El libro de la vida

Pe vremuri, mă uitam cu mama la o telenovelă mexicană în care protagonista era o fată drăguță, Kate del Castillo, care fusese confundată de un pămpălău cu o scorpie pentru că numele lor începea cu aceeași literă, așadar pămpălăul se hotărâse să-i distrugă viața. Serialul se numea Minciuna și avea o melodie de generic tare mișto.

Mulți ani mai târziu, iată-mă vizionând și recenzând The Book of Life, un filmuleț animat Haliudian fără melodii mișto, în care Kate del Castillo e și ea o voce pe-acolo. AICI.  Mă gândesc că parcă îi mergea mai bine în telenovele.

Desene animate la Festivalul BFI din Londra

song of the sea 2

Îmi plac foarte mult festivalurile de film, și am petrecut multe ore festivaliere ca voluntar, spectator, jurnalist, ba chiar și cineast, dar n-aș putea zice că eu și Festivalul de film BFI din Londra am început cu dreptul. Mai fusesem acolo o singură dată, acum câțiva ani, când am ales un film la nimereală și s-a întâmplat să fie unul foarte prost făcut de băiatul lui David Cronenberg, ceea ce m-a convins, dacă mai era nevoie, că talentul cinematografic nu e ereditar. Anul ăsta am încercat să obțin o acreditare de presă, dat fiind că selecția includea și filme de animație. După ce am trimis o cerere stufoasă, am fost respinsă, așa că mi-am cumpărat, fără supărare, bilete la filmele vizate, la prețuri cam piperate. O săptămână mai târziu, când proiecțiile de presă începuseră deja, festivalul mi-a trimis un email în care mă soma să plătesc mai repede taxa de jurnalist acreditat. Nu mi-e clar dacă respingerea inițială a fost o greșeală (așa cum mi s-a spus) sau dacă rămăseseră cu acreditări nevândute, cert e că nu mi s-a oferit nici o compensație și nici n-am rămas cu impresia că Festivalul BFI ar fi din cale-afară de prietenos.

Asta nu știrbește, desigur, din sclipiciul selecției festivalului, care a inclus, atât în competiție cât și în afara ei, filme premiate la Cannes și Toronto, filme despre care se zvonește deja că vor câștiga Oscaruri, filme-vedetă, sau care se vor filme-vedetă în viitorul apropiat, producții britanice proaspete, filme ale unor regizori cunoscuți și adorați în mainstream sau în cinematografia independentă, debuturi, filme din întreaga lume, documentare, capodopere vechi restaurate, în fine, de toate și pe toate gusturile, plus covor roșu pe care au pășit celebrități internaționale. Ce mai, un adevărat paradis al cineastului. Eu însă m-am dus acolo pentru desene animate, și asta am și văzut, după cum urmează: Citește mai departe AICI

Comă energetică în Tokyo. Iar.

crystal ep 8 4

Cam la fiecare două-trei zile, populația orașului Tokyo e fie spălată pe creier, fie stoarsă de energie de forțele malefice ale reginei Beryl. Nu știu care or fi efectele pe termen lung asupra sănătății, dar nu-i a bună să fii concitadin cu Sailor Moon și inamicii ei. Dacă vedeți pe cineva care seamănă cu Usagi la voi în cartier, mutați-vă imediat în alt oraș.

Despre toate astea și multe altele, în episodul 8 din Sailor Moon Crystal. RECENZIE AICI.

Fear and Loathing in London

emerging
Dintr-o manga tematică intitulată Emerging, pe care v-o recomand întru sporirea anxietății: http://mangafox.me/manga/emerging/v01/c001/3.html

Am idei puține dar fixe, și una dintre ele e frica de boli de tot felul, deși sunt conștientă că de ceva tot o să trebuiască să dau ortul popii într-o bună zi (v-am zis cum ori de câte ori am insomnie mă gândesc că s-ar putea să am Insomnie Fatală Sporadică, ceea ce îmi provoacă insomnie și mai nasoală? Cred că v-am zis). La începutul anului, când zăceam buboasă în chinurile varicelei, am petrecut vreo săptămână în pat cu laptopul, gugălind tot felul de boli groaznice, pentru că aia neplăcută dar nu atât de groaznică pe care o aveam deja nu-mi era, pare-se, de ajuns. Printre altele am aflat și că undeva la mare depărtare, în Guineea, se petrecea o mică epidemie de Ebola, cu câteva zeci de cazuri. Știam ce-i Ebola, ca orice ipohondru anxios care se respectă. Cuvântul în sine sună, oricum, ca și cum ar însemna Moarte Groaznică într-o limbă străină (sau poate asta și înseamnă?). “E, vezi?” mi-a zis cineva. “Gândește pozitiv. În loc să te văicărești cu varicela matale, bucură-te măcar că Ebola n-avem și sigur n-o să avem niciodată.”

8 luni mai târziu, Organizația Mondială a Sănătății prezice un milion de cazuri până la sfârșitul anului, iar orașul în care locuiește Nadia, minunata Londră, unde aterizează zilnic grămezi de avioane din toate colțurile lumii, se pregătește nu pentru “dacă vine”, ci “când vine”. În tot acest timp, Nadia a urmărit știrile despre Ebola aproape zilnic, de la “specialiștii estimează că se va termina în câteva săptămâni”, trecând prin “specialiștii estimează că se va termina în câteva luni”, până la “specialiștii recunosc că habar n-au, pentru că n-au mai avut de-a face cu așa ceva până acum”, ceea ce nu e chiar formularea directă din prezent, dar e concluzia onestă pe care o putem trage.  La început, doar eu eram îngrijorată, și mi-era rușine să zic altcuiva, ca să nu râdă de mine că-s țicnită. Acum toată lumea râde cam galben, inclusiv colegii mei de apartament, iar în naveta spre serviciu, o tuse cât de mică în tren sau autobuz atrage priviri suspicioase din partea celorlalți călători. Cuvântul Ebola e în fiecare a patra frază în orice conversație. Continue reading

Ghidul alegătorului superficial (II)

Începem partea a doua a analizei noastre electorale cu o erată la partea I: am aflat între timp că l-am nedreptățit pe dl Tăriceanu și că are, într-adevăr, și un site de prezidențiabil, făcut cu 10% mai puțin în dorul lelii decât ălalalt. Mi-a scăpat acest detaliu prima dată pentru că site-ul cu pricina nu apărea printre primele rezultate în Google Search, de unde deducem că nu numai eu și Tăriceanu avem un interes sublim față de candidatura lui, ci și specialistul lui de SEO. Acestea fiind zise, mai departe în poveste, că-nainte mult mai este.

Teodor Meleșcanu papa smurf

Orientare politică: România Liberă 

Scurtă prezentare: Teodor Meleșcanu e cel mai vârstnic dintre candidați, dar nu e politicos să facem comentarii pe tema asta, nu? Are, de asemenea, urechile foarte mari, dar nici despre asta nu e frumos să vorbim. Cel mai important lucru de știut despre el e că e un om extrem de experimentat și adaptabil, un diplomat înnăscut, ce mai, căruia i-a mers bine și pe vremea lui Ceașcă (și cine apuca să fie diplomat pe vremea lui Ceașcă, dacă nu cetățenii extrem de adaptabili și flexibili în toate părțile esențiale?), și pe vremea lui Iliescu, și pe vremea lui Băsescu, a fost și comunist, și pedeserist, și liberal, și deschizător de drumuri în partide noi, iar dacă nu iese președinte, ceea ce e extrem de foarte probabil, o să aibă el o funcție mișto și în vremea cui o mai veni.

Răsfoind site-ul candidatului: N-am găsit nimic-nimic, nici măcar o pagină de Feisbuc. Un om atât de priceput precum dl Meleșcanu nu are însă nevoie să se zbată ca să atragă alegătorii sau norocul, norocul vine la dumnealui de unul singur. Continue reading