Pelerinul român

În episodul de astăzi vom vorbi nu despre Olimpiadă, nici despre război, ci despre cartea Pelerinul român, apărută la editura Pelerinul român în anul Domnului 1992. În carte este vorba despre pelerini români.

Ce îşi propune această carte? Aflăm din prefaţă: „Lucrarea de faţă este o încercare de imitare a Pelerinului rus. (Nota Nadiei: mai mulţi scriitori ar trebui să aibă curajul să-şi prezinte opera ca încercări de imitare. Îngerul Sincerităţii şi-ar primi aripile în fiecare zi.) Este o lucrare în care marii duhovnici români ne arată cum practică ei rugăciunea.”

Ce mai aflăm din carte? Răspunsuri la diverse întrebări fundamentale.

De câte feluri este rugăciunea? Există 7 trepte ale rugăciunii:

1. Rugăciunea limbii. (Mă abţin să spun la ce mă gândesc când aud de rugăciunea limbii.)

2. Rugăciunea minţii. Aceasta o numesc Sfinţii Părinţi rugăciune cu un picior sau zbor cu o aripă. (Rugăciune într-un picior, ghici ciupercă ce-i?)

3. Rugăciunea inimii. Legea cea mai scurtă a rugăciunii aceasta (sic!) este să nu-ţi închipui nimic în vremea rugăciunii. Pentru ce? PENTRU CĂ MINTEA LUI HRISTOS N-A AVUT IMAGINAŢIE, toţi sfinţii o spun aceasta. (Întrebare enervată din partea Nadiei: da’de unde ştiau sfinţii ăia ce era în mintea lui Hristos? Ei drăcie! Doar nu erau telepaţi!) Când s-a pogorât mintea în inimă, inima înghite pe Iisus şi Iisus inima. (Iniţial am vrut să desenez asta, dar mi-am dat seama că e o imagine prea complexă.)

4. Rugăciunea văzătoare. Sufletul lui Amun a fost văzut de Sf Antonie cel Mare că mergea la cer, deşi Antonie era la mii de kilometri distanţă de cel care murise. (Mamă, ce tare! Asta da superputere. Deci aşa ştiau sfinţii de mai sus ce era în mintea lui Hristos, spuneau rugăciuni văzătoare. Dar în mintea lui Iuda nu vedeau, să-i dea o mamă de bătaie înainte să facă pocinogul?)

5. Rugăciunea de sine mişcătoare. Te mişcă să te rogi, şi când dormi şi când vorbeşti şi când mănânci şi când călătoreşti. (I se mai spune şi perpetuum mobile, probabil…un înlocuitor minunat pentru automobil sau bicicletă. A, şi aud în premieră expresia „de sine mişcătoare”, ca antonim la „de sine stătătoare”. Bravo, Pelerinul român!)

6. Rugăciunea în extaz sau în uimire. De un sfânt se spune în Filocalie că era cu mintea în cer, iar dracii îi luau trupul ca pe o minge şi îl aruncau strigând şi-l prindeau trupul unul de la altul. Când un om este răpit cu mintea la cer, aceasta se cheamă rugăciune în uimire. (Asta nu mai e mişto. Superputerea de a fi pasat de la un drac la altul? Dar nu se specifică ce sport anume jucau dracii cu trupul sfântului. Fotbal? Baschet? Handbal? Tenis cu piciorul?)

7. Rugăciunea contemplativă. Aceasta îl face pe om să zică precum Sf Apostol Pavel: „În trup sau în afară de trup, Dumnezeu ştie.” A fost răpit la al treilea cer, dar nu ştia! (Deja devine repetitiv. Opriţi-vă pe la 5, zic eu.)

Care sunt treptele desăvârşirii? Acestea sunt 3 şi iată-le:

1. Făptuirea morală. Aceasta este numită prima Sâmbătă, omul se odihneşte de făptuirea cu fapta a păcatului şi se sileşte să pună în locul păcatului ceva opus viciului. Exemple: curăţenia în locul desfrâului, milostenia în locul iubirii de argint, setea în locul beţiei. (Sete în locul beţiei? Cred că asta se numeşte mai degrabă re-branding-ul beţiei.)

2. Slobozenia duhovnicească. Sufletul raţional îşi retrage mintea sa din simţiri, omul nu se mai sminteşte de cele văzute. (Din nou, mă voi abţine să spun la ce mă gândesc când aud de slobozenie duhovnicească.)

3.Odihna duhovnicească a sufletului raţional, care-şi retrage mintea sa din zidiri şi o leagă de Dumnezeu cu totul. (Desăvârşirea este somnul raţiunii, deci? Am înţeles bine?)

Care este ţinuta corectă la o femeie creştin-ortodoxă? (Aici deja o dăm în banalităţi.) Femeile creştine, care voiesc să meargă în Rai, trebuie să umble tot timpul acoperite cu basma pe cap (ca la islamici, deci), fără pantaloni (în fundul gol?), să nu se vopsească la nici o ocazie, fără lux, doar le-a făcut Dumnezeu destul de frumoase, nu trebuie să-l complecteze (sic!) ele pe Dumnezeu. FEMEIA ÎMPODOBITĂ ESTE CURSA TUTUROR DRACILOR. Cea mai frumoasă femeie din lume după trei zile pusă în mormânt aşa de tare miroase, mai tare decât toate putorile din lume. (Aşa, şi?)

Urmează o descriere foarte detaliată a călătoriei sufletului după moarte, cu tot cu vămile văzduhului numărate şi alte poveşti în faţa cărora nu pot decât să mă întreb: „Băi nene, da’de unde ştiţi voi toate astea? S-a întors careva de-acolo?”

BONUS: Descoperirea Fericitului Agatanghel la anul 1327. A ieşit Sfântul la malul mării şi a văzut o hartă de piele pe care era întreaga Europă, iar pe hartă erau litere mari care arătau fiecare ţară, România cu R, Grecia cu G, Rusia cu RS, Italia cu I. Şi a prezis Sfântul viitorul României astfel: „Boul va răgi, iar România va lua toate hotarele sale!” Nice try, Pelerinul român, dar în 1327 conceptul de „România” nu exista nici măcar în proiect.

Cam atât, că m-am plictisit. Odată ce-ai citit o carte d-astea, le-ai citit pe toate…

Călăuziţi-vă ortodox cu Nadia

Dragi tovarăşi şi pretini, fiind eu o fiinţă cu totul lipsită de Dumnezeu şi de orice rost în viaţă, m-am gândit să mai fac mişto de o carte religioasă.

Titlul ei este Călăuză ortodoxă în familie şi societate şi se adresează, după cum ne asigură prefaţa, celei mai vechi instituţii divino-umane de pe pământ, care stă la temelia societăţii omeneşti, întemeiată de însuşi Dumnezeu în Rai: familia creştină. Formula de succes a redactării unei astfel de cărţi: credincioşii întreabă, duhovnicul răspunde. Iată, aşadar:

Ce este familia?

Familia este celula şi izvorul vieţii pe pământ, temelia vieţii de obşte, prima biserică întemeiată de Dumnezeu din iubire pentru om.(Ok, sună bine. Îşi recunoaşte careva familia în definiţia asta? Eu nu.)

De la ce vârstă trebuie să înceapă pregătirea tinerilor pentru viaţă şi căsătorie?

De obicei, fetele trebuie îndrumate spre căsătorie de la vârsta de 16-17 ani, iar băieţii, de la 18-19 ani. (Voi face o presupunere hazardată şi voi spune: tu cel care citeşti aceste rânduri ai depăşit probabil această vârstă şi eşti nu doar necăsătorit, dar nici măcar pregătit duhovniceşte. Ruşine! Ruşine!)

Pasaje interesante din răspunsul la întrebarea: Ce sfaturi creştineşti trebuie să dea mama fiicei sale înainte de căsătorie?

Să-şi păstreze fecioria cu orice preţ până la Cununia religioasă. Să nu accepte nici o metodă de pază conjugală împotriva naşterii de prunci. Să nu divorţeze niciodată de soţul ei adevărat, oricât de rău ar fi el, ci să rabde muceniceşte toate necazurile, jertfindu-se pe altarul familiei. Dacă în viaţă va fi vreodată alungată de soţ, fie că va fi sau nu vinovată, să nu divorţeze niciodată de soţul ei, nici să păcătuiască sau să se căsătorească cu un alt bărbat. Să nu privească la filme diavoleşti, nici să-şi piardă timpul ascultând muzică sau citind romane. (Recapitulaţi cu mine, vă rog, viaţa ideală pentru femeia creştină: servitoare şi aparat de făcut copii, devotată Unicului şi Adevăratului soţ indiferent dacă el o înşală, o calcă în picioare sau o dă pur şi simplu pe uşă afară; o fiinţă care n-are voie să se bucure de lectură, muzică, filme, sex şi în general cam de absolut nimic. Şi când te gândeşti că majoritatea „audienţei” din biserici e alcătuită din femei!!!)

Pasaje interesante din răspunsul la întrebarea: Ce sfaturi duhovniceşti trebuie să dea preotul tinerilor căsătoriţi?

Să trăiască conjugal, cu înfrânare creştinească, de două ori pe săptămână, marţi şi joi, în afară de posturi şi sărbători. (Şi iată că în sfârşit aflăm ce n-am putut găsi precizat în Îndreptarul pentru spovedanie: zilele exacte în care e permis sexul.) Bărbatul să evite abuzul de vin şi alcool. (Şi vinul ce e, dacă nu alcool? Băutură răcoritoare? Totuşi se pare că femeia are voie să bea. În sfârşit, ceva ce are şi femeia voie să facă!) Să nu meargă la distracţii lumeşti, dansuri şi beţii. Să nu aibă televizor în casă, căci prin el îi sminteşte Satana. (Stai puţin…televizor nu, cărţi nu, muzică nu, sex nu, petreceri nu…ce fac oamenii ăştia în timpul liber? Rugăciuni?) Soţul să nu-şi bată niciodată soţia sau să o certe în public. Ca soţ şi cap al familiei, nu se cuvine niciodată să sărute mâna soţiei sau a vreunei femei. (Normal. Cine are chef să pupe mâna femeilor, mai ales dacă sunt –ptiu!- tinere şi frumoase? Pupaţi, mă, mâna bătrână a popii. Ăla lucru plăcut lui Dumnezeu.)

Ce trebuie să facă părinţii pentru izbăvirea fiilor lor de cumplitul păcat al desfrânării?

Să-i supravegheze ziua şi noaptea şi să-i ferească de smintelile trupeşti şi ispitele tinereţii. („Georgică! Ce faci acolo?? Te văd! Ia mâna de pe părţile necurate şi fă 50 de mătănii”) Să nu-şi lase niciodată copiii la discotecă, la filme, la video, la teatru, la operă, la cârciumi…(Creştin egal prost şi incult?)

În ce cazuri grave Biserica aprobă divorţul?

(Pe lângă obişnuitele: desfrânare, părăsirea Bisericii pentru o sectă, homosexualitate şi refuzul procreerii, iată ceva drăguţ) Dacă soţul îşi bate soţia şi atentează la viaţa ei, iar apoi nu vrea să se împace cu ea. (No comment.) În toate celelalte cazuri, dacă soţul nu huleşte pe Dumnezeu, femeia este obligată să se sacrifice pe altarul familiei. Este absolut interzis divorţul dacă bărbatul ameninţă cu sinuciderea în caz de abandon. (Fetelor, nu luaţi de bărbat un emo.)

Urmează partea a doua a cărţii, la fel de simpatică, despre societatea creştină şi Dumnezeu în viaţa politică, economică, militară etc etc…Acest post capătă totuşi proporţii kilometrice şi nici măcar nu ştiu dacă vă interesează, dragi tovarăşi şi pretini…Vă întreb, dar dacă nu răspundeţi, fac cum mă taie capul.

Multi chemati, putini alesi

Dupa cum stie oricine care ma cunoaste, n-am nimic de-a face cu religia, iar religia n-ar vrea nici ea sa aiba ceva de-a face cu mine. Totusi, nu ma pot gandi doar la mine (altruismul e o valoare universal valabila), si n-as vrea ca cei 0, 5 cititori ai mei sa simta ca nu i-a inaltat spiritual nici macar un pic relatia cu blogul meu. Asa ca m-am gandit sa le dau, lor, celor 0,5, cateva repere care sa-i ajute sa descopere daca sunt sau nu niste pacatosi infecti. Asadar, sa vedem ce zice “Indreptarul pentru spovedanie” pe care l-am gasit prin casa. (Orice religie porneste de la principiul ca adeptii ei nu sunt prea inteligenti si au in permanenta nevoie de ajutor. Si da, exista astfel de carti in casa mea, dar nu sunt eu de vina, desi mi-e rusine.) In primul rand, trebuie sa stiti ca “toti pacatuim de la varsta de 7 ani, de cand ni se tin in seama pacatele de Dumnezeu.” Ii rog acum pe toti cei care numara 6 ani si 364 de zile sa paraseasca aceasta pagina, fiindca nu se refera la ei. Si stergeti-va din cap odata imaginea aia stupida cu Sf. Petru cautand pe laptop in baza lui de date si strigand” “Inca unul a implinit 7 ani! Putem sa-l ardem!”. Sf. Petru nu face asta. El e mai traditionalist, foloseste un carnetel.

Odata ce ati stabilit ca aveti mai mult de 7 ani, notati pe o hartiuta toate pacatele pe care le-ati facut. Ca sa va dati seama mai exact: pacat e atunci cand raspundeti “ba da” la una sau mai multe din urmatoarele intrebari:

– Nu cumva ai intristat pe Duhul Sfant injurand de grijanie, de Dumnezeu, Biserica si cele sfinte?

(Pentru a evita acest pacat, se recomanda injuraturile referitoare la actul sexual, aparatul reproducator masculin precum si feminin, rude decedate etc. )

– Nu cumva te-ai insotit cu animale? Ca barbat cu ce fel de animale si ca femeie cu ce fel de animale?

(Opa…parintele manifesta multa curiozitate fata de acest subiect…probabil doreste si ilustratii! Se recomanda un raspuns evaziv. Daca nu stiti bancul cu raspunsul evaziv, apasati tasta 1.)

– Nu cumva ai citit carti ateiste, pagubitoare de suflet, care ataca si batjocoreste (sic!) religia Sf. Biserici Ortodoxe?

(De acest pacat sunt nevinovati toti analfabetii, manelistii si fufele dependente de salonul cosmetic. A unora ca acestia este imparatia Cerurilor.)

– Nu cumva fumezi tutun, spre bucuria diavolilor? (Nu se mentioneaza nimic despre fumatul cannabis-ului.)

– Nu cumva dai cu rosu pe buze si pe unghii si te parfumezi?

(Frati crestini, azvarliti parfumurile. Mirosul natural, de transpiratie, de exemplu, e placut lui Dumnezeu. )

– Nu cumva porti cercei in urechi, bratari la maini,margele si zgarda la gat?

(In atentia comunitatii punk: jos zgarzile, va rugam. )

– Nu cumva ai cartit impotriva lui Dumnezeu la vreo boala sau suparare?

(Chiar asa, ce nesimtire…cand toata lumea stie ca doar necazurile pacatosilor sunt pedepse, pe cand ale credinciosilor sunt incercari!)

-Nu cumva ai intrat in biserica avand scurgerea de sange lunara ca femeie?

(Daca toate femeile si-ar face o histerectomie, ar putea evita acest pacat si in acelasi timp frecventa biserica pe tot parcursul lunii…Asta din pacate ar intra in contradictie cu principalul scop atribuit femeii de catre biserica, acela de vita de prasila.)

– Nu cumva ati pacatuit in fata copiilor, facandu-va pofta ca soti? (Ce familii interesante a cunoscut parintele…)

– Nu cumva ai pacatuit cu sotia ta in sarbatori, duminici, sambete, miercuri, vineri si in cele patru posturi de peste an?

(Daca mai ramane vreo zi disponibila pentru sex, apasati tasta 2. )

– Nu cumva esti plina de mandrie si te inalti cu gandul ca esti frumoasa sau ca esti invatat?

(Observati cum vanitatea legata de aspectul fizic este strict feminina, pe cand invatati nu pot fi decat barbatii. Barbie boys si femei cu mai mult de 4 clase, muriti. )

Lista de pacate nu se opreste aici, insa din nefericire spatiul si legea drepturilor de autor nu-mi permit sa reproduc integral aceasta folositoare lucrare de interes spiritual. Sper ca v-a placut si ca sunteti suficient de patrunsi (Nu va ganditi la prostii! E un pacat!) ca sa o luati de bunavoie pe calea ingusta a ignorantilor. Multi chemati, putini alesi.