MI-E FRICĂ

V-am mai spus că masteratul pe care îl fac e îngrozitor, dureros de plictisitor, nu? Noroc că nu frecventez cursurile prea des. Dar atunci când le frecventez e, uneori, atât de plictisitor încât am doar două opțiuni: să dorm sau să mă uit pe pereți. Numai că de data asta eram hotărâtă să mă comport ca un student responsabil și să nu mai adorm, și să rețin tot ce spune profesorul, și să iau examenul cu notă mare și să am un viitor strălucit și m-am uitat din greșeală spre peretele din stânga și AAAAAH DUMNEZEULE ȘI ISUS CHRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU MAICĂ PRECISTĂ ȘI SFÂNTUL STELIAN OCROTITORUL COPIILOR CARE N-ARE NICI O LEGĂTURĂ ÎN CAZUL DE FAȚĂ ȘI ORICUM E UN SFÂNT NEIMPORTANT DAR ÎMI PLACE MIE NUMELE LUI, CE-I ASTA?

Era o pată de mucegai. Continuă lectura „MI-E FRICĂ”

Quarter-life crisis

Ce urmează e complet neinteresant și se constituie mai mult într-un dialog interior exteriorizat în lipsă de interlocutor, în care Nadia e plictisitor de ne-amuzantă, ne-ironică și abandonează pentru câteva momente sindromul Peter Pan ca să-și pună niște întrebări de om mare.

Mi-e destul de clar, după o lună, că Nu vreau să continui minunatul masterat la care sunt înscrisă. Singurul lui avantaj e că e nu mă costă nimic și că am o legitimație cu care capăt diverse reduceri încoace și încolo. În rest… e plictisitor până la Dumnezeu și înapoi, materiile sunt neinteresante, profesorii nu știu engleză, deși teoretic e un program cu predare în engleză. Mă duc acolo cu același interes cu care m-aș duce să văd niște maimuțe puricându-se, sau, și mai rău, un maraton complet Stăpânul Inelelor, cu toate cele trei filme plus comentariul de pe DVD al lui Peter Jackson. Continuă lectura „Quarter-life crisis”