Există animeuri despre orice

Am văzut zilele trecute un documentar nou despre echipa de volei feminin a Japoniei din anii 60, care a obținut un record de 258 de victorii consecutive și a câștigat și Olimpiada. Pentru că filmul conține multe secvențe dintr-un anime al vremii, am filozofat nițel pentru ProAnimație despre cum natura repetitivă a animației pentru teve (unde cadrele sunt refolosite iar și iar) poate îmbogăți un documentar care vorbește despre o experiență repetitivă precum antrenamentele sportive- citiți aici în ingliș.

Legat de film și de echipa de volei, jucătoarele povestesc că înainte de finala Olimpiadei se cam temeau de cum ar reacționa opinia publică din Japonia dacă pierd meciul, presa făcea mare tam-tam despre ele toată ziulica. „Oare ar fi trebuit să plecăm din țară? Dar unde ne-am fi dus? Ne-am gândit că putem să fugim în România, pentru că fusesem în România și ne plăcuse. Românii ne-au zis că e OK să venim la ei.” Ce drăguț! Patria noastră comunistă primitoare!

Legat de anime-ul respectiv, părea cunoscut, dar nu foarte cunoscut. După ce mi-am stors creierii și am gugălit nițel am ajuns la concluzia că am văzut și eu în copilărie un anime despre fete care joacă volei (Attacker You!) dar ăsta din film era altul (Attack no.1!) și că există cel puțin 3 anime-uri diferite despre volei. Și de fapt, de ce nu? Există anime-uri multiple despre absolut orice.

Continuă lectura „Există animeuri despre orice”

Cum ar proceda Buffy?

În fiecare generație există o Aleasă care se luptă singură cu vampirii și demonii. Ea este Buffy, spaima vampirilor. În generația noastră există, de asemenea, o Nadie care cam la fiecare 5 ani se uită din nou la aventurile televizate ale lui Buffy, pentru că are prea mult timp liber, nostalgie și toate cele 144 de episoade pe DVD.

Așa cum se întâmplă în general cu revizionările nostalgice, pe măsură ce înaintezi în vârstă descoperi lucruri noi despre produsele culturale după care erai înnebunit când aveai 12 ani. De pildă, revăzând Sailor Moon și Captain Planet ca adult am ajuns la concluzia că Sailor Moon și Captain Planet erau niște seriale cam stupide și prost scrise. “Buffy” rămâne digerabilă și la 30+, chit că trupele punk/rock foarte anii ‘90 care cântă la barul din serial sunt probabil la fel de prăfuite în zilele noastre cum era Frank Sinatra pentru mine atunci. (Țoalele din anii ’90, în schimb, văd că se întorc.) Feminismul GIRL POWER 1998 a expirat, promotorii lui au fost demascați drept vampiri și demoni ei înșiși, în loc de asta însă răsar alte lecții de viață.

Continuă lectura „Cum ar proceda Buffy?”

Îmi moare calculatorul

Cum zice titlul. De-aia n-am mai scris, nu mai pot deschide 2 chestii în același timp, și ocazional nici măcar una.  Are 7 ani, e la sfârșitul vieții lui scurte de laptop din societatea capitalistă multilateral dezvoltată. Îi lipsește și-o bucățică din carcasă, l-am scăpat pe jos, nu aia e problema, am văzut și răni mai grave la viața mea (predecesorului său i se dezlipise ecranul de capac cu totul, dar a mai supraviețuit după aia cu un șurub bătut direct prin ele. Era o marcă de care n-am mai auzit până atunci sau de atunci, mai mare decât desktopurile unora.) Cred că îmi trebuie un laptop nou. Continuă lectura „Îmi moare calculatorul”