Nu plângeți pentru noi, cititori The Guardian

Am citit ieri în The Guardian un articol (nu foarte informativ, mai degrabă un soi de perorație scrisă la supărare) care m-a enervat, și acum simt nevoia să scriu și eu propria perorație la supărare. Blogul Nadiei, unde 70% din conținut e format din chestii scrise la nervi!

Mai întâi, citiți-l p-ăla din The Guardian. Nu vă grăbiți, aștept.

Așa.

Întâi, să fie clară o treabă, dacă nu era clară deja: eu nu sunt din aia care vrea să facă străinii să creadă că România e Grădina lu’ Maica Precista. Articolul cu pricina trece în revistă câteva lucruri adevărate și în esență de bun simț: România se zbate în sărăcie, da, și-n corupție, și-ntr-un capitalism postcomunist de tip mafiot, și sistemul medical se prăbușește, și ăla de învățământ, desigur, și în general tinerii pleacă în timp ce ăia rămași îmbătrânesc, așa e, și ăia care pleacă nu se duc tocmai în El Dorado, ci de multe ori îs exploatați și suferă nasol, copiii lor suferă de dorul lor, și experiența emigrantului e uneori foarte tristă.

Bun.

Problema mea nu e cu lucrurile astea, ci cu unghiul de abordare.

E O TRAGEDIE PENTRU PATRIE CĂ TRĂIESC ATÂT DE MULȚI ROMÂNI ÎN UK!

Stai, ce? Asta e tragedia? Continuă lectura „Nu plângeți pentru noi, cititori The Guardian”

Amerika ist wunderbar

Am decis sa ilustrez acest articol cu un Donald mai putin antipatic
Am decis sa ilustrez acest articol cu un Donald mai putin antipatic

Am vaga impresie ca am cazut in filmul ala, Groundhog Day, in care aceeasi zi nu tocmai mirifica se repeta in fiecare dimineata si eu, protagonista (bineinteles ca sunt protagonista, buricul Pamantului, centrul Universului, cum altfel) is singurul om care-si aminteste ce s-a intamplat.

Carevasazica:

O tara suficient de influenta cat sa le pese si altor tari daca isi da cu stangul in dreptul supune la vot o chestie cu numa’ 2 optiuni. Optiunea 1 e sa nu se schimbe mare lucru, optiunea 2 propune ca diferenta principala mai mult rasism.

Inainte de vot:

Diversi cetateni buni si destepti, din ce in ce mai multi, zic: „Optiunea 2 e cea mai buna! Corectitudinea politica nu ne mai lasa sa zicem ca rasismul e misto, dar rasismul chiar e misto! Ne luam tara inapoi!” Presa alimenteaza optiunea 2 acordandu-i mult mai mult spatiu decat optiunii 1, si confirmand entuziast ca rasismul e misto si corectitudinea politica e naspa. Diversi cetateni optimisti zic: „N-are cum sa iasa optiunea 2. Oamenii sunt in general buni si destepti.” Sondajele de opinie zic ca n-are cum sa iasa optiunea 2. Diversi experti si vedete zic ca ar fi foarte nasol sa iasa optiunea 2. Cetateni pesimisti ca Nadia zic: „O sa iasa fix optiunea 2, pentru ca oamenii sunt in general de rahat.” Cetateni cu printipiuri zic: „Ambele optiuni sunt la fel de rele. Pur si simplu nu vad care e diferenta dintre ele. Sistemul e de vina, si toti astia care sustineti optiunea 1 sunteti parte din sistem.” Continuă lectura „Amerika ist wunderbar”

Brexit, episodu’ 2: nu ne plictisim

Au trecut două săptămâni de când s-a cântat Brexit, timp în care am slăbit cel puțin cinci kilograme de nervi (deși eram o scoabă oricum).

Problema nu mai e că rahatul a lovit ventilatorul. Rahatul a trecut deja binișor de ventilator, a făcut o gaură în tavan, a ieșit în stratosferă și acum se îndreaptă voios spre sistemul Alfa Centauri. În mod normal nu mi-aș fi dat seama-n mod direct, că până acu nu m-a dat nimeni afară de nicăieri și nici nu m-a bumbăcit fiindcă-s străineză, cum au pățit deja nește polonezi pe ici-pe colo. (Din contră, câțiva oameni mi-au cerut scuze și mi-au zis că le e rușine că sunt britanici zilele astea. Eu m-am simțit foarte aiurea.) Dar citesc știrile obsesiv, iar știrile oferă, de la o oră la alta, numai informații optimiste despre anii-lumină pe care i-a mai parcurs rahatul sus-numit.

Nu-i vorba numai că vreau să-mi scarpin curiozitatea și nu mă pot abține, dar mi-e frică să nu rămân în urmă cu ostilitățile dacă mă deconectez de la evenimente temporar. În 6 ani în țara asta în care status quo-ul e așa de confortabil instalat încât în mod normal au loc la telejurnal știri despre Concursul Național „Copacul Anului” (concurenții nu se înscriu personal), n-am mai văzut niciodată să se miște lucrurile atât de repede. Dacă aș evita orice informație o zi-două, n-ar fi exclus să aflu că între timp Marea Britanie a fost mutată cu totul pe o plută pe care-o vâslesc cinșpe mii de vidre pufoase înspre Cercul Polar, regina a demisionat și a fost înlocuită de verișoara dinspre tată a lui Nigel Farage, toate cuvintele de origine franceză din limba engleză  precum și culoarea verde au fost interzise sub amenințarea pedepsei cu moartea, iar noul guvern britanic a decis ca anii și zilele lunii să fie de acum numerotate în sistem hexazecimal, ca să se asorteze cu celelalte măsurători idioate deja în uz, de exemplu alea în bolovani pentru greutate. Trebuie să fii în temă cu asemenea lucruri ca să nu faci vreun faux pas în societate ieșind pe stradă îmbrăcat în verde, de pildă. Nu merge să te prefaci că nu-ți pasă de politică. Continuă lectura „Brexit, episodu’ 2: nu ne plictisim”

Căcatul a lovit ventilatorul, cum zice englezu’

Well, s-a cântat Brexit.

Nu că nu mă așteptam. Întotdeauna mă aștept la ce e mai rău, în special pentru că sunt mizantroapă, dar mi-ar plăcea ca din când în când să fiu contrazisă.

Consecințele nu sunt nici ele din cale-afară de surprinzătoare. Lira scade și per ansamblu Marea Britanie se îndreaptă spre o recesiune (nu-i de ajuns că vor să ne dea afară, ne mai fură și banii, îmi zice o româncă pe care n-o cunosc- dar Brexitul e o punte între spirite). Extremiștii de tot felul din întreaga lume s-au hăhăit în gura mare, în frunte cu Nigel Farage, a cărui moacă jubilantă ne înconjoară acum orwellian din toate părțile. Politicienii campaniei Leave au început deja să-și renege promisiunile pe care prostimea le înghițise nemestecate. Așa-zișii progresiști care au dormit pe ei toată campania, că „n-are, dom’le, cum să se întâmple așa ceva”, acum cică sunt șocați. Cei care au votat tărășenia se bucură, iar de acum își vor urla ura pentru străini și mai tare. Mai sunt însă și unii care habar n-aveau ce au votat, și acum regretă. Dom’le, nu-mi imaginam că dacă votez chiar așa iese! Credeam că oricum rămânem! Alții își bagă picioarele. „Nu știu cum o să ne afecteze”, zice o mamaie la radio. „Probabil pe tineri, că eu o să mor curând. Da, am votat Leave.” Continuă lectura „Căcatul a lovit ventilatorul, cum zice englezu’”

Plebiscit

IMG_8435
Ziarul meu preferat, cultivând iubire pentru Europa chiar în ziua-n care parlamentara pro-UE Jo Cox a fost asasinată.

E azi.

De câteva săptămâni încoace mănânc, beau și respir numai plebiscitu’ despre UE. Nu cu voia mea, eu aș fi vrut să mă mai gândesc și la alte chestii, dacă se poate.

Dar nu se poate.

Nu-mi vine să cred că tu votezi să RĂMÂNEM, îl aud pe colegul meu de apartament, indignat, către prietena lui. Țara noastră avea nevoie de votul tău pentru IEȘIRE. Țara noastră are nevoie să IEȘIM.

VOTAȚI IEȘIREA, urlă niște pliante roșii risipite pe jos în fața mea, la stația de unde iau trenul către muncă.

VOTAȚI IEȘIREA! NE LUĂM ȚARA ÎNAPOI! urlă prima pagină din Daily Mail, Daily Express, Telegraph, the Sun, toate ziarele, inclusiv alea care se dau gratis în transportul în comun, toate urlă din mâinile călătorilor din metrou, din rafturile supermarketurilor unde-mi fac cumpărăturile, urlă de pe jos, boțite și călcate în picioare.

VOTAȚI RĂMÂNEREA, îndrăznește The Guardian, cu un font ceva mai elegant.

VOTAȚI IEȘIREA, zic postere la feresterele caselor. Continuă lectura „Plebiscit”