32

Astăzi e ziua mea, zi frumoasă ca mine! Adicătelea e furtună și plouă.

Nu, serios, de fapt voiam să zic că în ultimul an sau cam așa am devenit convinsă că sunt o tipă mișto.

N-am un instagram cu selfiuri, nu mă opresc să mă uit în fiecare oglindă, dar când mă uit, îmi place ce văd. N-am nevoie să slăbesc, n-am nevoie să mă îngraș, n-am nevoie de o coafură cu brizbrizuri sau de-o cremă cu coenzima ABC350. I’m hot stuff, e clar, e OK, ridic din umeri, am timp berechet să mă gândesc la alte lucruri mai importante.

E o convingere ușor incorectă politic pentru traiul în societate, desigur. De exemplu bărbaților le place să facă complimente, dar dacă îi și crezi, sau răspunzi „știam!” nu mai e distractiv, atitudinea adecvată e una de mimoză îmbujorată care se ascunde după un evantai și șoptește: „cine, eu?” You don’t know you’re beautiful, that’s what makes you beautiful, zicea nu știu ce boyband al lui pește prăjit, validarea trebe să vină de la ei. Ba unii chiar se simt jigniți de tupeu-ți, simt nevoia să contrazică singuri ce-au zis în urmă cu cinci minute și să te informeze că de fapt ești urâtă și vai mama ta (am noroc că am doar 2 cititori și jumătate, altfel m-aș fi așteptat la 200 de comentarii în josul paginii care să mă informeze chiar acum că sunt de fapt urâtă și vai mama mea).

Cât despre femei, ele oftează, zic: „Sigur! Ai dreptate! Ce bine că ai încredere în tine! Ce-aș vrea să o am și eu!”,  apoi încep să vorbească din nou despre cele 50 de grame în plus imaginare de pe coapsa stângă sau despre cum au nasul deviat spre dreapta cu jumătate de grad.

Chiar m-a întrebat cineva: „Băi, Nadio, la cât ești de țăcănită și plină de paranoi și anxietăți, cum de n-o ai și p-asta cu aspectul fizic?”

Băi, o aveam, nu foarte mult, dar o aveam, dar acum nema. Serios. Nu știu de ce. Dar e tocmai la timp înainte să încep să îmbătrânesc.

Celelalte țicneli și paranoi au rămas tot acolo, dar parcă m-au mai lăsat în pace în ultima vreme. Am început să accept din ce în ce că e OK să exiști în momentul prezent fără să ai cine știe ce realizări sau aspirații mărețe, și că oamenii din jur care au bifat mai energic bornele vieții „normale” de adult nu-s mai fericiți, ba de multe ori chiar dimpotrivă.

Dacă aș fi în stare să-mi iau și permisul de conducere fără să mă abandoneze toți instructorii din Londra (m-a lăsat cu curu-n baltă și a doua instructoare, apropos- a zis că o doare spatele sau ceva, a anulat o lecție, apoi a dispărut ca măgarul în ceață) aș fi chiar mulțumită.

La mulți ani mie!

Autoportret cu pălărie roșie

Zilele trecute, într-o duminică cu soare, m-am hotărât că e cazul să nu lucrez la nici unul din cele enșpe sute de proiecte la care ar trebui să lucrez ca să devin artistă serioasă și în loc de asta să-mi fac un autoportret desenat cu care să-mi fac reclamă ca artistă serioasă. E bine să știi care-ți sunt prioritățile în viață.

Am pornit de la poza asta care place la toată lumea și a primit multe laicuri pe feisbuc, nu știu de ce:

Continuă lectura „Autoportret cu pălărie roșie”

Fotbal și corazon

Mi-a făcut taică-miu observație că am cam abandonat blogul de când m-am englezit, ceea ce e corect, deși nu s-a întâmplat din cauză de englezeală, ci mai mult de oboseală, viața offline fiind și anume extrem de epuizantă și pe alocuri ușor telenovelistică în ultima vreme. N-am murit, nu mă predau. Doar că mă transform, nu mi-e clar exact încă în ce, dar e clar că mă transform. Mă trezesc în ultima vreme că sunt mai încrezătoare, vorbește gura fără mine ca un om normal fără să se bâlbâie, aproape am învățat să conduc o mașină, aproape că sunt convinsă uneori că-s o tipă mișto, aproape că nu mai plâng când sunt singură acasă, am și față-n față cu alți oameni propriile păreri care nu-s ale maică-mii sau ale lui Gogu- în ritmul ăsta, cine știe unde ajungem? Are dreptate tata că 2019 e anul schimbărilor conform tabelului meu astrologic. Și săptămâna viitoare îmi vine la poștă și pașaportul de englezită, na.

Am văzut niște filme zilele astea care m-au făcut să mă gândesc la niște chestii.

Continuă lectura „Fotbal și corazon”