S-a întâmplat ceva OK

Nu mi-e deloc greu să cred să o să se întâmple ceva nasol, sau că s-a întâmplat deja. Creierul meu anxios navighează în permanență între 500 universuri paralele în care se întâmplă cele mai nasoale lucruri posibile, aranjate în ordinea descrescătoare a probabilității statistice, pentru că cea mai oribilă și improbabilă chestie e mereu aia la care mă gândesc prima. Ai zice că în asemenea situație, când se întâmplă ceva OK, e o surpriză plăcută care mă umple de entuziasm, dar nu- când se întâmplă ceva OK, pur și simplu mi-e imposibil să cred că s-a întâmplat ceva OK.

De pildă: mai deunăzi am avut testul de teorie auto întru mirifica încercare de a deveni șoferiță. Da, am reușit să învăț toate tipurile de traversări cu nume stupide de pinguini și unicorni, și toate semnele de circulație, și așa mai departe! Distanțele de care ai nevoie ca să te oprești în funcție de viteză n-am reușit să le învăț, dar știam că nu-mi pică mai mult de o întrebare din alea, e OK, eram pregătită. Și am făcut teste. O groază de teste. Atât de multe teste! Eram pregătită, da? Oricum, n-am picat în viața mea decât două examene, la FeJeSeCe, unul din oficiu pentru că întârziam la seminar, celălalt pentru că nu învățasem nimic. Și chiar dacă aș fi picat la testul ăsta, aș fi putut să-l dau din nou aproape imediat și destul de ieftin, ce mare tragedie? Continuă lectura „S-a întâmplat ceva OK”

Totul e în regulă

După lupte seculare care au durat 30 ani, m-am apucat în sfârșit de animația propriu-zisă la următoarea mea capodoperă filmică, un pseudodocumentar inspirat de trauma-mi din copilărie cu un profesor de mate care trăgea la măsea și caftea elevi.

Problema e că odată cu această operațiune îmi revin în minte și corazon, pe lângă obișnuitele coșmaruri că am iarăși 12 ani și am uitat să-mi fac tema la mate, varii sentimente sentimentale de mult uitate sau reprimate. Adică, stai, nu sunt varii deloc. E unul singur.

Furie. Gen, furie. Sunt plină de draci.

Continuă lectura „Totul e în regulă”

O fată cuminte

Mă aflam acum ceva vreme la ziua de naștere a unei prietene, și stăteam la masă vizavi de o tanti mai în vârstă (prietenă cu mă-sa sărbătoritei, cred), care se holba la mine foarte intens. Și se holba, și se holba, o chestie extrem de neobișnuită în Anglia, unde oamenii nu se holbează la tine în mod ostentativ, e complet neenglezesc, așa că m-am holbat și eu la ea, m-am întins peste masă și am întrebat-o:

-Vreți să-mi spuneți ceva?

La care ea s-a holbat și mai abitir și a răspuns:

-Mă miram ce față de fată cuminte ai! Mă bucur că ești prietenă cu Gheorghița!*

*pseudonim de circumstanță, desigur. Continuă lectura „O fată cuminte”