Glasgow Film Festival 2021: femei care iubesc vârtelnițe de bâlci și femei care iubesc gogoșari

Nu sunt foarte convinsă că cei doi cititori și jumătate sunt din cale-afară de interesați ce festivaluri de film mai vizitez eu via laptop, dar hei, ce să facem dacă nu m-au angajat critic de film la Cahiers du Cinema? Scriu și eu acilea.

Carevasăzică: Festivalul de Film din Glasgow anul ăsta nu a fost în Glasgow deloc ci pe Interneți. Eu am văzut 2 filme regizate de femei, despre femei și amor.

Continuă lectura „Glasgow Film Festival 2021: femei care iubesc vârtelnițe de bâlci și femei care iubesc gogoșari”

Conținut romantic: Dragoș Bucur, Aprilia și apa caldă

Stimați blogospectatori, ieri a fost Valăntains Dei, ziua iubirii pentru anglofoni. Peste încă niște zile e Dragobetele, ziua iubirii pentru protocroniști. Zilele dintre cele 2 zile sunt o sărbătoare continuă a iubirii pentru toată lumea, nu? Vă ofer, așadar, niște conținut romantic: rezumatul romantic al unui film românesc romantic intitulat LOVE IS A STORY, din douămiicinșpe, de care n-auzisem niciodată până acum.

L-am găsit pe Netflix absolut întâmplător, printre alte producții românești de mare angajament disponibile pe Netflix UK precum „Filmul 5GANG”, „Suge-o Ramona” și „haștag selfie”, dar mi-a atras atenția prezența lui Dragoș Bucur în trailer. Poate ați crede că cea mai mare greșeală din viața recentă a lui Dragoș Bucur a fost să declare în gura mare pe Facebook că e antivaxxer și îi place să încalce legea, dar v-ați înșela. Cea mai mare greșeală din viața lui Dragoș Bucur este filmul LOVE IS A STORY.

Acțiunea filmului se petrece în Brașov, un oraș frumos și fotogenic de la Polul Nord. Știm că se află la Polul Nord pentru că deși evenimentele din film au loc pe parcursul a 2 ani, nu vedem niciodată altceva decât iarnă și nămeți.

Orice LOVE IS A STORY are nevoie de un cuplu amoros. Acesta e alcătuit din: Continuă lectura „Conținut romantic: Dragoș Bucur, Aprilia și apa caldă”

Cinema Laptop

2020 e anul în care am văzut mai multe filme noi decât în oricare altul, chit că le-am văzut la mine acasă în sufragerie. Am urmărit integral sau pe sărite vreo 6-7 festivaluri online și-am închiriat zeci de alte filme. Da, da, experiența cinemaului, ecran mare, sunet stereo, atmosfera de festival, atmosfera de ieșit în oraș la ceva special, cunoaștem motivele de întristare că am ajuns să ne culturalizăm în astfel de condiții, dar îndrăznesc să sugerez că industriile culturale și oamenii din ele ar trebui să învețe ceva important din anul pandemiei. Nu putem să ne văicărim snobărește la infinit că „omul de rând” are gusturi proaste, atâta timp cât așa-zisele produse de calitate sunt disponibile, să zicem, cinșpe zile pe an numai într-o anumită clădire dintr-un anumit oraș mare, la prețuri exorbitante. Majoritatea populației are în schimb acces la Internet, inclusiv în România.

Am zis filme noi- pentru articolul ăsta, e vorba de lungmetraje lansate pe streaming în festivaluri sau separat în 2020, cu vedere din Marea Britanie, că aci locuiesc. Câteva menționabile: Continuă lectura „Cinema Laptop”