
Ah, amorul. Această iluzie temporară provocată de hormoni hiperactivi, împachetată în varii forme culturale, care de care mai gogonate și adresate în special femeilor. (Acu, nu mă înțelegeți greșit, eu nu zic că un parteneriat amoros mișto cu o persoană de sex opus, sau de același sex, după gust, nu e posibil sau dezirabil. Doar că, în esență, e vorba pur și simplu că ți-ai găsit un cel mai bun prieten cu care vrei să te și culci, iar ca să ajungi la asta e nevoie întâi să duci niște muncă de lămurire și cunoaștere a omului ca să depășești faza pur hormonală. Or, romanțele prezentate în filme, cărți și cântece pop pornesc de la ideea că doișpe-treișpe secunde maximum sunt suficiente ca să-ți dai seama că Gogu e alesul vieții tale, că Gogu ține loc de mâncare, băutură și realizări profesionale, că dacă n-ai un Gogu ești o ratată sinistră și că întregul sens al vieții ți se va revela când îți iese în cale Gogu.) De curând v-am prezentat latura modernă, picantă a acestor gogoși, prin recenzia de mare angajament a romanului sexos Atingerea Catifelei Negre. Până apuc să citesc și 50 Shades of Grey, veniți cu mine într-o călătorie înapoi în timp, prin bazele de date internetice care colecționează comicsuri americane vechi, de foarte proastă calitate și ieșite de sub copyright, în lumea benzilor desenate romanțioase pentru femei.
Ce, nu știați că există așa ceva? Spre deosebire de zilele noastre, când imaginea stereotipă a cititorului de benzi desenate e un băiat cast, cu acnee severă care încă locuiește cu părinții la 35 de ani, în vremuri imemoriale a existat, pare-se, o abundență de asemenea povești ilustrate dedicate cetățenilor de rangul doi, adică ăia cu cromozomi XX. De acolo vin desenele alea cu gospodine pin-up îmbrăcate impecabil, care se găsesc pretutindeni imprimate pe căni și postere dimpreună cu mesaje ironic-amuzante, pentru că ne putem întotdeauna baza pe societatea consumeristă să încerce să ne injecteze nostalgie pentru niște vremuri de căcat pe care nu le-am trăit și deci n-avem cum să ne amintim că erau de căcat. Și pentru că am neplăcutul obicei de a irosi vremea pe Internet în loc să fac ceva util, am petrecut vreo trei nopți la rând citind varii asemenea bijuterii (printre alte comicsuri mai antrenante, cu pirați, cowboy și aviatori militari). Continuă lectura „Nebună după bărbați!”