O aventură la mare

Apus pe plaja de la Olimp, circa 1900 toamna

Când oare o să am și eu o aventură romantică ca-n filme? mă întrebam.

Era prima mea vară ca adult- opșpe ani, aproape nouășpe, și mai eram și la mare, locul ideal pentru aventuri romantice. Desigur, în filme, aventurile se petrec în general în grupuri de tineri petrecăreți și motivați de aceleași avalanșe hormonale, pe când eu eram în Neptun-Olimp cu mama, iar mama avea și migrene pe deasupra. Așa că în fiecare dimineață mă duceam pe plajă singură să mă holbez la mare, de la o distanță suficientă cât să nu-mi ia apa prosopelul (de pe care nu mă înduram să mă ridic și depărtez, nu care cumva să mi-l fure cineva). Nu că aș fi știut să înot, oricum. Unii oameni sunt făcuți pentru aventuri, alții sunt făcuți să se uite la ele de la distanță. Ceea ce nu mă împiedica să mă tot întreb: când oare o să am și eu o aventură romantică ca-n filme?

De câteva zile tot venea să stea lângă mine, cam la aceeași oră, un băiat oarecum simpatic. Nu mai știu cum îl chema, în orice caz avea moacă de Cristi. Cristi mi-a spus că are 18 ani, și corazonul lui părea să conțină tot atâta entuziasm pentru Neptun-Olimp și viață în general cât îmi lipseau mie.

Hai să mergem să înotăm! mi-a zis Cristi, practic ieșindu-și din piele de bucurie, iar eu am explicat că nu știu să înot, și că oricum nu pot să-mi las prosopelul pe plajă, e posibil să mi-l fure cineva. Continuă lectura „O aventură la mare”

Johnny loves Jenny but Jenny loves Joe

Dintr-un film drăguț care e practic „Îndrăgosteală Neîmpărtășită: The Movie”. Deși nu-mi dau seama ce băiat sănătos la cap s-ar uita în altă parte când îi vorbește Winona Ryder

La viața mea și mai ales în fragedă tinerețe am avut parte de multe îndrăgosteli neîmpărtășite. De fapt, aproape exclusiv de îndrăgosteli neîmpărtășite, cum e soarta fetelor timide și percepute drept tocilare. Suntem o specie practic invizibilă, deși în filme și-n cărți nu prea auzi decât de îndrăgostelile neîmpărtășite ale băieților, și cât de oropsiți sunt ei când nu-i bagă-n seamă Frumoasa Liceului.

Ca să fiu totuși justă: e foarte probabil, chiar inevitabil din punct de vedere statistic să fi fost și eu ținta iubirii secrete a cuiva, poate chiar a mai multor cetățeni. Unii care n-au avut tupeu să zică sau să facă nimic- sau or fi încercat, iar eu m-am uitat în altă direcție. Probabil că și eu i-am făcut să se simtă invizibili, cine știe? Nu mai țin minte, e ușor să uiți admiratorii care nu te interesează. Mă întreb cum s-o fi manifestat afecțiunea lor. Oare se holbau la mine pe furiș? Oare țineau minte săptămâni întregi când le ziceam două vorbe în treacăt? Oare se masturbau cu gândul la mine? Or fi fost numai băieți, sau poate și fete? Mi-ar plăcea să existe niște ochelari speciali pentru îndrăgostelile neîmpărtășite și nemărturisite, dar poate de fapt nu mi-ar plăcea. Cred că aș fi foarte dezamăgită dacă nu mi-ar dezvălui nimic care să-mi gâdile orgoliul.

Apropo de toate astea, am făcut un soi de bandă desenată autobiografică de ficțiune foarte fictivă tocmai despre îndrăgosteli secrete, pentru Liceul Cosmic, și o puteți vedea clicăind aici.

Un mister misterios

Gogu, partenerul Nadiei, ține regim. Gogu nu mănâncă dulciuri, pâine, cartofi și orez alb.

Totuși, produse alimentare din categoriile sus-numite, achiziționate de Nadia pentru propriul stomac, au tendința să se împuțineze în mod inexplicabil, fără contribuția Nadiei. L-am întrebat pe Gogu cum își explică acest fenomen, și iată ce mi-a spus (se face mai mare desenul dacă clicuiți pe el):

Despre oameni și melci

Legătura dintre melci și familia tradițională, într-o scurtă bandă desenată by Nadia la Liceul Cosmic. 

(Apropo, m-a enervat foarte rău să aud că filmul ăla animat Turbo, despre melci, a făcut melcii masculi și femele. Suntem așa de obsedați de heteronormativitate că îi îndoctrinăm pe copii cu informații incorecte zoologic.)

Pledoarie pentru divorț

O nevastă fericită și entuziasmată în filmul Lady Macbeth, pe care zic să-l căutați, că e mișto.

Deja nu mai e nici un secret că mă irită foarte multe chestii, și una dintre ele e admirația lipsită de spirit critic față de cupluri heterosexuale căsătorite de multă vreme.

„Extraordinar! Moș Ion Ceapă și baba Arpagica s-au căsătorit acum 500 de ani și încă sunt împreună! Care e secretul lor? Ce lecție extraordinară de iubire pentru tineretul flușturatic și depravat din ziua de azi! Pe vremuri iubirea era iubire, nu ca acum, când lumea se căsătorește la micul dejun și divorțează la cină! Oh, Moș Ion Ceapă și Arpagica, ce mult am vrea să fim ca voi! Click, like și share!”

Ceea ce e nițeluș pripit, ca să mă exprim eufemistic. Pentru că dacă am avea spirit critic, ne-am pune, iată, mai întâi, niște întrebări, după cum urmează: Continuă lectura „Pledoarie pentru divorț”