aer condiționat. Vă rog să mă credeți că n-o să mă obișnuiesc niciodată. A doua zi, când la meteo se prezicea răcoare și ploaie, m-am putut duce la Comic Con în rochie de vară și am stat jumătate de oră la coadă la o baie unde să-mi pot scoate ciorapii ca să nu leșin de căldură. Read more…

In numele Lunii, te voi pedepsi

iulie 7, 2014

sailor-moon-crystal-1

In caz ca v-ati facut vreun moment iluzia cum ca Nadia ar fi un adult matur si responsabil, tin sa va spulber impresiile eronate si sa va anunt ca imediat ce-am auzit ca se face o noua serie Sailor Moon, m-am bucurat din cale-afara. Si am vazut primul episod imediat ce s-a lansat. Si am mai scris si o recenzie extrem de lunga in care l-am comparat cu primul episod al vechiului serial si cu manga.

Deci da, in principiu cititi daca va intereseaza Sailor Moon. AICI. 

Vingt ans apres

iulie 4, 2014
tags:

Anul ăsta se fac 20 de ani de la prima mea zi ca școler. Ceea ce mă umple nițeluș de groază, pentru că am ajuns deja suficient de bătrână cât să-mi amintesc un moment de acu 20 de ani- totuși, încă suficient de tânără cât să nu-mi fie rușine să recunosc treaba asta în public. (Peste zece ani, dacă încă oi mai avea blog, o să caut probabil toate articolele din care se poate deduce ce vârstă am și o să le șterg, că am înțeles că așa trebuie să facă femeile care știu ce-i bun pentru ele).

Învățătoarea mea din clasa I era o nemțoaică frumoasă, Helga nu-știu-cum, proaspăt ieșită de pe băncile liceului pedagogic. Abia ce s-a rătăcit în sistem, că a și ieșit: a intrat la facultate și ne-a lăsat în plata Domnului. Bravo ei, și eu aș fi făcut la fel. Aș fi uitat complet de ea și cum arăta dacă n-aș avea o poză cu noi două, eu încruntată și tunsă castron, ea zâmbitoare, cu un taior roz și părul pufos a la Farrah Fawcett în anii 80 (în România, anii 80 au fost încă la modă până prin 1999 sau cam așa, cred.)

Pe învățătoarea din clasa a II-a încolo n-o s-o uit niciodată. Read more…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 311 other followers