Un mister misterios

Gogu, partenerul Nadiei, ține regim. Gogu nu mănâncă dulciuri, pâine, cartofi și orez alb.

Totuși, produse alimentare din categoriile sus-numite, achiziționate de Nadia pentru propriul stomac, au tendința să se împuțineze în mod inexplicabil, fără contribuția Nadiei. L-am întrebat pe Gogu cum își explică acest fenomen, și iată ce mi-a spus (se face mai mare desenul dacă clicuiți pe el):

Despre oameni și melci

Legătura dintre melci și familia tradițională, într-o scurtă bandă desenată by Nadia la Liceul Cosmic. 

(Apropo, m-a enervat foarte rău să aud că filmul ăla animat Turbo, despre melci, a făcut melcii masculi și femele. Suntem așa de obsedați de heteronormativitate că îi îndoctrinăm pe copii cu informații incorecte zoologic.)

Pledoarie pentru divorț

O nevastă fericită și entuziasmată în filmul Lady Macbeth, pe care zic să-l căutați, că e mișto.

Deja nu mai e nici un secret că mă irită foarte multe chestii, și una dintre ele e admirația lipsită de spirit critic față de cupluri heterosexuale căsătorite de multă vreme.

„Extraordinar! Moș Ion Ceapă și baba Arpagica s-au căsătorit acum 500 de ani și încă sunt împreună! Care e secretul lor? Ce lecție extraordinară de iubire pentru tineretul flușturatic și depravat din ziua de azi! Pe vremuri iubirea era iubire, nu ca acum, când lumea se căsătorește la micul dejun și divorțează la cină! Oh, Moș Ion Ceapă și Arpagica, ce mult am vrea să fim ca voi! Click, like și share!”

Ceea ce e nițeluș pripit, ca să mă exprim eufemistic. Pentru că dacă am avea spirit critic, ne-am pune, iată, mai întâi, niște întrebări, după cum urmează: Continuă lectura „Pledoarie pentru divorț”

Barbie plus Midge egal love

b-still-04

Parcă Midge o chema pe prietena roșcată a lui Barbie, nu? Eu așa țin minte din revistele cu Barbie pe care le colecționam când eram mică (după cum se vede treaba, am trecut prin toate stadiile pasiunii pentru trenduri culturale uberfeminine: Barbie, Sailor Moon, Spice Girls, Andre, Britney Spears). În orice caz, am luat un interviu unui băiat care-a făcut un filmuleț animat foarte distractiv, în care Barbie e lesbiană și-l părăsește pe plicticosul de Ken (după ce mai întâi îl omoară în tot felul de vise și fantasme lynchiene.) Citiți AICI. 

De fapt, Ken a fost întotdeauna cam în plus, dacă stau să mă gândesc bine. Și-a dorit cineva vreodată un păpușoi Ken? Viața păpușească a lui Barbie se învârte în întregime în jurul altor fete și femei de plastic (conform foto-benzilor desenate din revistele mele, surse aprobate de producător și deci demne de încredere): surorile ei Skipper, Stacie și Kelly (habar n-aveați că Barbie are 3 surori, eh?), prietenele ei Midge și Teresa, și varii femei care mai apăreau pe la cele 1457 de joburi la care se pricepe Barbie. Iubitul ei de plastic e acolo doar ca să confirme că Barbie e o Fată Normală și Social Acceptabilă, cu Interese Normale. Altminteri, sincer, cine și-ar pierde vremea jucându-se cu Ken? Nici măcar Barbie nu vrea să se joace cu Ken.

Care-i poanta?

-dialog imaginar cu Elif Șafak, autoarea încă în viață a romanului „Cele 40 de reguli ale iubirii”-

Elif Șafak:  Aruncă o piatră într-o apă curgătoare, iar apa, obișnuită cu vâltoarea, o va duce mai departe fără să se tulbure. Aruncă însă, o piatră într-o apă stătătoare, și apa respectivă nu va mai fi niciodată la fel.

Nadia: Hmm…Discutabil. Cât de mari sunt apele astea? O apă curgătoare mai mică s-ar putea să se blocheze dacă arunci prea multe pietre în ea, sau în orice caz își schimbă cursul. Și invers, dacă arunci o piatră în Marea Neagră…

Elif Șafak, zâmbind grațios: E o metaforă. Concentrează-te pe ce vor să spună cuvintele acestea. Oamenii a căror viață e ca o apă stătătoare…

Nadia: M-am prins, da’ o metaforă trebuie totuși să aibă sens ca să metaforească eficient. În fine, nu despre metafore voiam eu să vorbesc cu dumneavoastră.

Elif Șafak: Atunci?

Nadia: Mai mulți oameni în ale căror gusturi am de obicei încredere mi-au recomandat cărțile dumneavoastră, așa că am luat și eu la nimereală una intitulată „Cele 40 de reguli ale iubirii”, și-am citit, și tot citeam, și tot citeam, și tot așteptam să mă prind care e poanta, și până la urmă s-a terminat cartea și tot nu m-am prins. Așa că m-am gândit să vă întreb personal: care e poanta? Continuă lectura „Care-i poanta?”