S-a întâmplat ceva OK

Nu mi-e deloc greu să cred să o să se întâmple ceva nasol, sau că s-a întâmplat deja. Creierul meu anxios navighează în permanență între 500 universuri paralele în care se întâmplă cele mai nasoale lucruri posibile, aranjate în ordinea descrescătoare a probabilității statistice, pentru că cea mai oribilă și improbabilă chestie e mereu aia la care mă gândesc prima. Ai zice că în asemenea situație, când se întâmplă ceva OK, e o surpriză plăcută care mă umple de entuziasm, dar nu- când se întâmplă ceva OK, pur și simplu mi-e imposibil să cred că s-a întâmplat ceva OK.

De pildă: mai deunăzi am avut testul de teorie auto întru mirifica încercare de a deveni șoferiță. Da, am reușit să învăț toate tipurile de traversări cu nume stupide de pinguini și unicorni, și toate semnele de circulație, și așa mai departe! Distanțele de care ai nevoie ca să te oprești în funcție de viteză n-am reușit să le învăț, dar știam că nu-mi pică mai mult de o întrebare din alea, e OK, eram pregătită. Și am făcut teste. O groază de teste. Atât de multe teste! Eram pregătită, da? Oricum, n-am picat în viața mea decât două examene, la FeJeSeCe, unul din oficiu pentru că întârziam la seminar, celălalt pentru că nu învățasem nimic. Și chiar dacă aș fi picat la testul ăsta, aș fi putut să-l dau din nou aproape imediat și destul de ieftin, ce mare tragedie? Continuă lectura „S-a întâmplat ceva OK”

Nadia la școala de șoferi, episodul 6

În teorie, acum știu să conduc. Așa zice instructoarea mea: „Nadia, acum știi tot ce trebuie să știi ca să conduci o mașină.” Am reușit din prima parcări cu spatele și laterale și alte manevre. Gurile rele zic că femeile nu se pricep la parcat, dar eu sunt, pare-se, un talent înnăscut.

În practică, treaba e nițel diferită, nu parcările îmi mănâncă mie ficații. Când te-ai hotărât să parchezi știi că te-ai hotărât să parchezi. Alte lucruri pe șosea se întâmplă când vor ele, iar mie nu-mi plac deloc surprizele.

Instructoarea: Nadia, de ce ai oprit?

Nadia: Ca să treacă pietonii ăia.

Instructoarea: Păi nu suntem la trecere.

Nadia: Dar părea că vor să treacă.

Instructoarea: Vor să treacă pentru că te-ai uitat tu la ei și le-ai dat de înțeles că pot să treacă.

Continuă lectura „Nadia la școala de șoferi, episodul 6”

Nadia la școala de șoferi, episodul 5 + alte povești cu animale

Misiunea Imposibilă a Nadiei de a deveni șoferiță continuă. Luna asta nu mai am lecții de condus (cred), căci instructoarea a plecat în vacanță (cred) și nu-mi mai răspunde la mesaje. Poate s-a hotărât să fugă de mine, precum instructorii români înaintea ei-în curând voi fi, poate, pe lista neagră a tuturor instructorilor de șofat și dentiștilor din lume. Între timp, însă, nu lâncezesc: încerc să învăț teoria.

Și ocupându-mă eu cu teoria, m-am lovit de o problemă: trebuie să știu tipurile de treceri de pietoni, și nu reușesc, din 2 motive: 1. sunt bătrână, și nu mai învăț chestii așa de ușor ca în tinerețe, 2. trecerile de pietoni din Marea Britanie au nume cretine de animale și păsări, pe care creierul meu refuză să le memoreze în semn de protest.

Adică, OK, Zebră, am înțeles, avem Zebre și în România, e oarecum intuitiv, niște dungi pe jos. Dar în Țara Lui Cănuță Om Sucit care conduce pe partea ailaltă a drumului există și trecerea de pietoni Pelican, și trecerea de pietoni Tucan, și trecerea de pietoni Pinguinul Pufin, și trecerea de pietoni Cal Magic Înaripat, AKA Pegas, și ce mama dracului, ăștia fac mișto de mine? Oi fi eu oarecum infantilă și desenatoare de pinguini, dar când învăț să conduc vreau să fiu tratată ca un adult. Continuă lectura „Nadia la școala de șoferi, episodul 5 + alte povești cu animale”