Toți pentru 1 și 1 pentru toți

Într-o seară, acu câțiva ani, frecam menta în sufragerie cu colegii de apartament, doi tipi și o tipă, prietena unuia dintre ei. Era liniște și pace, eu desenam, restul lumii moțăia sau citea ziarul, la teve se auzea ceva în surdină: pe scurt, o scenă de maximă relaxare.

La un moment a apărut pe ecranul tembelizorului o gagică care povestea ceva despre o situație în care fusese hărțuită sexual, era foarte supărată, etcetera, etcetera, mă rog, eu una nu prea eram atentă. Doar că în momentul ăla s-a întâmplat ceva din cale-afară de bizar și stupid.

Cei doi tipi, colocatarii mei, s-au scuturat din moțăială, s-au activat simultan, ca o jucărie cu buton, și au început să vocifereze la unison împotriva gagicii de la teve.

-I-auzi la ea, cică a fost hărțuită sexual ! Ce mincinoasă!

-Cine ar hărțui-o p-asta? Nu vezi ce urâtă e?

-Precis minte, uite că nici nu plânge măcar când povestește, păi așa se poartă o femeie hărțuită sexual? Continuă lectura „Toți pentru 1 și 1 pentru toți”

Porno cu marțieni

-interviu imaginar cu scriitorul SF decedat și mult-apreciat Robert A. Heinlein-

Când francezii fac porno spațial, măcar știi cu ce-ai de-a face

Nadia: Domnu’ Heinlein, mi-ați provocat o dezamăgire cruntă.

Heinlein: Cum așa, păpușă?

Nadia: Domnu’ Heinlein, eu sunt fan sefeuri. Am citit o groază de sefeuri, tot ce mi-a picat în mână. Nu mi-au plăcut toate, dar în general am apreciat intenția și ideile inovatoare. Și am crezut că dumneavoastră sunteți un autor de sefeuri, și că romanul dvs. „Străin în țară străină” (sau cum pisici e tradus în românește) e tot un sefeu, eu așa auzisem, și la librărie e pus pe raftul de sefeuri. Când colo, poftim: în loc de sefe, un porno.

Heinlein: Cum să nu fie sefe? Are nave spațiale! Taxiuri zburătoare! Un om crescut pe Marte care are puteri telekinetice! O rasă extraterestră care își mănâncă morții și percepe timpul complet diferit de noi!

Nadia… Și toate aceste idei interesante, introduse în primele capitole, sunt abandonate aproape complet mai încolo, cu excepția puterilor telekinetice, pe care omul de pe Marte și prietenii lui le folosesc ca să-și dezbrace în mod magic partenerele de sex, sau ca să facă un lifting magic țâțelor partenerelor de sex. De la jumatea cărții încolo avem numai haremuri și orgii. Haideți, domnu’Heinlein, să fim serioși, e un porno. Continuă lectura „Porno cu marțieni”

Despre oameni și melci

Legătura dintre melci și familia tradițională, într-o scurtă bandă desenată by Nadia la Liceul Cosmic. 

(Apropo, m-a enervat foarte rău să aud că filmul ăla animat Turbo, despre melci, a făcut melcii masculi și femele. Suntem așa de obsedați de heteronormativitate că îi îndoctrinăm pe copii cu informații incorecte zoologic.)

Nadia și sexul

După acest titlu scandalos în urma căruia părinții mei, care încă trăiesc cu iluzia că fata lor are paișpe ani pe veci, au făcut infarct (ca și cum ar fi avut nevoie de și mai multe motive să nu le placă blogu-mi) și care parafrazează un film extrem de plicticos cu prea puțin sex și prea multă artisticăreală pretențios-minimalistă, să trecem la miezul problemei, într-un mod la fel de plicticos și amăgitor precum filmul sus-menționat. Adicătelea n-am nici cea mai vagă intenție să vă povestesc viața mea sexuală (aici ai mei pot respira ușurați din nou), dar auzii că în mirifica-mi țărișoară de baștină se tot dă lumea de ceasul morții despre ce soi de educație sexuală ar fi bine să se predea în școli.

Ăia care vorbesc cel mai tare sunt exact ăia care mă așteptam să vorbească cel mai tare: o adunătură de comitete și comiții cu nume precum Asociația Familiilor de Jesus Freaks Cu Cincizeci și Patru de Copii „Fetușii Sunt Mai Importanți Decât Femeile Deja Născute”, care folosesc eufemisme sarcastice gen Părinți Pentru O Educație Sănătoasă, or Asociația Pentru Toleranța în Spațiul Public (pentru că nimic nu dovedește Toleranța mai bine decât să-ți declari dezgustul pentru gay și pentru muierile care au avut mai mult de 1 partener sexual în viață).

De pe listă, mi-a atras atenția în mod deosebit Asociația Bărbaților Creștini din România, pentru că eu dacă aș fi bărbat n-aș striga în gura mare că îmi doresc musai numai o nevastă virgină, necum să-mi mai fac și o asociație pe tema asta, nu de alta, dar e posibil ca lumea să tragă concluzii pripite. E nițeluș ca și cum cineva ar vrea să danseze numai cu o parteneră care n-a dansat niciodată cu altcineva, și nici singură, și nici n-a văzut pe altcineva dansând, dar umblă cu un afiș pe care scrie „Dansați Cu Mine! Experiență Unică!” S-ar putea ca impresia generală să fie că tipul ăla nu știe nici măcar pașii de bază, și că de fapt speră că nefericita cu care dansează, dacă se vede călcată pe picior, o să creadă că așa e dansul. Mă rog, treaba lor, dacă vor să se facă de râs. De curiozitate, le-am vizitat și site-ul, de unde am aflat că ăla cu ideea organizației a fost un american (pare-se că habotnicii americani au un interes deosebit în a răspândi stilul lor de viață în alte colțuri ale lumii) și că Asociația a organizat, la un moment dat, următorul eveniment: Continuă lectura „Nadia și sexul”

Nadia și parada heterosexuală

Fusei, pentru prima oară în viață, la o nuntă. Am reușit să trăiesc pân-acu fără să vizitez vreuna fiindcă eram încă prea tinerică vizavi de vârsta medie la prima casătorie în zilele noastre, plus că ori de câte ori careva din anturajul meu se pricopsea cu ceea ce se numește o relație serioasă, nici nu mai zic de căsătorii, prietenia se sfârșea în mod natural, pentru că băieții nu mai aveau voie să se vadă cu mine fără consoartă, iar fetele își dădeau seama că nu mai pot trăi nici cinci minute fără să se holbeze cu drag în ochii consortului, darămite câteva ore întregi, cât ar fi durat să iasă în oraș cu fosta lor amică. Mă rog, nu-i problemă, se găsesc mereu oameni singuri și triști care să-i înlocuiască. Iată-mă deci în premieră absolută la o nuntă, și încă una englezească, fără manele, unde lumea poate să se plictisească stând frumos pe scaun în biserică în loc să facă varice și unde mai toate femeile, îmbrăcate mai puțin țipător decât ce văzui din poze de la nunți românești, poartă pe cap, în compensație, câte o bentiță împodobită cu o mini-pălăriuță din pene, mărgele și voaluri, care cred că se numește fascinator și arată extrem de caraghios (dar știm cu toții că pălăriile caraghioase sunt specialitatea englezoaicelor). Evident că m-am străduit să mă dichisesc și eu cât de cât conform ocaziei, ceea ce mi-a stârnit multe întrebări fără răspuns, de pildă:

-Cum reușesc femeile care se dau în fiecare zi cu tuș d-ăla negru pe la ochi să tragă linii netremurate și măcar asemănătoare la ambii ochi, dacă nu identice? Există vreo riglă specială? Pe urmă, cum reușesc femeile care-s machiate pe la ochi să nu se frece la ochi o zi întreagă? În repetate rânduri mi-a venit să-mi scot ochiul și să-l rostogolesc ca pe-o minge până trece mâncărimea, dar nu voiam să arăt ca, mă rog, una care s-a scărpinat și a uitat că s-a dat cu tuș. Parcă în mod normal nu mă mănâncă ochiul atât de des. Continuă lectura „Nadia și parada heterosexuală”