Captain Romania, part two!
Reblogged from next week's story:
Our resident illustrator has finally recovered from her illness, so we are happy to bring you the continuation of our "Captain Romania" short comic! We apologize for having kept you waiting for so long.
Previously on Captain Romania: (read the first chapter)
And now, the story continues!
Captain Romania, part one!
Reblogged from next week's story:
Yes, dear readers, boys and girls, it's that time again: a round number (story number 20!), so this means we're giving you a celebratory short comic instead of the usual, straightforward story-and-picture. However, due to an illness that is still plaguing our resident illustrator, this week's story is a bit delayed and will be spread over two episodes.
For those of you who are not British or (especially) Romanian, …Esti mai putin boccie decat crezi! (dar mult mai naiva)
De obicei nu scriu despre lucruri la moda sau la subiect, dovada ca scriu din joi in Pasti. In adancul inimii, ma simt aceasta scriitoare de mare talent care isi va aduna candva toate scrierile editorialistice intr-o carte, a la CeTePe, or, treaba asta n-o sa mearga la fel de bine daca bat campii prea des despre lucruri minore care vin si trec. Dar uneori ceva ma enerveaza suficient cat sa ma scoata din letargie. Fara diacritice azi, ca tastatura face figuri.
Stiti reclama aia cu Desenele de Frumusete? N-o sa zic numele produsului- hai sa-i spunem…Gugustiuc-, nici n-o s-o linkuiesc aici, ca nu vreau sa fac si mai multa reclama corporatiei cu pricina- si-au facut ei destula, mai ales gratis si mai ales in spatii feministe. Dar nu e greu s-o gasiti daca n-o stiti. Iar daca n-o stiti, norocosi mai sunteti (si probabil aveti penis si nu va considera nimeni parte din target), pentru ca mie mi-e imposibil sa scap de ea de vreo saptamana. Fetele o linkuiesc. Fetele scriu despre ea. Fetele -si ocazional cate-un baiat. Inclusiv prietenul meu propriu si personal!- mi-0 trimit prin email. Comentariul fiind invariabil: „Nu e emotionant? Nu e frumos ca o corporatie da atentie valorilor etice si ofera altceva decat aceleasi standarde de frumusete? Nu e frumos ca unei corporatii ii pasa, cat de cat, de femei?” (Unora cica le-au dat si lacrimile, ceea ce face din reclama asta un fel de Bambi combinat cu Titanic al reclamelor). Undeva in 1965, Don Draper isi da singur palme ca nu i-a venit lui ideea mai devreme.
Illustration Friday: Egg
Nebună după bărbați!
Tu vrei doar un sărut…eu vreau măritiș!
Ah, amorul. Această iluzie temporară provocată de hormoni hiperactivi, împachetată în varii forme culturale, care de care mai gogonate și adresate în special femeilor. (Acu, nu mă înțelegeți greșit, eu nu zic că un parteneriat amoros mișto cu o persoană de sex opus, sau de același sex, după gust, nu e posibil sau dezirabil. Doar că, în esență, e vorba pur și simplu că ți-ai găsit un cel mai bun prieten cu care vrei să te și culci, iar ca să ajungi la asta e nevoie întâi să duci niște muncă de lămurire și cunoaștere a omului ca să depășești faza pur hormonală. Or, romanțele prezentate în filme, cărți și cântece pop pornesc de la ideea că doișpe-treișpe secunde maximum sunt suficiente ca să-ți dai seama că Gogu e alesul vieții tale, că Gogu ține loc de mâncare, băutură și realizări profesionale, că dacă n-ai un Gogu ești o ratată sinistră și că întregul sens al vieții ți se va revela când îți iese în cale Gogu.) De curând v-am prezentat latura modernă, picantă a acestor gogoși, prin recenzia de mare angajament a romanului sexos Atingerea Catifelei Negre. Până apuc să citesc și 50 Shades of Grey, veniți cu mine într-o călătorie înapoi în timp, prin bazele de date internetice care colecționează comicsuri americane vechi, de foarte proastă calitate și ieșite de sub copyright, în lumea benzilor desenate romanțioase pentru femei.
Ce, nu știați că există așa ceva? Spre deosebire de zilele noastre, când imaginea stereotipă a cititorului de benzi desenate e un băiat cast, cu acnee severă care încă locuiește cu părinții la 35 de ani, în vremuri imemoriale a existat, pare-se, o abundență de asemenea povești ilustrate dedicate cetățenilor de rangul doi, adică ăia cu cromozomi XX. De acolo vin desenele alea cu gospodine pin-up îmbrăcate impecabil, care se găsesc pretutindeni imprimate pe căni și postere dimpreună cu mesaje ironic-amuzante, pentru că ne putem întotdeauna baza pe societatea consumeristă să încerce să ne injecteze nostalgie pentru niște vremuri de căcat pe care nu le-am trăit și deci n-avem cum să ne amintim că erau de căcat. Și pentru că am neplăcutul obicei de a irosi vremea pe Internet în loc să fac ceva util, am petrecut vreo trei nopți la rând citind varii asemenea bijuterii (printre alte comicsuri mai antrenante, cu pirați, cowboy și aviatori militari). Read more…
