Fotbal și corazon

Mi-a făcut taică-miu observație că am cam abandonat blogul de când m-am englezit, ceea ce e corect, deși nu s-a întâmplat din cauză de englezeală, ci mai mult de oboseală, viața offline fiind și anume extrem de epuizantă și pe alocuri ușor telenovelistică în ultima vreme. N-am murit, nu mă predau. Doar că mă transform, nu mi-e clar exact încă în ce, dar e clar că mă transform. Mă trezesc în ultima vreme că sunt mai încrezătoare, vorbește gura fără mine ca un om normal fără să se bâlbâie, aproape am învățat să conduc o mașină, aproape că sunt convinsă uneori că-s o tipă mișto, aproape că nu mai plâng când sunt singură acasă, am și față-n față cu alți oameni propriile păreri care nu-s ale maică-mii sau ale lui Gogu- în ritmul ăsta, cine știe unde ajungem? Are dreptate tata că 2019 e anul schimbărilor conform tabelului meu astrologic. Și săptămâna viitoare îmi vine la poștă și pașaportul de englezită, na.

Am văzut niște filme zilele astea care m-au făcut să mă gândesc la niște chestii.

Continuă lectura „Fotbal și corazon”

Cu fundu-n două luntrii, partea a treia și oficial

Gata, s-a întâmplat, s-a modificat schimbarea: după opt ani jumate în țara lui Shxspr, m-au dublu-cetățenit în mod oficial.

„Păi și chiar ai de gând să te duci la ceremonia asta?” m-au întrebat mai mulți colegi britanici când au auzit despre ea. „Sună plicticos.” Eu le-am explicat că e obligatoriu, fără ceremonie nu se petrece încetățenire, dar nu le-o iau în nume de rău: evident că n-au habar care e procedura pentru o chestie de care n-au avut niciodată nevoie. Nici eu n-am habar cum se obține cetățenia română în România dacă ești străin, deși am o vagă impresie că ai nevoie de dosar cu șină.

În caz că interesează pe cineva, deci, ceremonia e cum urmează: Continuă lectura „Cu fundu-n două luntrii, partea a treia și oficial”

Am fost pițipoancă

Buffy intr-un maieu cu imprimeu de leopard
Idolu’ meu în materie de feșăn

Acum câteva seri, Gogu îmi arăta întru divertisment niște poze de la petrecerea lui de majorat cu colegii de liceu. Gogu a făcut liceul la Sf Sava, ăl mai liceu din București, un liceu cu tradiție, cu ștaif, cu olimpici, cu alumni de vază precum Adrian Năstase, Mircea Geoană și alți învinși ai alegerilor prezidențiale (învingătorul în aceste situații, nenea Traian Băsescu, a făcut liceul la Bacău). Ce mai, Gogu e din cu totul altă categorie socială decât mine, Sf Sava e un soi de Eton sau Harrow al României, nu?

Și uitându-mă eu la pozele alea din 1900 toamna cu adolescenți foarte beți, m-a frapat o chestie: fetele din Sava habar n-aveau să se îmbrace pentru o petrecere, mai ales pentru una de impact maxim precum un majorat. Toate erau în pantaloni lungi, în general blugi, și maieuțe sau tricouri în culori șterse, și pantofi comozi, și machiaj minim, și suprafețe minime de piele la vedere, practic era un soi de Maica Tereza Club acolo.

-Bă Gogu, am zis eu, gagicile de la voi n-aveau țoale de bairam? Uat dă fac iz dis? Continuă lectura „Am fost pițipoancă”