Unșpe ani de Nadiablog

Autoarea blogului acum unșpe ani. Eram la un revelion in Piața Constituției, sau Revoluției, sau Reconstrucției, în fine.

Astăzi, 24 ianuarie a.c., bătăile de câmpi ale subsemnatei împlinesc venerabila vârstă de unsprezece ani. În ăștia unșpe ani, au fost postate acilea 779 de articole și 5346 de comentarii. Cel mai productiv comentator e un nene pe nume Sorin, care locuiește undeva în Germania conform propriilor spuse, și care bântuie p-aici de pe la începuturi, cred. Cel mai comentat articol e în continuare ăsta.

Cel mai citit articol scris în ultimul an e ăsta, despre noua mea carieră ca nutriționistă (de care încă nu m-am apucat), inspirată de o vedetă în domeniu, iar pe locul doi e ăsta, despre toate revelațiile și nostalgiile care m-au pocnit în figură când am vizitat iarăși țara natală după cinci ani de străinătățuri neîntrerupte. Continuă lectura „Unșpe ani de Nadiablog”

30

Astăzi, de ziua mea, e și ziua Sfântului Mucenic Foca, după cum mă informează calendarul ortodox de la mama. Nu știu prea multe despre acest sfânt, dar ori de câte ori mă gândesc la el, îmi vine în minte imaginea de mai sus.

Altminteri, iacătă c-am ajuns și la 30 de ani, vârsta la care, cum zicea Ally McBeal, orice femeie se trezește și-și dă seama că tinerețea s-a încheiat și toate oportunitățile s-au irosit. Desigur, Ally zicea treaba asta cu vocea unui bărbat, de fapt (ăla care a creat serialul), așa că nu știu în ce măsură ar trebui s-o luăm în serios.

La cererea publicului: Siretel Vulpeanu, agent imobiliar

Probabil deja nu mai tine minte nimeni, dar acum cateva luni am pus la bataie niste articole la cererea publicului cu ocazia aniversarii blogaristice de zece ani. Ultima dintre ele era o banda desenata cu un animal urban la alegere (si mie mi-a trecut prin cap ce vedeti mai jos) , pe care insa intai n-am avut timp s-o desenez si apoi n-am avut cu ce s-o scanez. Iata insa ca, dupa lupte seculare care au durat treizeci de ani, pot in sfarsit sa livrez celor doi cititori si jumatate si ultimul post cu dedicatie:

Aceste aventuri au fost adevarate, sunt reale si vor fi autentice (m-am mutat de curand), doar cu nitica aroma animaliera (naturala) adaugata. Si ca sa ma iertati ca a durat atat de mult, iata inca un desen necerut de nimeni si despre nimic:

Va multumesc pentru atentie! Un e-book cu interviuri imaginare cu scriitori coming soon, da’ nu stiu exact cand, ca e vorba despre mine.

Alegeri fără comuniști, fără nomenclatură

Stimați doi cititori și jumătate!

Vă mulțumesc pentru urările de bine primite cu ocazia măreței aniversări de zece ani, și pentru sugestii (explicație AICI). Carevasăzică am primit următoarele propuneri de postări pentru Nadiablog:

-cineva a zis: „scrie despre Nadia”. Și-atât. Acu, nu știu dacă acest cititor a ratat cumva precedenții 10 ani, dar în general numai asta fac, deci presupun că e o încurajare să o țin tot așa. În afara cazului în care e vorba de altă Nadie? Aș putea scrie despre altă Nadie, de ce nu.

Alte Nadii
Alte Nadii

Continuă lectura „Alegeri fără comuniști, fără nomenclatură”

Zece ani de Nadiablog: felicitări mie, mulțumiri și cadou pentru cei doi cititori și jumătate

Nadia când avea vârsta pe care o are blogul ei acum, cu câinele Caius Bruno Horia Codiță Ciorăpel.
Nadia când avea vârsta pe care o are blogul ei acum, cu câinele Caius Bruno Horia Codiță Ciorăpel.

Stimați doi cititori și jumătate! Astăzi se împlinesc 10 (zece) ani de când Nadia bate câmpii.

Când am început această activitate internetică, eram o jună timidă și tăntăloaică aflată la o vârstă cu prefixul 1. În cei 10 (zece!) ani care-au zburat de când am postat prima dată o văicăreală despre FejeSeCe pe Yahoo360, blogul mi-a fost de folos profesional în mai multe ocazii, am cunoscut oameni interesanți pe care altminteri nu i-aș fi cunoscut, ba am avut și un articol viral absolut din greșeală. Blogăritul m-a încurajat să mă apuc iar de desenat, să scriu mai bine, să nu renunț la ideea că într-o zi o să trăiesc din ceea ce-mi place cu adevărat să fac- scop spre care fac pași mici de multă vreme. Pe scurt, blogul e o chestie foarte mișto în viața mea, și pot să zic că nici nu-mi mai amintesc cum era fără el (parcă aveam un jurnal pe hârtie?)

Pe această cale, aș vrea să le mulțumesc tuturor celor care trec p-aici și își pierd vremea cu bătăile mele de câmpi. Vă mulțumesc, carevasăzică! Și iată, vă ofer un cadou nu foarte substanțial (nu-s blogăriță cu ștaif, să pot oferi vouchere la Sephora sau ceva de genu’ ăsta):

De-a lungul vremii, unii cititori, cunoscuți mie sau nu, mi-au mai sugerat despre ce să postez și despre ce să nu postez, dar eu nu i-am ascultat niciodată, pentru că aici ne aflăm într-o Nadiadictatură, nicidecum vreo democrație. Cu această ocazie aniversară, însă, puteți, în premieră absolută, să-mi spuneți despre ce să scriu!

Reguli:

  1. Pun la bătaie 4 articole cu dedicație, câte unul în fiecare săptămână din februarie. Propuneți un subiect în comentarii, sau în formularul de mai jos. Puteți să cereți și un desen sau bandă desenată scurtă.
  2. Nu-mi propuneți să fac reclamă la o firmă sau un produs, let’s keep it non-commercial. În rest, orice vă trece prin cap: filme, cărți, teve, chestii din România, chestii din UK, politică, un subiect la modă la știri, o întrebare filozofică pentru mine, etcetera.
  3. Spuneți-mi despre ce să scriu, nu cum să scriu. Exemplu: „scrie despre Donald Trump”, nu „scrie că Donald Trump e cel mai sexi bărbat din univers”.

Asta-i tot. Dacă primesc mai mult de 4 propuneri (greu de crezut, ținând cont că am doar 2 cititori și jumătate), supunem la vot dup-aia. Dacă nu primesc nici o sugestie, o să postez în continuare ce mă taie capul.

La mulți ani bătăilor de câmpi!

UPDATE Spre surprinderea mea, am primit deja mai mult de 4 sugestii! Danke schoen pt mesaje. Mai lăsăm invitația deschisă până joi și după aia o să le supunem la un vot de departajare.