Patru miri pentru patru Sailor Senshi

crystal ep 10 4

Noul episod din Sailor Moon Crystal m-a cam călcat pe nervi, și aveți ocazia să citiți de ce AICI.

Acu, trebuie să spun că sunt practic hotărâtă să abandonez vizionarea acestui remake Sailor Moon după ce se încheie firul narativ cu Beryl și Regatul de pe Lună, adică peste încă vreo trei-patru episoade. Și asta pentru că, sincer, mă cam plictisesc. Crystal ăsta e mult prea romanticos pentru gustul meu- pentru mine, sarea și piperul serialului ăstuia n-a fost niciodată amorul dintre Usagi și Mamoru, ci fetele Sailor și cât erau ele de mișto și de prietene. Iar în Crystal n-au nici un pic de personalitate și sunt mai mult servitoarele lui Usagi decât prietenele ei.

Cu ocazia asta însă, am revizionat mai des episoade vechi și mi-am amintit de ce îmi plăcea serialul din anii 90 (am scris mai demult un articol pe blog în care mi se părea că nu m-aș mai putea uita la Sailor Moon cu același entuziasm, dar iacătă că m-am înșelat). Poate că în loc de Crystal ar trebui să blogăresc Stars, ultimul sezon pe care nu l-am văzut niciodată când a fost difuzat prima oară, și care până acum e foarte tare. Dar nu știu dacă interesează pe cineva, dat fiind că au trecut aproape 20 de ani de când nu mai e o noutate. În orice caz, I still love Sailor Moon, dar nu Sailor Moon Crystal.

 

Încă o zi la vot, așa cum a fost

Tocmai la țanc pentru turul doi al prezidențialelor, mă găsesc într-o stare jalnică, cu o tuse gâjâită care mă ține trează de vrei trei nopți și mulțumită căreia mă simt ca și cum aș avea o gaură în mijlocul pieptului. Se anunță ploaie, se anunță frig, se anunță, bineînțeles, cozi de numa-numa, pe scurt, mult mai rău decât în turul doi, pentru că se intersectează miraculos: 1. legislația noastră de căcat preexistentă în care nu există decât vot în persoană cu ștampiluța pe foaie, 2. două paie la trei măgari pe post de secții de votare, pe care nu le-a mai suplimentat nimeni,  3. niște lichele pe post de organizatori și 4. o avalanșă de cetățeni care altminteri nu s-ar fi gândit să voteze, dar care, pentru că au auzit că n-or să poată, s-au gândit să arate că pot numai de-ai dracu și să se posteze acolo de la prima oră. Cu toate astea, în mod suspect, aud numai oameni care speră, naiba știe de unde le-a ieșit optimismul, că o să fie mai bine în turul doi. N-ARE CUM SĂ NU FIE MULT MAI RĂU AȚI ÎNNEBUNIT zic eu, în mintea mea și nu numai, căci înainte de votare, următorul dialog:

-Sugerez să ne ducem direct cu mașina la o secție în afara Londrei, de exemplu la Bristol. La Londra n-o să votăm decât dacă dormim în fața secției.

-Ei, hai, mă, că n-o să fie chiar așa de rău. Ne ducem mai devreme dimineață și gata.

9 a.m- ajungem la secție, aia de la consulat, Kensington High Street, aceeași unde am fost în turul I. Ne întâmpină următoarea priveliște: Continue reading

Țara noastră-i țara noastră

-răspunsuri la întrebări despre patria strămoșească pe care nu vi le-ați pus niciodată, oferite de produse culturale horror-

E adevărat că românii sunt șpăgari nevoie mare?

Românii sunt un popor extrem de onest, incoruptibil, așa cum atestă și această scrisoare a unui zombi vampir ungur din Transilvania, document istoric:

“Azi au venit pe capul meu 20 de milițieni ca să vorbim despre ce bârfesc țăranii pe seama mea. Trebuie să sap mai adânc și cu mai puțin zgomot. Mă enervează cumplit românii ăștia, sunt stricți și minuțioși, dacă era un ungur în locul lor îl cumpăram ușor cu ceva mâncare și băutură.”

(H.P. Lovecraft-The Case of Charles Dexter Ward)

Continue reading