Pe câmpul de luptă nu există atei

Gata şi restanţa.

Subiectul a fost decent. Dacă nu iau nici de data asta, cineva acolo sus îşi doreşte să vadă cum îmi smulg unghiile de la picioare cu dinţii şi apoi mă arunc de pe bloc. După cum ştiţi, Nadia este atee, sau poate agnostică, sau poate pur şi simplu Gică-contra faţă de maică-sa…oricum, o necredincioasă. Totuşi…

terogdoamnedoamneallahbuddhaiehovazeuszamolxisşiamonra. Să nu mai fie nevoie să citesc încă o dată cartea aia în restul vieţii mele pământeşti.

Altă metodă de protejare împotriva furiei divine la examene, împărtăşită de un coleg şi tovarăş de suferinţă:

„Odată, când veneam la un examen, mi-a trecut o mâţă neagră pe dinainte! Şi m-am luat după ea, am fugărit-o, până n-am trecut şi eu prin faţa ei nu m-am lăsat!”

* * *

(Fără legătură) În autobuzul 300, nişte rinoceri dau drumul la muzică pe un mobil. Muzica: o manea d-ale lui nenea Akon (după umila mea părere, Akon e manelistul hip-hop-ului, sau al r’n’b-ului, sau ce gen muzical pretinde el că cântă). O tanti în vârstă le aruncă nişte priviri ucigătoare.
Rinocer 1: Bă, dă bă mai încet, că nu-i place lu doamna!
Rinocer 2: Serios? (foarte tare) Cui nu-i place să se dea joooos!
(râd toţi)
Rinocer 3: Bă, uite ce urât se uită la tine! Te-o fi deochiat?
Rinocer 2: Nu ştiu bă, că nu le am cu religia.

P.S. Apropo de deochi: nu ştiu prin ce accident am ajuns pe un forum de mămici. Din alea de vorbesc toată ziua ce lugu-lugu e odrasla lor, ce păpiţă mai papă şi ce bubiţe îi mai ies pe funduleţ. Acolo, o mămică dăşteaptă povestea cum al ei plod foarte mic are un somn foarte agitat („coşmare”, zicea ea), ba chiar şi când e treaz face ca toate alea, îi e tot mai rău şi aşa mai departe. După vreo 2 pagini de recomandări gen: „Zi-i Tatăl nostru, s-o fi deochiat copilul”, „Fă o sfeştanie în casă să plece Satana”…etc. etc., iese la iveală următorul lucru: tanti cu pricina îi dădea mormolocului, zilnic, un medicament interzis cu desăvârşire plodărimii. „N-ai văzut că scrie în prospect?” întreabă binevoitoare altă mamă eroină. „Ups!…nu citisem prospectul…”

De ce nu se nasc sterili oamenii proşti?

Miss Lucky

Asta e Nadia. Adică eu. Anumite lucruri n-o mai miră şi le acceptă ca pe ingrediente fireşti ale existenţei.

E absolut firesc ca atunci când iese din casă să înceapă ploaia şi să se oprească abia după ce Nadia intră într-o clădire. Dacă clădirea e cumva Fejesece, e mai mult decât normal ca Nadia să aştepte o oră şi jumătate ca să i se aplice o semnătură pe o foaie. Când părăseşte clădirea din nou, ce poate fi mai potrivit decât să înceapă iarăşi ploaia? Natural este şi să se rupă cablurile la tramvaiul 41 fix când Nadia se află într-un loc de unde sus-numitul tramvai e singurul mijloc de transport spre casă. Dar nu-i nimic, se poate plimba prin ploaie jumătate de oraş, ca să ajungă la domiciliu pe drumul ocolit. Cu autobuzul.

Călătoria cu autobuzul e plăcută până la un punct: aer condiţionat, locuri pe scaune, poezie de Eminescu recitată de mai vechea cunoştinţă a Nadiei, tânăra cu Luceafărul. Până ce suie o ceată de ţoape gălăgioase, între două vârste, care se aşează cu toatele pe locurile libere din jurul Nadiei.

Una din ţoape: Ce cald e! Mi-a ieşit sufletul, deschideţi una geamul.

Ţoapă 2, către Nadia: Fata, deschide geamul, eşti mai aproape.

Nadia, jignită profund de apelativul “fata”, se face că n-aude şi se uită pe geam. Ceva interesant? Două gagici, una cu cu rochie galbenă, alta cu bluză galbenă, merg pe lângă un automobil galben, apoi pe lângă un coş de gunoi galben.

A, trece o furgonetă cu sucuri. Lângă şofer stă un băiat cam cocalar care îi trimite bezele Nadiei.

Ţoapă 3: Las-o, fă, că nu te cunoaşte. Cine te crezi să-ţi deschidă ţie?

(Celelalte ţoape râd)

Ţoapă 1: Atunci deschid eu! Mor de cald!

Ţoapa se chinuie să deschidă geamul, care nu vrea să se deschidă defel. Chiar sub nasul ei se află o inscripţie cu textul: “Nu deschideţi geamul în timpul funcţionării instalaţiei de aer condiţionat”.

Ţoapa: Nu se deschide! Veniţi una şi trageţi de geam cu mine.

Ţoapa 2: O fi înţepenit, fă. Nici un geam nu ştii să deschizi, se vede că eşti de la ţară!

Ţoapă 3 : Stai Nino cuminte, că te filmez! (o filmează cu telefonul)

Ţoapă 1, despre care acum ştim că se numeşte Nina: De ce, vrei să mă dai la Trădaţi în dragoste?

Autobuzul trece acum pe la Eroilor.

Nina: Ce-i acolo?Ce se construieşte în clădirea aia mare?

Ţoapă 3: Acolo or să ne facă şefii vestiare, Nino. Cu saună şi tot! (celelalte ţoape râd)

Altă ţoapă, să zicem, 4: Da nu te mai foi atâta, Nino, că o deranjezi pe fată.

Nina: Fata, te deranjez?
Nadia se face că n-aude uită în continuare pe geam. Ne-am oprit la semafor şi furgoneta cu sucuri e iar în dreptul nostru. Cocalarul de lângă şofer o vede pe Nadia şi îi trimite iar bezele.

Ţoapă 3, foarte tare: Uite, Nino, la baba aia. Pare că vrea să stea jos!

Nina, înveselită: Da? I-auzi!

Ţoapă 3: Da fă…de ce nu-i dai locul? Mamae, vrei să stai jos?

Baba despre care e vorba adoptă şi ea metoda Nadia şi se face că n-aude. Sau poate chiar n-aude, mai ştii?

Nina: Eete na! Dă-i tu, că eşti mai tânără!

(Celelalte ţoape râd)

Aici călătoria cu autobuzul se încheie, tocmai la timp, fiindcă s-a oprit ploaia. Dar mai există băltoace. Şi printr-una din ele trece în viteză un nene care are maşină, ca să se simtă mai interesant că el are maşină şi Nadia merge pe jos. Abia acum Nadia este cu adevărat ciuciulete. Bine măcar că nu i s-au udat preţioasele acte pentru Fejesece. În rest, viaţa e frumoasă. Şi plină de noroc, ca de obicei.