talentată m-a făcut mama


Ceea ce vedeţi este cea mai recentă tentativă în arta animaţiei, inspirată de poezia de mai jos:

Il a tant et tant pleuré
Le petit poisson doré
Que le vase a débordé.

Et l’eau a coulé, coulé
Emportant le prisonnier
Vers la valée du verger.

Aujourd’hui, dans la rivière,
Il promène heureux et fier
Ses ècailles de lumière.

Ca de obicei, nu ştiu cine a scris poezia. Apreciaţi, vă rog, că le fac din ce în ce mai lungi şi la un moment dat îmi va ieşi un desen animat de durată decentă cu care o să mă înscriu la Animest. Nu, nu glumesc.

Bonus: desenul este sneak preview dintr-o poveste pe care o scriu precum şi desenez!  Sau o las baltă, în funcţie de ce chef am.

Broscuţa care ştia prea multe

3 broscuţe pe lac. Una zice „Oac”. Alta zice „oac oac”. A 3-a zice „Oac oac oac”. A 2-a scoate un pistol şi o împuşcă pe a treia. ” De ce ai împuşcat-o?” întreabă cealaltă broscuţă. „Ştia prea multe”.

Nu daţi cu pietre, ştiu că e urât şi ne-amuzant, am vrut doar să testez sincronizarea cu sunetul la un nou program de animaţie pe care l-am…ăăă…cumpărat.  Greu al naibii să faci desene animate. Şapte secunde cu broscoii ăştia au 183 de cadre, şi nici nu fac nimic interesant nenorociţii.

Cândva voi realiza un desen animat frumos şi deştept. Stay tuned.