A venit vacanța, cu trenul din Franța (?)

Când ești anxios trăiești într-o lume din ce în ce mai mică, îmi zice o psiholoagă

Până când în cele din urmă nu mai ai nici un pic de loc, ca într-o cușcă.

Eu nu vreau să ajung într-o cușcă

Așa că mă străduiesc să țin spațiul proptit deschis cât de cât

Și iată, plec iarăși în vacanță

Deși nu-mi plac vacanțele decât ca marmelada din Alice prin oglindă:

Vacanță mâine și vacanță ieri (mai ales ieri, ca să spun povești despre ele), niciodată azi.

Iată toate lucrurile care ar putea să meargă prost:

  1. Un atac terorist care să mă omoare, sau dezmembreze parțial, sau paralizeze, sau orbească, sau desfigureze

Sau pe Gogu pe care l-am obligat să vină cu mine deși nici lui nu-i plac vacanțele

(Deci soarta lui ar fi numai vina mea, și nu m-ar ierta)

(Mergem în Franța, unde asemenea lucruri par să se întâmple cam des

Și am și visat odată că mă împușcau niște teroriști în fața catedralei Notre-Dame

Eu strigam: Nu mă împușcați, e așa frumos afară) Continuă lectura „A venit vacanța, cu trenul din Franța (?)”

Poți să pleci, suntem reci

Nu știu de ce, fredonam cântecul cu „Primăvară care-ai fost, nu veni, n-ai nici un rost”, pe versurile ălui mai vedetă dintre poeți Adrian Păunescu, și, nu știu de ce, mi-a dat prin cap că sus-numitele versuri evocă niște imagini foarte caraghioase, așa că m-am apucat să le desenez.

antiprimavara1

antiprimavara2

antiprimavara4

antiprimavara3Ce-i drept, nu e chiar atât de rău ca aia cu galbenă gutuie, lampă la fereastră (ce mama naibii gutuie e aia, de o poți folosi ca lampă?? radioactivă?).