(Bonus: Mai sus puteți dumneavoastră observa un exercițiu făcut de subsemnata pentru a-și îmbunătăți talentele aproape inexistente, și anume o încercare disperată de a menține un personaj semănând cu el însuși în timp ce e trecut printr-o varietate de expresii. Nu prea știu ce înseamnă „bereft”, i-am acordat doar 2 secunde de gugălit și am găsit „deprived”, așa că am făcut pisicul cu o moacă de drogat în sevraj. Dacă știe cineva mai bine ca mine, îl rog să mă lămurească.)
Aș vrea să încep întâlnirea noastră de astăzi prin a menționa că iubesc cireșele. Ele sunt, după umila-mi părere, megaextraordinare. Iar cireșele de mai sunt chiar un pic mai megaextraordinare decât cele de iunie. Cireșele sunt opera cea mai desăvârșită a naturii în materie de fructe, echivalentul vegetal ca desăvârșire al pisicilor, să zicem. Sunt, ca orice lucru bun, disponibile destul de rar și sunt exact cât trebuie de dulci și de acrișoare (cireșele, nu pisicile). Chiar în acest moment în timp ce scriu, mănânc cireșe și mă bucur că există pe lumea asta și Nadia, și cireșe, ca să se bucure una de celelalte.
Nadia e un om care nu prea respectă bătrânii. Știu că sună urât, dar nu am nici cea mai mică urmă de considerație specială pentru bătrâni, sau mai precis pentru cei care nu au alt merit în afară de acela că nu s-au întâlnit cu moartea suficientă vreme. Cu siguranță poți folosi o viață lungă ca să devii mai deștept și să acumulezi cunoștințe și experiență, dar nu te poți aștepta ca lumea să considere din start că ai făcut-o doar pentru că ai părul alb, fără să îți dovedești așa-zisa înțelepciune nicicum. Și ori de câte ori aud replici moralizatoare privitoare la înțelepciunea bătrânilor, mă gândesc la Tanti Gherghina, vecina mea de la doi.
Tanti Gherghina are 88 de ani, adicătelea e născută în 1922. Acum niște vreme, când am avut nevoie de un intervievat bătrân și înțelept, nu mi-a putut spune nimic interesant despre foarte lunga ei viață, a cărei unică realizare a fost Școala de Moașe. E însă perfect capabilă să lege conversații picante cu celelalte babe din bloc pe tema vieților promiscue ale locatarilor, nu numai a celor din blocul nostru, ba chiar și a celor din blocul vecin, și ține minte cu o meticulozitate demnă de o cauză mai bună la ce oră iese și intră fiecare, și mai ales de către cine e vizitat. Știați că doamna X de la scara 1 își înșală soțul? În serile de…, la orele de…, se duce la alt bărbat, care locuiește vizavi! Nu știam, foarte interesant, răspunde biata mama Nadiei, văzându-și de treabă. Unde te duci? La serviciu? La ora asta? Unde lucrezi? A, da? Acum de unde vii? Unde ai fost și cu cine? Da, da, răspunde Nadia văzându-și de treabă și încercând să depășească pe cât de repede posibil, în zilnica ei urcare și coborâre de scări, perimetrul etajului doi. Unde, cu ușa deschisă, în prag, Tanti Gherghina pândește tot ce mișcă.
Când nu pândește în ușa apartamentului propriu și personal, Tanti Gherghina se postează la intrarea în bloc. Acum, că e vreme frumoasă, va face asta, probabil, în fiecare zi. Iar ieri am găsit-o cu o bucată de…ceva în mână, părea a fi o parte din pervazul unei ferestre, pândind ca la tenis o minge imaginară lângă cireșul din fața blocului și bombănind.
Tanti Gherghina: Draci! Hoți! Iadul să-i ia!
Nadia: Bună ziua.
Tanti Gherghina: Bună, dragă.
Nadia: Ce faceți, de ce stați aici?
Tanti Gherghina: Păzesc cireșul, dragă.
Nadia: De cine? De ce?
Tanti Gherghina: De dracii ăștia de hoți, arză-i-ar catranul, lovi-i-ar moartea! Se tot suie în pom și fură cireșele! Lasă că îi prind și le rup eu oasele, atunci să vezi.
(Ca orice cireș aflat la îndemâna tuturor, și cel despre care vorbim e, desigur, despuiat de cireșe, în fiecare vară, de copiii din zonă. Voi n-ați fi făcut la fel în locul lor?)
Nadia: Dar de ce vă interesează atât de mult soarta cireșului?
Tanti Gherghina: Sunt cireșele mele!
Nadia: Ăă…da, sunt…cum sunt ale tuturor locatarilor, dar…
Tanti Gherghina: Sunt cireșele mele din cireșul meu! Eu l-am plantat!
Nadia, sincer impresionată: Da? Când a fost asta, mai știți?
Tanti Gherghina: Cum să nu știu? în ’52!
(Nadia se uită la cireș și el la Nadia. Cireșul, care e atât de micuț și de tânăr încât abia a început să facă fructe de vreo 2-3 ani, e mirat foarte când aude că s-a născut, de fapt, în 1952. Sau ar fi, dacă cireșii ar avea urechi)
Tanti Gherghina: Sau poate chiar în 43, când mi-au dat garsoniera aici.
(Blocul Nadiei, care a fost construit în 1984, se miră foarte să afle că Tanti Gherghina a locuit în el încă din 1943.)
Nadia: Bine, sunt cireșele dumneavoastră.
Tanti Gherghina: Da!
Nadia: Dar nu vă mai supărați așa și nu mai stați aici în soarele ăsta. Sunt doar niște copii. Ce dacă mai mănâncă și ei niște cireșe?
Tanti Gherghina: SUNT NIȘTE DRACI! Niște draci din Iad!
Nadia: ….
Tanti Gherghina: Îmi fură cireșele, să-i arză Iadul! Să-i ia dracul, catranul și focul Iadului! Lepra să-i lovească!
Nadia se dă bătută și intră în bloc dând din cap în semn de aprobare, în timp ce Tanti Gherghina încă mai bombăne în urma ei: Hoți, draci, focul iadului! Lepra să-i lovească!
P.S. Mai târziu am aflat că niște copii chiar au căzut victimă furiei lui Tanti Gherghina, au fost cotonogiți destul de grav, iar părinții lor vor răzbunare. Stay tuned for more news on deadly Tanti Gherghina.
Nadia bate câmpii 
Forcibly deprived, robbed, having lost the possession or use of; void of.
1586 BRIGHT Melanch. xvii. 105 Man transported with passion is utterly bereft of advisement. 1596 SHAKES. Tam. Shr. V. ii. 143 A woman mou’d, is like a fountaine troubled..thicke, bereft of beautie. 1699 POMFRET Love triumph. over Reason 194 Not quite bereft Of sense, tho’ very small remains were left. 1858 J. MARTINEAU Stud. Chr. 108 A pinched and anxious mind bereft of power.
2. Taken away, removed, quite gone. Obs.
1531 ELYOT Gov. III. xxiii. Deade or birefte from the minde.
3. Deprived of a near relation, BEREAVED. rare.
1828 SCOTT F.M. Perth, The helpless and bereft father.
„copiiruait: oxford ingliș dicșionari”
La vârsta ei Tanti Gherghina e foarte teribilistă =)) . Bravo ei.=))
I suppose you could find a more expressive feline bereavement, also the silly one might be a bit too happy in his silliness, though stupefying joy makes for an interesting choice. Hollow and Incredulous are identical except for the eyebrow movement, was that your intention? Tired looks more incredulous than Incredulous himself. All in all I’d say you did well on the form preservation throughout the exercise, but of course my knowledge of cartooning is near to zero. My strictly consumer’s taste however took a fancy to Flirty, Pleased and Drunk.
@samuan: Nu doar teribilista, ci si foarte perseverenta. Cand plec de-acasa o gasesc in fata ciresului. Cand ma intorc, e tot in fata ciresului. Ma intreb daca nu cumva doarme acolo.
@Lady Chatterley’s lover: why, thank you for your valuable feedback! Si trebuie sa spun ca nu ma mira deloc ca iti place tocmai Betivul.
Da, imi amintesc cat iti placeau ciresele. Ce posibilitate exista sa mananci cumpatat un bol de cirese pe care il ai in fata ta?
Le mananc foarte cumpatat, nu var in gura mai mult de o cireasa odata 😆 Dar odata ce mi s-au pus in fata, soarta lor e pecetluita. Nu vor pleca de acolo ne-mancate.
:)) God bless cherry
Pe masura ce inaintezi in varsta si defectele de caracter se accentueaza. Nu am inteles niciodata de ce trebuie sa respectam batranii, rar am intalnit oameni in varsta demni de respect. Batranetea nu aduce nimic bun si odata cu boala si suferinta creste si ura. Am fost de curand la un control oftalmologic, am stat la o coada de vreo 10 persoane si am venit cu 1 ora inainte. In timpul asta vreo 2 babe si 3 mosi au intrat direct la doctor cu un tupeu fantastic, de parca coada de la usa nici nu exista, 2 au sarit randul intrand pur si simplu inaintea celui care era la rand cu o iuteala demna de un pustan. Am fost atat de consternat incat nu am avut nici macar puterea sa ii injur de mama. Este penibil la o asemenea varsta sa faci magarii de genul asta. Cred ca nu exista coada la care un batran sa nu intre macar un loc in fata altuia. Nu s-ar putea odihni linistiti in mormant daca nu ar face astfel de lucruri.