Festivalul Encounters 2020: a doua săptămână

Vezi aci partea I

Încă câteva filmulețe de menționat de la Encounters 2020:

Pearl Diver

Despre ce e vorba: romanțe romanticoase între un arici și un balon, un pinguin și-un urs polar, și 2 stridii.

Animația asta mi-a adus aminte, cel puțin ca intenție, de benzile mele desenate cu cei 2 pinguini care unul dintre ei îl iubea pe celălalt: o poveste relativ simplă care arată drăgălaș dar care te lovește la corazon când ți-e lumea mai dragă. E vorba despre compromisuri, despre comunicare, despre iubire neîmpărtășită și alte alea. Totul fără cuvinte și cu figurine stop-motion. Continuă lectura „Festivalul Encounters 2020: a doua săptămână”

Festivalul Encounters 2020: prima săptămână

Vedere din terasa barului la Encounters, 2019

Astă-vară unul dintre cei doi cititori și jumătate a fost dezamăgit că n-am anunțat pe blog Festivalul de la Annecy în timp ce se întâmpla, așa că acum anunț: zilele astea mă uit la scurt-metraje de tot felul, desenate și filmate, la Festivalul Encounters, care în mod normal se petrece în Bristol, prilej de minivacanță pentru mine în anii trecuți, dar în 2020 se petrece onlain și din câte înțeleg nu e geoblocked, așa că puteți să vă uitați și voi din patrie (sau de oriunde altundeva). Un bilet pentru tot festivalul costă 10 lire și e valabil până pe 11 octombrie.

Pentru că partenerul meu Gogu trebuie să fie alături de mine, vrând-nevrând, în asemenea demersuri artisticoase, îl las pe el să dea voturi în steluțe pe site-ul festivalului variilor filmulețe la care ne uităm. Gusturile lui Gogu sunt, în general pro: comedii, animații pentru copii, filme de peste mări și țări care aduc informații interesante despre alte culturi și anti: filme experimentale, artisticoase, poetice, sentimentale sau originare din Elveția (pentru că ne-am luat o dată o amendă în autobuz în Zurich). Cât despre gusturile mele, iată ce mi-a rămas din cap din ce văzui până acu. Continuă lectura „Festivalul Encounters 2020: prima săptămână”

Totul e în regulă

Nu demult, când din Italia se anunțau 8-9 sute de morți zilnic de la corona mă-sii, site-urile de știri britanice urlau și ele în fiecare zi: UN NOU RECORD MORTAL ÎN ITALIA! TRAGEDIE FĂRĂ PRECEDENT! dimpreună cu varii fotografii morbide. De asemenea, apăreau duzini de varii analize cu titluri precum DE CE E ITALIA LOVITĂ ATÂT DE GRAV?, în care bravi păreriști încercau să-și dea seama ce or fi făcut italienii să aducă așa urgie asupra lor. Oare sunt prea prietenoși? Oare se pupă și se țin de mâini prea mult? Oare petrec prea mult timp cu bunicii, sau, Doamne feri, chiar locuiesc cu ei în loc să-i trimită la azil precum Nordicii înțelepți? Oare nu se spală suficient pe mâini? Disprețul xenofob abia stăpânit plutea deasupra paginilor de ziar ca polenul în sezonul alergiilor.

Ieri, Marea Britanie a raportat mai multe morți cauzate de COVID-19 decât italienii în cea mai rea zi a lor, în condițiile în care Italia s-a stabilizat și (să sperăm) își va reveni de-acu, iar în UK epidemia e încă în creștere. Personalul medical n-are suficient echipament de protecție, dar n-are voie să se plângă, n-are voie să vină cu masca proprie de acasă , are voie, desigur, să moară la datorie. Pare incontestabil că avem de-a face cu o catastrofă cauzată în mare parte de lipsa de reacție a guvernului, care ar fi putut să ia măsuri în timp ce în alte țări era groasă treaba. Continuă lectura „Totul e în regulă”