După lupte seculare care au durat 30 de ani

Sursa foto: feisbucul festivalului

Apăsați pe linkul de mai jos.

http://animest.ro/romanian-film-1-2.aspx

Duceți-vă la filmul care se cheamă „Free” (sunt puse în ordine alfabetică).

După aia apăsați pe el.

Nu vreau nimic, doar să mă laud.

Cine nu dă cu ochii de blogul ăsta pentru prima dată știe cât iubesc io Anim’estul. Am fost la Anim’est ca simplu spectator. Am fost la Anim’est ca voluntar. Am fost la Anim’est ca, ahîm, jurnalist. Iar acum, o să fiu acolo ca participant la competiție.

Adică sper să fiu și în persoană, că încă nu mi-am luat bilete de avion. Aoleu, avion! 😀 Mă rog, să lăsăm momentan panicile. Ideea e asta: am zis de mult că o s-o fac și p-asta, și acum o făcui. E doar competiția românească, nu aia internațională, și, uitându-mă la filmuleț din nou zilele astea (care e, de fapt, o re-execuție a unei idei mai vechi de-ale mele), mă gândesc că dacă n-aș fi atât de leneșă aș fi putut să fac ceva și mai bun. Dar, cum bine mi-a zis un amic, „Nadio, tu te gândești prea mult la ce-o să fie mâine, peste 20 de ani, peste 100 ani și în eternitatea Universului, la viață, la moarte și la sensul lucrurilor, de-aia ești așa depresivă. Mai gândește-te, dragă, și la ziua de azi.”  Iar ziua de azi sună bine.

(Obiectivul următor din planul cincinal: competiție internațională).

P.S. Segment obligatoriu de reclamă pentru festival, care e prezent, de altfel, în fiecare an, așa că nu mă puteți bănui că vorbesc doar fiindcă m-au primit în concurs. Evenimentul istoric are loc între 5 și 14 octombrie, iar din programul de anul ăsta spicuim: studioul invitat e LAIKA, specialist în stop-motion cu păpușele și fondat de Henry Selick, care a regizat „The Nightmare Before Christmas” (nu, n-a fost Tim Burton) și „Coraline”- de la ei vine și filmul de deschidere, „ParaNorman”, care arată interesant; țara invitată e Germania, ocazie cu care va fi proiectat „Aventurile Prințului Ahmed” de Lotte Reiniger, cel mai vechi lungmetraj de animație din istorie care a supraviețuit până în zilele noastre; Creepy Animation Night cu filme sinistre și dubioase din nou, dar și, ăă, Animated Bad Taste Night, care ne va aduce kitschuri și vulgarități desenate (pentru că și astea pot fi al naibii de distractive); un concert cu animație live în seara de închidere.

Și dacă aveți și ceva bani în plus în buzunar, încă puteți să susțineți festivalul cu o donație, aici, că știm și noi că CNC-ul dă toți banii lui Sergiu Nicolaescu.

Moon Prism Power, Make Up

Când eram mică, eram mega-fan Sailor Moon, acel serial de desene animate în care niște fetițe se schimbă în mod magic în supereroine în costume care arată a ceva între marinel și școlăriță porno, ca să lupte împotriva unor monștri ce vor să distrugă planeta. Eram atât de mare fan Sailor Moon încât, îmi amintesc, i-am zis o dată maică-mii, după ce insistase să o însoțesc la piață: „Nu-mi vine să cred că am pierdut Sailor Moon din cauza ta!” La noi, se dădea pe TVR 1 și era dublat foarte prost (se auzeau și vocile originale) de o singură persoană care trebuia să fie în același timp toate personajele, ceea ce nu era o problemă pentru mine, că în felul ăsta mai învățam și câte un cuvânt japonez. Aveam și un album cu autocolante cu Sailor Moon, cărți de joc cu Sailor Moon și îmi doream foarte mult o păpușă Sailor Moon. Pe scurt, un fan adevărat. Continuă lectura „Moon Prism Power, Make Up”

Tot pe la Anim’Est imi fac veacul

Ce-am mai vazut pe la festivalul meu preferat:

Scurtmetraje din concurs, calupul 3. Am intrat in sala dupa ce programul artistic incepuse deja, motiv pentru care am ratat cam jumatate din primul film, o ciudatenie poloneza despre o femeie cu corp de insecta din metal care isi ucide iubitul cu fata de dirijor batran in timp ce vorbeste in cuvinte filozofic-bombastice. Chiar si asa, tot mi s-a parut interminabil. Alt filmulet interminabil (si muzical) intitulat Monstrul din Nix se bucura de vocile regizorului Terry Gilliam (in rolul unui padurar fricos) si cantaretului Tom Waits (in rolul unei ciori amatoare de oua), dar povestea era atat de intortocheata, meta si pseudopretentioasa, si mai dura si 30 de minute, ca din nou mi s-a parut interminabila. In concurs se mai gasea si oscarizata Joan C. Gratz cu o noua opera foarte artisticoasa si poetica, se mai gasea si o adaptare poloneza a unui cantec de-al lui Nick Cave…in fine, chestii cu pedigri si cu valoare de productie, adica bani fura bagati in ele, dar nu prea au reusit sa ma impresioneze. Pe talonul pentru votul publicului, eu am optat pentru “Rubika”, un filmulet scurt si foarte dragut inspirat, cum ii zice si numele, de cubul lui Rubik. Mi-a mai placut cat de cat si “The Girl and the Hunter”, despre o fetita care nu se mai putea opri din plans, spre disperarea cetatenilor din jurul ei. Continuă lectura „Tot pe la Anim’Est imi fac veacul”