Poveste cu un cireș și o babă

(Bonus: Mai sus puteți dumneavoastră observa un exercițiu făcut de subsemnata pentru a-și îmbunătăți talentele aproape inexistente, și anume o încercare disperată de a menține un personaj semănând cu el însuși în timp ce e trecut printr-o varietate de expresii. Nu prea știu ce înseamnă „bereft”, i-am acordat doar 2 secunde de gugălit și am găsit „deprived”, așa că am făcut pisicul cu o moacă de drogat în sevraj. Dacă știe cineva mai bine ca mine, îl rog să mă lămurească.)

Aș vrea să încep întâlnirea noastră de astăzi prin a menționa că iubesc cireșele. Continuă lectura „Poveste cu un cireș și o babă”

Barbie în RATB

Motto: De-o tristeţe fără margini al meu suflet e pătruns

Când gândesc ce-am fost odată şi-n ce stare am ajuns

Axiomă: orice urmaşă a Evei, indiferent de vârstă, religie, orientare politică sau IQ, ar vrea mai degrabă să i se spună că e frumoasă decât că e deşteaptă. Tentativele de a nega acest adevăr universal valabil vin fie din partea gagicilor care aud prea des că sunt frumoase şi deja li se pare că s-au plictisit, fie din partea celor care nu aud asta niciodată şi li se pare că le crede cineva dacă spun că nu le pasă.

Autobuzul 300. Nadia se duce la treaba ei. Nişte bătrânei, un el şi o ea, se duc şi ei la treaba lor. Şi şuşotesc . Şi se uită la Nadia, şi râd. Şi şuşotesc şi mai mult , şi râd, şi se uită la Nadia. Nadia e vizibil stânjenită.
Bătrânica: Scuzaţi-ne, vă rugăm! Vă bârfeam! Continuă lectura „Barbie în RATB”

Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult

Am făcut această schiţă sinistră pentru tema Old Me a blogului Monday Artday. Nadia Bătrână are următoarele caracteristici importante:
• Nadia Bătrână este, evident, mică şi slabă. Mai Mică, mai Slabă.
• Nu mai are nici un dinte, pentru că i-a distrus pe toţi cu acadele şi alte prietene ale Omuleţului care aduce Dureri de Dinţi.
• Pentru că Nadia merge de pe acum niţeluş adusă de spate, e natural ca Nadia Bătrână să aibă ditamai cocoaşa.
• E aproape complet surdă. Uneori mai prinde câte un urlet dacă îşi concentrează simultan eforturile pâlniei uriaşe şi ale aparatului auditiv prescris de doctor.
• Părul ei e complet alb, dar de multă vreme. Încă de când avea vreo 40 de ani. Deja nu-şi mai bate capul cu asta. Nu s-a vopsit niciodată, e mult prea leneşă.
• Nadia Tânără nu şi-o poate imagina pe Nadia Bătrână ochelaristă, aşa că în acest desen are tot vedere bună.
Nadia Bătrână este de aproximativ 1457 ori mai acră, morocănoasă, sarcastică şi rea decât Nadia Tânără. Nu e deloc recunoscătoare Divinităţii pentru Norocul Chior de a fi ajuns la această vârstă venerabilă, de a nu fi fost niciodată călcată de autobuz sau tramvai în timp ce traversa strada cu nasul într-o carte sau cu gândurile în nori. Nu e săracă, a economisit cu cumpătare (a se citi zgârcenie) fiecare bănuţ pe care nu l-a pierdut sau care nu i-a fost furat pe undeva. N-are copii şi n-a fost niciodată măritată. Umblă diverse zvonuri antipatice despre ea, ba că e lesbiană, ba că la viaţa ei a vrut să aibă de-a face numai cu soţii şi iubiţii altora, fiindcă îi place să strice cheful oamenilor pe care îi vede mulţumiţi. Are o groază de pisici rele, care terorizează cartierul. Pe ea însă n-au zgâriat-o niciodată.

După ce va muri, o editură va scoate o colecţie de Aproape Romane, Aproape Poveşti, Aproape Piese de Teatru şi Aproape Benzi Desenate, toate începute şi niciodată terminate de Nadia, după bunu-i obicei. Colecţia Aproape că va avea Succes. La lansare se vor proiecta Aproape Filme făcute de tot de ea.

Desigur, totul este o licenţă poetică. Nadia va muri tânără. Nu de alta, dar cealaltă variantă preferată, în care nu îmbătrâneşte niciodată, pare niţeluş Imposibilă.

Şşşşt!…învăţ

Continuă învăţatul intens pentru examenul de restanţă, care examen în esenţa lui este o ruletă rusească. Nadia joacă şi….ăăă….ăăăă…câştigă, să sperăm. Altfel, nu va mai fi o Nadia, pentru că respectiva individă ori va fugi în lume, ori se va spânzura cu şiretul de la cizme.
Mă fascinează cum pot citi într-o oră 50 de capitole dintr-o manga, în condiţiile în care nici măcar nu-mi plac…ăăă…care e pluralul de la manga?…dar manualul din care trebuie să învăţ îl înghit în porţii de câte o frază la 6-7 ore, din care reţin fragmente disparate sub forma:
„Comunicatul de presă transmite o informaţie legată de o idee, de un serviciu sau de o informaţie. ”
„Cea mai importantă activitate a jurnaliştilor este căutarea de informaţie, de aceea ei trebuie să se deplaseze în locuri apropiate sau îndepărtate.”
„Bătălia pentru apărarea libertăţii presei, dusă constant de jurnaliştii din orice epocă şi de pe orice meridian, nu se rezumă numai la acţiunile împotriva diverselor restricţii, ea cuprinde şi acţiunile împotriva diverselor modalităţi „pozitive” de influenţare a jurnalistului prin oferte – bani, cadouri, servicii, favoruri etc. Aceste tentative de a condiţiona comportamentul jurnalistului sunt percepute negativ de către jurnaliştii ce ţin la prestigiul lor şi al meseriei pe care o practică şi sunt aspru condamnate de către codurile deontologice.”
Ce-i corect e corect: aşa e! Şi aci mi-am adus aminte de ce-mi zicea un coleg care lucrează la radio: „Când ăia de mă cheamă pe undeva îmi dau cadouri multe şi frumoase…ştii ce mişto zic despre ei după?”
# # #
Mama e hotărâtă să-şi facă blog. După ce m-a tot certat legat de cum dau eu din casă în faţa publicului pe Internet şi aşa mai departe, acum se gândeşte serios să intre şi ea în…cum se zice? blogosferă, şi să-şi publice memoriile. Perspectiva nu mă prea încântă, din 2 motive:
1. Va trebui să-i explic eu una-alta. De exemplu, cum se deschide calculatorul.
2. O să vrea, probabil, să utilizeze laptopul meu.
Încă mai sper că o pot face să se răzgândească.
Şi, apropo de mama. Dacă ştie cineva din ce poveste sunt următoarele versuri, şi mai ales, cum continuă povestea, să ridice un picior în sus. Mie mi le recită mama prea des şi prea se opreşte exact în acelaşi loc…deja mă obsedează poezia:
„Pe un deluşor, pe un deluşor /Unde se afla căsuţa lor. /Şi locuiau în ea destui:/ Moşneagul şi băbuţa lui /Fetiţa şi cu băieţelul/ Găina şi cu cocoşelul/ Mânzucul, cele 3 oiţe/ Avea băiatul cizmuliţe/ Iar fata-n urechiuşa ei /Avea mândreţe de cercei.”
# # #
Şi, apropo de moşnegi. De când am făcut desenul cu moşul şi băbuţa la apogeul carierei lor de staruri XXX, cel puţin 10 indivizi ajung pe aici zilnic căutând „porno cu mosi si babe”, mă rog, în diverse combinaţii ale acestor cuvinte. Se mai caută de asemenea şi:

porno babe batrane care merg- Deci nu orice fel de babe. Cele tinere şi cele invalide sunt excluse din start.

cand viata nu mai are nici un rost- Împuşcă-te.

porno o mama cu baiatul- OK, tu chiar trebuie neapărat să te împuşti.

sexul e pacat- Nu, păcat e să nu faci sex.

masina de spalat suflete- Cred că în limbaj uzual se numeşte „Biserică”. Îţi speli sufletul cu ajutorul unui popă. Mai multe despre această categorie profesională, câteva rânduri mai jos.

cool girl, inca nu stiu sa sarut- Trimite-mi o poză şi mă mai gândesc dacă te învăţ. Şi poţi să-mi spui Nadia.

poezii despre nadia- Da, şi mie mi se pare strigător la cer că încă nu există nici una.

iubire de argint episodul 17- ha?
‘Şi categoria „cum să”:

cum sa faci un popa fericit dupa ce fute- Păi nu l-ai făcut fericit deja?

cum omor gandaci de bucatarie- Etapele uciderii gândacului de bucătărie.
1. Se ocheşte gândacul.
2. Se ridică piciorul (neapărat încălţat) deasupra gândacului
3. Se lasă piciorul în mod rapid şi surprinzător peste gândac
4. Se execută un dans al victoriei pentru că am omorât gândacul şi se trece la ceilalţi 1.234.567.890 de gândaci din respectiva bucătărie.

cum se pun capsele in capsator- 1. Pregătirea punerii capselor în capsator. 2. Desfăşurarea punerii capselor în capsator. 3. Verificarea punerii capselor în capsator….Nu, e clar. Trebuie să mă întorc la toceala mea.

Miss Lucky

Asta e Nadia. Adică eu. Anumite lucruri n-o mai miră şi le acceptă ca pe ingrediente fireşti ale existenţei.

E absolut firesc ca atunci când iese din casă să înceapă ploaia şi să se oprească abia după ce Nadia intră într-o clădire. Dacă clădirea e cumva Fejesece, e mai mult decât normal ca Nadia să aştepte o oră şi jumătate ca să i se aplice o semnătură pe o foaie. Când părăseşte clădirea din nou, ce poate fi mai potrivit decât să înceapă iarăşi ploaia? Natural este şi să se rupă cablurile la tramvaiul 41 fix când Nadia se află într-un loc de unde sus-numitul tramvai e singurul mijloc de transport spre casă. Dar nu-i nimic, se poate plimba prin ploaie jumătate de oraş, ca să ajungă la domiciliu pe drumul ocolit. Cu autobuzul.

Călătoria cu autobuzul e plăcută până la un punct: aer condiţionat, locuri pe scaune, poezie de Eminescu recitată de mai vechea cunoştinţă a Nadiei, tânăra cu Luceafărul. Până ce suie o ceată de ţoape gălăgioase, între două vârste, care se aşează cu toatele pe locurile libere din jurul Nadiei.

Una din ţoape: Ce cald e! Mi-a ieşit sufletul, deschideţi una geamul.

Ţoapă 2, către Nadia: Fata, deschide geamul, eşti mai aproape.

Nadia, jignită profund de apelativul “fata”, se face că n-aude şi se uită pe geam. Ceva interesant? Două gagici, una cu cu rochie galbenă, alta cu bluză galbenă, merg pe lângă un automobil galben, apoi pe lângă un coş de gunoi galben.

A, trece o furgonetă cu sucuri. Lângă şofer stă un băiat cam cocalar care îi trimite bezele Nadiei.

Ţoapă 3: Las-o, fă, că nu te cunoaşte. Cine te crezi să-ţi deschidă ţie?

(Celelalte ţoape râd)

Ţoapă 1: Atunci deschid eu! Mor de cald!

Ţoapa se chinuie să deschidă geamul, care nu vrea să se deschidă defel. Chiar sub nasul ei se află o inscripţie cu textul: “Nu deschideţi geamul în timpul funcţionării instalaţiei de aer condiţionat”.

Ţoapa: Nu se deschide! Veniţi una şi trageţi de geam cu mine.

Ţoapa 2: O fi înţepenit, fă. Nici un geam nu ştii să deschizi, se vede că eşti de la ţară!

Ţoapă 3 : Stai Nino cuminte, că te filmez! (o filmează cu telefonul)

Ţoapă 1, despre care acum ştim că se numeşte Nina: De ce, vrei să mă dai la Trădaţi în dragoste?

Autobuzul trece acum pe la Eroilor.

Nina: Ce-i acolo?Ce se construieşte în clădirea aia mare?

Ţoapă 3: Acolo or să ne facă şefii vestiare, Nino. Cu saună şi tot! (celelalte ţoape râd)

Altă ţoapă, să zicem, 4: Da nu te mai foi atâta, Nino, că o deranjezi pe fată.

Nina: Fata, te deranjez?
Nadia se face că n-aude uită în continuare pe geam. Ne-am oprit la semafor şi furgoneta cu sucuri e iar în dreptul nostru. Cocalarul de lângă şofer o vede pe Nadia şi îi trimite iar bezele.

Ţoapă 3, foarte tare: Uite, Nino, la baba aia. Pare că vrea să stea jos!

Nina, înveselită: Da? I-auzi!

Ţoapă 3: Da fă…de ce nu-i dai locul? Mamae, vrei să stai jos?

Baba despre care e vorba adoptă şi ea metoda Nadia şi se face că n-aude. Sau poate chiar n-aude, mai ştii?

Nina: Eete na! Dă-i tu, că eşti mai tânără!

(Celelalte ţoape râd)

Aici călătoria cu autobuzul se încheie, tocmai la timp, fiindcă s-a oprit ploaia. Dar mai există băltoace. Şi printr-una din ele trece în viteză un nene care are maşină, ca să se simtă mai interesant că el are maşină şi Nadia merge pe jos. Abia acum Nadia este cu adevărat ciuciulete. Bine măcar că nu i s-au udat preţioasele acte pentru Fejesece. În rest, viaţa e frumoasă. Şi plină de noroc, ca de obicei.