A venit vacanța, cu trenul din Franța (?)

Când ești anxios trăiești într-o lume din ce în ce mai mică, îmi zice o psiholoagă

Până când în cele din urmă nu mai ai nici un pic de loc, ca într-o cușcă.

Eu nu vreau să ajung într-o cușcă

Așa că mă străduiesc să țin spațiul proptit deschis cât de cât

Și iată, plec iarăși în vacanță

Deși nu-mi plac vacanțele decât ca marmelada din Alice prin oglindă:

Vacanță mâine și vacanță ieri (mai ales ieri, ca să spun povești despre ele), niciodată azi.

Iată toate lucrurile care ar putea să meargă prost:

  1. Un atac terorist care să mă omoare, sau dezmembreze parțial, sau paralizeze, sau orbească, sau desfigureze

Sau pe Gogu pe care l-am obligat să vină cu mine deși nici lui nu-i plac vacanțele

(Deci soarta lui ar fi numai vina mea, și nu m-ar ierta)

(Mergem în Franța, unde asemenea lucruri par să se întâmple cam des

Și am și visat odată că mă împușcau niște teroriști în fața catedralei Notre-Dame

Eu strigam: Nu mă împușcați, e așa frumos afară) Continuă lectura „A venit vacanța, cu trenul din Franța (?)”

Poți să pleci, suntem reci

Nu știu de ce, fredonam cântecul cu „Primăvară care-ai fost, nu veni, n-ai nici un rost”, pe versurile ălui mai vedetă dintre poeți Adrian Păunescu, și, nu știu de ce, mi-a dat prin cap că sus-numitele versuri evocă niște imagini foarte caraghioase, așa că m-am apucat să le desenez.

antiprimavara1

antiprimavara2

antiprimavara4

antiprimavara3Ce-i drept, nu e chiar atât de rău ca aia cu galbenă gutuie, lampă la fereastră (ce mama naibii gutuie e aia, de o poți folosi ca lampă?? radioactivă?).

talentată m-a făcut mama


Ceea ce vedeţi este cea mai recentă tentativă în arta animaţiei, inspirată de poezia de mai jos:

Il a tant et tant pleuré
Le petit poisson doré
Que le vase a débordé.

Et l’eau a coulé, coulé
Emportant le prisonnier
Vers la valée du verger.

Aujourd’hui, dans la rivière,
Il promène heureux et fier
Ses ècailles de lumière.

Ca de obicei, nu ştiu cine a scris poezia. Apreciaţi, vă rog, că le fac din ce în ce mai lungi şi la un moment dat îmi va ieşi un desen animat de durată decentă cu care o să mă înscriu la Animest. Nu, nu glumesc.

Bonus: desenul este sneak preview dintr-o poveste pe care o scriu precum şi desenez!  Sau o las baltă, în funcţie de ce chef am.

Girafa cu insomnie. Ultimul episod.

(Măreaţa epopee ia sfârşit)

-scris chiar de Nadia-

„E clar”, zise ea cu tristeţe,” trează până dimineaţă!
trebuie să mă resemnez cu insomnie pe viaţă.
Acum, iarăşi, obosită, eu mă duc la treaba mea.
Să am ceva energie, ce-ar fi să-mi fac o cafea?”
Şi cum a sorbit girafa din cafeaua aromată
A cuprins-o-un somn cum nu mai avusese niciodată!
S-a culcat, şi, liniştită, a dormit pân-la amiază
Iar de-atunci nu s-a întâmplat toată noaptea să stea trează.

Cu acestea fiind rostite, povestea s-a cam sfârşit
Cu girafe, insomnie şi cu final fericit.

-scris de Dragoş Ariciul-

Şi aşa tot stând biata
Tot gândind şi concentrată
La momentu-n care slabă
A facut-o tare lată,

Numa’ ce-auzi cocoşul
De pe gard strigându-şi „rigu”
Şi prietenul său cucu, completându-l
Cucu -riguuu!

Altă noapte nedormită
Cu girafa din poveste
Căreia nici pân-acuma
Fapta rea n-a dat de veste.

Era cam pe dimineaţă,
Pe la 5 sau 6 aşa
Printr-a ochilor roşeaţă
A văzut ea o cafea.

Şi sorbind din cana largă
Băutura aromată
Jos pe patul dinspre masă
A cazut girafa lată!

Şi-a dormit de-atunci continuu
Poate doarme şi acum
Aşteptând venind pe valuri
Când pe apă, când pe drum

Un giraf cu coama deasă
Şi cu gâtul cel mai mare
Care să o ia acasă
Să-i fac-un espresso…lung!

Girafa cu insomnie, episodul cinci

-scris chiar de Nadia-

„Nu merge cu oile, să întreb pe cineva mai deştept.
Mă duc la elefant, am auzit că-i un animal înţelept.”
„Ai ceva pe conştiinţă”, i-a zis elefantul încruntat.
„Când ai conştiinţa curată adormi imediat!”
„Ce e aia conştiinţă?” întrebă girafa neştiutoare.
„Înseamnă că ai făcut cuiva un rău foarte mare
Şi acum te simţi vinovată, chiar fără să ştii
Aminteşte-ţi, cere-ţi iertare, să vezi cum vei adormi.”
Girafa s-a chinuit deci să-şi aducă aminte
Când a fost ultima oară când nu fusese cuminte.
S-a gândit, s-a gândit, nimic rău nu făcea
Dimpotrivă, toată lumea din savană o iubea
De voia cineva un fruct din vârf de copac
Girafa i-l culegea pe dată ca să îi facă pe plac.
„Conştiinţa mi-e curată!” Strigă girafa bucuroasă.
„Am şi eu un merit că-i viaţa-n savană frumoasă”.
Dar vezi că gândindu-se aşa, mai rău a obosit
S-a făcut dimineaţă, şi girafa tot n-a dormit.

-scris de Dragoş Ariciul-

Merse astfel girăfioara
La Săndel ca să întrebe
De ce se stresează noaptea
Când ar trebui să se viseze.

Că e mică precum ‘bina
Şi că are aripioare
Zboară peste flori înalte
Bâzâind umpic prea tare.

Şi să-i spună de sub ea
Prin nori pufoşi şi dând c-o labă
Din trei maimuţe una rea
C-a uitat şi de-o silabă.

Săndeluş e elefantul
Supărat c-a lui mămică
Bând suc de cocos într-o seară
I-a dat nume de pisică

„Eşti plăpândă şi mioapă
Şi-am văzut la viaţa mea
Mai deşteaptă decât tine
Chiar şi o omidă şchioapă!

Elementar s-ar putea spune,
Când în noapte te roteşti
Chinuind trăgând de coadă
Oi, pisici, maimuţe, peşti.

Tu nu dormi căci nu te lasă
Atârnându-ţi vina grea,
Conştiinţa dureroasă
C-ai minţit pe cineva.

Ai furat sau îmbrâncit
Mititei colegi de şcoală
Eşti aicea pe pământ
Nu girafă, ci o boală!”

„Dar eu sunt fetiţă bună
Şi mănânc, mă spăl gât
Dau frunziţele gustoase
S-ajungă la orice rât.

Dar de spui tu, înţeleptul
C-am greşit, aşa o fi.
Şi să nu stea dreaptă coada
Fapta rea o voi găsi!”

Şi se tot foi săraca
Să încerce a găsi
Lucrul rău ce-n fiece noapte
Nu o lasă a dormi.

„Să fi fost atuncea oare,
Când dansând uşor pe vârfuri
Am trecut încet pe lângă
O familie de ienupări?

Sau când aricelul Gopo
Hop si el să crească mare
A-nceput să îmi mănânce
Din trei, două feluri de mâncare!?”

-va urma-