Zilele trecute eram într-un bușon în trafic, pe autostradă. Nu știu de ce m-am uitat într-o parte și-am văzut tipul din mașina de alături cum dă din sprâncene la mine entuziast, habar n-am de ce. Flirt? Așa flirtează lumea? N-am de unde să știu, n-am flirtat în viața mea.
În orice caz, am făcut o reconstituire animată a incidentului:
Îi știți pe oamenii ăia extrem de enervanți care trimit tuturor poze cu copilul lor Aris Maris pentru că a învățat să își bage 2 degete în nas în loc de unul singur, și toată lumea trebuie să zică: VAI! CE REALIZARE! ARIS MARIS E UN GENIU! deși Aris Maris e mereu plin de muci, are capul prea mare și nimeni nu vrea să se uite de fapt la poze cu el?
Așa sunt eu cu mașina și permisul de conducere.
Au trecut 9 luni de când mi-am luat permisul, timp în care am doborât o gamă largă de borne importante pentru realizarea personală în domeniul șoferitului:
Continuă lectura „Sus lângă plajă”
S-au făcut deja aproape patru luni de când mi-am luat permisul de conducere și-am înlocuit plăcuțele cu L (Learner). Ca șofer proaspăt în Marea Britanie nu e, de fapt, obligatoriu să mai ai nici un fel de avertisment pe mașină odată ce-ai trecut examenul, dar eu sunt un om onest. Noile plăcuțe au litera P, nu mi-e clar de la ce vine P-ul. Poate de la „Patience, Please”.
În astea patru luni am condus multișor. Am condus pe străzi urbane, pe drumuri înguste de țară, am condus pe autostradă patru ore încontinuu. Am făcut și 2-3 mici călătorii prin cartier de una singură, fără Gogu pasager vigilent în stânga mea. N-a murit nimeni, nici măcar eu, n-au apărut zgârieturi noi pe Penelope, mașina mea roșie de mărimea unei ascuțitori. Prieteni și dușmani: sunt șofer, pe bune. Continuă lectura „Drive like a girl”
Nadia bate câmpii 