Nadia la Cinemateca Explozivă

Exploding Cinema e un club de film underground/alternativ/experimental fondat acum 30 de ani în Brixton, Londra (istoria grupului aici, un articol explicativ în The Guardian aici). Ca multe alte evenimente cultural-artistice, și proiecțiile lor s-au mutat onlain în pandemie. Ieri seară am participat și eu la un asemenea eveniment, cu o animație mai veche despre DECAPITAREA PATRIARHATULUI. Dacă vreți să mă vedeți și să m-auziți vorbind în ingliș despre activitățile mele filmice, bucata cu mine începe pe la 2 ore 22 minute în înregistrare:

Apropos, ăsta e filmul cu nasturii despre care bălăresc eu acolo, luate împreună astea două ar putea produce impresia că am un interes deosebit pentru decapitări, dar promit că nu e cazul, sunt singurele mele filme cu decapitări.

Nu mai am nimic de spus despre pandemie

Ce mai e de zis? Nimic. Așa că nu zic nimic, evident. Doar atât.

1 din 445

…oameni din UK au murit deja din cauza Covidului, deși nici măcar nu s-a infectat toată populația și unii încă mai încearcă să ne convingă că mortalitatea bolii e 0.0000001 la sută sau ceva de genu’.

Asimptotic

Se zice asimptomatic, prieteni din lumea întreagă, ASIMPTOMATIC. Pentru numele lui Yoda, m-ați căpiat cu malapropismul ăsta. Dacă e un cuvânt prea lung ziceți pur și simplu “mă simt bine” sau “n-am nici pe dracu’”.

AstraZeneca

La început vaccinul ăsta se numea Vaccinul Oxford, sau ocazional Vaccinul Oxford/AstraZeneca, producție originală britanică, dovadă incontestabilă a superiorității britanice în medicină și știință, mai ales în fața pămpălăilor ăia din UE de care am divorțat cu atâta cântec. Acum că produsului i s-au găsit niscaiva bube-n cap, în presă și-n gura politicienilor a devenit AstraZeneca și-atât, metamorfoza s-a petrecut pe nesimțite.

Continuă lectura „Nu mai am nimic de spus despre pandemie”