Călăuziţi-vă prin alchimia bulgărească. Tot cu Nadia.

N-aş vrea să vă faceţi o impresie greşită despre mine şi să credeţi că filozofia creştin-ortodoxă este singura faţă de care sunt o ignorantă. Nu, ignoranţa mea se manifestă fără discriminare în relaţie cu orice fel de mişcare spirituală.
Am primit de curând câteva cărţi din opera celebrului filozof, alchimist, mistic, mag şi şi astrolog bulgar Omraam Mikhael Aivanhov. Cel puţin aşa se pare, că e celebru. Toată lumea a auzit de el, mai puţin eu. Am deschis o carte la întâmplare şi am privit prin ea cu înţelepciunea unei feline de casă lecturând calendarul. Cartea se numeşte Reguli de aur şi constă într-un mic instructaj cu privire la modul de viaţă filozofic, mistic şi magic corect.
Din sumar:

Cum să ne ridicăm din pat. Cel care rămâne mult timp în pat dupa trezirea sa este supus unor mari pericole psihice; va fi tentat întotdeauna de a rămâne într-o amorţeală, într-o beţie astrală unde plutesc anumite gânduri de lene şi senzualitate. (Nu înţeleg. Cum e lenea un pericol ? Ce-aveţi toţi cu leneşii ? Nu facem rău nimănui!) Trebuie să coborâţi din pat cu faţa, niciodată întorcându-vă; piciorul drept trebuie să fie primul pas pe podea. (Mă aşteptam mai mult de la un mag celebru decât să-mi spună să păşesc cu dreptul…)

Exerciţii de respiraţie. Astupaţi nara stângă şi inspiraţi profund aerul prin nara dreaptă numărînd patru timpi. Ţineţi-vă respiraţia 16 timpi.Astupaţi nara dreaptă şi expiraţi prin nara stângă numărînd 8 timpi. Reîncepeţi exerciţiul inversînd. Reţinând respiraţia : „Dumnezeul meu, fie ca Împărăţia Ta şi dreptatea Ta să se împlinească în mine”. Expirând: „Dumnezeul meu, fie ca voinţa Ta să se împlinească prin mine”. (Oare aceste exerciţii sunt bune pentru traheobronşita mea ? Dar ca înlocuitor la operaţia de deviaţie de sept pentru prietena mea Etc? Ce se întâmplă dacă plasezi nişte prafuri oarecare sub nas în timpul exerciţiului?)

Cum să ne spălăm. (pasajele legate de igienă mă impresionează mereu, deci le citez mai pe larg). Trebuie să vă spălaţi, bineînţeles, dar nu faţa, căci astfel vă înlăturaţi toate fluidele care vă protejează şi vă magnetizează. (Alegeţi, ori demagnetizaţi, ori cu jeg pe faţă.)Înainte de a întra în baie, aruncaţi în apă sare pe care aţi consacrat-o şi pronunţaţi cîteva cuvinte pentru a sfinţi apa prin virtuţile sării, apoi adresaţi-vă Mamei Divine spunindu-i : O, Mamă Divină , admir această apă care este o reflectare a Ta; Te rog, sfinţeşte-o că să-mi poată îndepărta toate impurităţile, toate bolile şi slăbiciunile mele că să-l pot sluji mai bine pe Tatăl meu Ceresc”. Apoi  atingeţi apa şi vorbiţi creaturilor care o populează :”O ondine, cît de frumoase, pure şi transparente sunteţi! Primiţi-mă acoperiţi-mă şi lucraţi asupra mea pentru  a scoate din fiinţa mea tot ce nu vibrează în armonie cu Cerul!” Spunînd aceasta, atingeţi apa cu multă dragoste. Cînd intraţi în apă , spuneţi cît este de frumoasă, cît de încîntat sunteţi, şi vă săpuniţi  de trei ori.  (« O apă, cât eşti de frumoasă, de incoloră, de inodoră şi insipidă, de udă…cât de încântat sunt să mă scald în tine… »…mă rog, aţi prins ideea. Asta faceţi, desigur, când aveţi apă caldă la robinet. Când nu aveţi, rostiţi altă formulă, plină de referinţe la decesele din familiile conducătorilor ApaNova)
Pentru picioare e chiar indicat a le spăla în fiecare seară. (Hai nu. Serios ?) Nu este necesar să vă ţineţi picioarele mult timp în apă, dar faceţi-o conştient şi chiar vorbiţi-le în timp ce le spălaţi. Le puteţi spune:”Dragele mele picioare, niciodată pînă acum nu am fost atent cu voi care suportaţi toată greutatea corpului meu şi mă conduceţi peste tot unde vreau să merg. Înţeleg acum toate serviciile pe care mi le faceţi şi de-acum încolo vă voi fi mai recunoscător pentru umilinţă şi răbdarea voastră. ( Şi brusc, secvenţele din comedii idioate în care un idiot vorbeşte cu penisul nu mi se mai par atât de nemotivate spiritual.)

Aerul. Exerciţii cu îngerul aerului. Când este vânt, puteţi ieşi să vă plimbaţi, rugând Îngerul  Aerului să vă preia grijile şi impurităţile voastre. Dacă aveţi posibilitatea, într-un loc la adăpost, expuneţi-vă gol imaginându-vă ca aerul trece prin voi şi vă curăţă de toate impurităţile voastre. (Hmm…voi dărui această carte câtorva persoane pe care vreau să le văd făcând acest exerciţiu…)

Când urcaţi o stâncă, recitaţi următoarea formulă: Înger al Pământului, Înger al Apei, Înger  al  Aerului, Înger  al  Focului, Eu vă iubesc , fiţi binecuvântaţi , fiţi binecuvântaţi, şi voi pitici, sylfide, ondine, şi salamandre, vă iubesc mult şi pe voi, fiţi binecuvântaţi. (Eu am altă formulă magică atunci când urc o stâncă. «Mă dor picioarele. Mi-e sete. Mi s-a dezlegat şiretul. Mi-e foame. Ce drum abrupt! Mai avem mult ? A dracului vacanţă, de ce nu m-am dus la mare? »)

Dacă v-aţi tăiat şi sângeraţi, nu intraţi în panică şi recitaţi de 3 ori această formulă pentru oprirea sângelui: Prin sângele lui Adam a venit moartea. Prin sângele lui Hristos a venit viaţa. Sânge, opreşte-te! (Interesant. Oare funcţionează ?…Mă duc să aduc un cuţit.)

Când aveţi întrebări, vorbiţi cu soarele. O, dragul meu soare, sunt cu-adevărat prost, nu înţeleg nimic, cînd trebuie să spun ceva, gîndurile mele sunt atît de înceţoşate încît îngaim ceva şi asta nu-mi aduce decît neajunsuri. (O Doamne, dar există ceva cu care să nu vorbească Aivanhov ăsta? Oare vorbea şi cu vasul de WC? O tu, toaletă, obiect cu existenţă indispensabilă, îţi mulţumesc că îmi primeşti şi azi resturile nefolositoare din alimentaţie….etc etc etc)

…Şi aşa mai departe. Deşi partea cu adevărat filozofică, despre aură, meditaţie şi grefe spirituale, abia acum venea, am cedat nervos. O, blogule, tu care în paginile tale virtuale îmi găzduieşti reflecţiile minţii bolnave. Iartă-mă şi de data asta şi îţi promit că voi fi mai inteligentă data viitoare.

Inegalabila faună a Bucureştiului

Sâmbătă seara, pe calea Victoriei. Nadia, nume de cod Liniuţă, şi prietena ei cu nume de cod Etc se îndreaptă spre bifarea unui nou obiectiv cultural. Cu câteva minute înainte, Nadiei i-a fost adresat apelativul „Moartea în vacanţă” de un moşulică uşor deranjat ce traversa strada pe lângă ea. Această întâmplare a avut darul să-i provoace oarece nelinişti Nadiei, obişnuită să audă doar complimente, fluierături şi invitaţii la interacţiune sexuală. Dar nu despre regăsitele fisuri în stima de sine a Nadiei este povestea noastră.

O bătrânică ochelaristă, înveşmântată în negru şi încărcată de plase, le abordează pe eroinele noastre.

Bătrânica: Nu vă supăraţi…pot să merg şi eu cu dumneavoastră?

Etc şi Liniuţă (derutate): ….

Bătrânica: Vă rog frumos să mergeţi cu mine. Mi-e frică de animalul ăla de pe partea ailaltă…mă urmăreşte.

Etc şi Liniuţă observă într-adevăr un individ cu alură de homeless îngânând nişte incantaţii pe trotuarul celălalt şi acceptă această tovărăşie temporară neobişnuită, cu toate că individul pare prea puţin interesat de bătrânica temătoare.

Bătrânica: Aşa fac ăştia, animalele astea, devastează tot în oraş noaptea. Tot timpul mă urmăreşte câte unul, mi-e aşa de frică. Sunt unii care se droghează, şi mai şi bea, şi pe urmă fac…mi-e şi ruşine să vă spun…cinci căcaţi au făcut pe treptele alea frumoase de marmură….cinci căcaţi, nu unul! Uite-l, uite-l că vine încoace…

Homeless-ul a traversat pe partea eroinelor noastre, dar o ia înainte şi îşi vede liniştit de drum.

Bătrânica: Vă mulţumesc că mergeţi cu mine…Mi-a zis mie mătuşa mea…ştiţi, eu am fost asistentă la coafor…şi mi-a zis: tot timpul când o să-ţi fie greu în viaţă, când o să-ţi fie rău, o să ai pe cineva care să te ajute…şi-am avut, am avut mereu!

Liniuţă: (stăpânindu-şi râsul cu greu) …

Etc: Vreţi să vă ajutăm cu plasele?

Bătrânica: Nu,nu! TREBUIE să car greutăţi. Şi cum vă ziceam…Mi s-a mai întâmplat şi altădată..m-a urmărit unul până acasă…Şi mi-a zis mie o ţigancă florăreasă din Piaţa Amzei: Doamnă, ăsta a fost plătit ca să se ţină după dumneavoastră! Dar lasă că aflu eu cine l-a plătit! Am mai vorbit cu 2-3 persoane din piaţă, şi o să aflu cine e, şi-o să-i pară rău! Dar acum nu se mai apropie nimeni, că-s păzită…(zâmbet complice pentru Liniuţă şi Etc, cei doi cerberi cu care nu s-ar pune nici dracu.)

Homeless-ul cel ciudat nu se mai vede în zare, iar călătoria eroinelor noastre se apropie de sfârşit.

Bătrânica: Uite acolo stau…la blocul cu magazinul Stilman. Vă mulţumesc, numai bine vă doresc!

Liniuţă şi Etc, satisfăcute că au făcut o faptă bună, o lasă pe bătrânica terorizată să-şi urmeze calea şi coboară în beciul numit Teatrul Act. Acolo, autoarea acestor rânduri îşi va petrece următoarele două ore în parfum suav de căpşunică venit de la tanti din dreapta, mare fan al magazinelor Sephora, şi va urmări o piesă despre futangii de capre. Stingeţi, vă rog, luminile.

P.S. Propun ca măsură în Codul Penal împuşcarea fără drept de apel a tuturor ţăranilor care se încăpăţânează să nu-şi dea mobilul pe silent în timpul unei piese de teatru. Muriţi, ţăranilor!

4 a.m.

În loc să dorm, cuget la următoarele:

Sunt într-o perioadă de maximă activitate universitară. Teste, referate, proiecte, sesiunea bate la uşă. De asemenea, sunt într-o perioadă de minimă concentrare şi interes. Adică vechea eu, care făcea totul din timp şi bifa toate micile sau marile îndatoriri şcolare, a intrat puţin în comă. Nu numai că nu mă pot concentra, dar nici nu vreau. Să vedem ce-o ieşi.

Tocmai am terminat de vizionat, în sfârşit, producţia autohtonă foarte hyped (vedeţi ce cuvinte ştiu?) “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”. Dacă mi-a plăcut sau nu ar fi o întrebare absurdă, fiind vorba de un subiect de aşa natură că nici un om sănătos n-ar putea simţi vreo plăcere în timpul vizionării. Ce-am simţit eu a fost aproape o durere fizică, de la început şi până la sfârşit. Pentru că în cam fiecare cadru imaginea tremură de parcă ar fi fost filmată de un nene cu Parkinson (nu, nu e de efect, e doar obositor). Pentru că funcţionarii, poliţaii şi controlorii din autobuz sunt exact aşa de iritanţi cum se vede în film, deşi teoretic aici e vorba de lucruri caracteristice erei lui Ceaşcă. Pentru că o reuniune de familie e exact genul ăla de tortură, ca şi secvenţa din film, despre care te întrebi când dracului se mai termină. În fine, pentru că mă cam luase cu greaţă de Kentuleţ şi nechezol, de relaţiile dintre bărbaţi şi femei, de grotescul golirii corpului omenesc de orice urmă de frumuseţe sau senzualitate. A, şi de marea artă a cinematografului de ficţiune realistă-în-stil-documentar, care place atât de mult juriului de la Cannes (“Elephant”, careva?). Nu mă înţelegeţi greşit, nu e un film prost. Poate chiar şi-a atins prea mult scopul pentru gustul meu.
Ceea ce m-a zdruncinat un pic cu adevărat a fost însă un comentariu la “4,3,2” citit într-un colţ al Internetului. “Ce mare dramă?” zicea un băiat. “În fond, cam orice femeie face măcar un avort în viaţă.” N-am date statistice pentru a contrazice afirmaţia. Dar în cazul ăsta, eu vreau să fiu nu femeie, ci o fetiţă foarte mică, din nou. Să am 5 ani pentru totdeauna şi singura mea grijă să fie că nu primesc ciocolată înainte de masă.

Ca final glorios: sunt suficient de somnoroasă ca să mă holbez cu interes la o alăturare foarte drăguţă de Google ads. “Vrei penis tare? Câştigă 3-5 cm în doar 4 luni!” şi lângă: “ Există Dumnezeu? Şi dacă da, de ce?Dovezi clare pentru concluzii bune.”

Noapte bună mie, oriunde m-aş afla. În curând răsare soarele…