Cele mai plictisitoare alegeri prezidențiale (II)

Hai cu partea a doua și cu ceilalți candidați mai repede, că vin alegerile peste noi.

Kelemen Hunor

Scurtă prezentare: Veterinar, poet, fost ministru al Culturii între Paleologu și Diaconu (ce prezidențiale culturale avem!), Kelemen Hunor e la a 3-a candidatură din partea Udemere.  A venit pe trotinetă să-și depună semnăturile la BEC pentru că e important să nu limităm „dreptul nimănui de a folosi bicicletă electronică sau chiar trotinetă.” Mai mult nu știu ce să zic despre el, ca personaj nu e remarcabil, iar Udemereul e irelevant pentru ne-maghiari. Platforma lor politică a fost dintotdeauna servilism față de oricine-i la putere, că poate pică ceva, și cam atât, n-am mare respect pentru ei, mai ales că reprezentarea unei minorități nu s-a tradus în susținerea altor minorități la o adică. Continuă lectura „Cele mai plictisitoare alegeri prezidențiale (II)”

Cele mai plictisitoare alegeri prezidențiale (I)

Bine ați venit la a treia ediție a ghidului electoral prezidențial oferit de Blogul Nadiei! Data trecută când am făcut chestia asta, un site cunoscut hip și trendi mi-a propus să-mi preia articolele. Dar trebuiau rescrise în stilul site-ului respectiv care mie nu-mi plăcea deloc. Și eu trebuia să fac rescrierea. Și trebuia să fac chestia asta la 12 noaptea într-o zi de miercuri pentru a doua zi. Și nu mi se oferea nici un șfanț ci numa’ “exposure”. Am zis că nu vreau. (Mi s-a răspuns că în cazul ăsta merit să rămân un nimeni care se uită cu jind la site-ul lor hip și trendi.) Anul ăsta blogu’ meu nu mai e ce-a fost, sper totuși să reușesc să mă cert măcar cu o revistă de integrame.

Să purcedem la analiza celor paispce catindați, în ordinea în care mi-au trecut prin cap niște câini din desene animate cu care să ilustrez tărășenia.

Klaus Johannis

O să scriu în continuare numele de familie al lui Klaus în mod incorect cu J, din motive care îmi scapă inclusiv mie.

Scurtă prezentare: Klaus Johannis este președintele în exercițiu al patriei noastre și caută să se realeagă. Cel mai probabil, o să reușească. Așa se vede treaba, nu? Se cam realege Klaus? Adică nu vreau să „Mihaela, dragostea mea” dar pare-se că toată lumea s-a cam împăcat cu gândul ăsta, maică-mea zice că din București campania se vede foarte puțin spre deloc, dezbateri nema, ăilalți candidați se bat pe locul doi pentru CV. Ceea ce e cam plicticos. Continuă lectura „Cele mai plictisitoare alegeri prezidențiale (I)”

Încă o zi la vot, așa cum a fost

Tocmai la țanc pentru turul doi al prezidențialelor, mă găsesc într-o stare jalnică, cu o tuse gâjâită care mă ține trează de vrei trei nopți și mulțumită căreia mă simt ca și cum aș avea o gaură în mijlocul pieptului. Se anunță ploaie, se anunță frig, se anunță, bineînțeles, cozi de numa-numa, pe scurt, mult mai rău decât în turul doi, pentru că se intersectează miraculos: 1. legislația noastră de căcat preexistentă în care nu există decât vot în persoană cu ștampiluța pe foaie, 2. două paie la trei măgari pe post de secții de votare, pe care nu le-a mai suplimentat nimeni,  3. niște lichele pe post de organizatori și 4. o avalanșă de cetățeni care altminteri nu s-ar fi gândit să voteze, dar care, pentru că au auzit că n-or să poată, s-au gândit să arate că pot numai de-ai dracu și să se posteze acolo de la prima oră. Cu toate astea, în mod suspect, aud numai oameni care speră, naiba știe de unde le-a ieșit optimismul, că o să fie mai bine în turul doi. N-ARE CUM SĂ NU FIE MULT MAI RĂU AȚI ÎNNEBUNIT zic eu, în mintea mea și nu numai, căci înainte de votare, următorul dialog:

-Sugerez să ne ducem direct cu mașina la o secție în afara Londrei, de exemplu la Bristol. La Londra n-o să votăm decât dacă dormim în fața secției.

-Ei, hai, mă, că n-o să fie chiar așa de rău. Ne ducem mai devreme dimineață și gata.

9 a.m- ajungem la secție, aia de la consulat, Kensington High Street, aceeași unde am fost în turul I. Ne întâmpină următoarea priveliște: Continuă lectura „Încă o zi la vot, așa cum a fost”