Cum a devenit Arthur rege

Pardon, ba nu, e vorba de cum a devenit Nadia feministă. Wrong story!

Conform obiceiurilor credinței noastre ortodoxe, dacă într-o zi sunt programate mai multe botezuri, băieții au prioritate, indiferent de ordinea în care părinții au rezervat fericitul eveniment, ora pe care o preferă părinții și așa mai departe. Băieții sunt mai ceva și gata. Mama Nadiei e, după cum știe oricine e cititor fidel al acestui blog, o persoană credincioasă, așadar era esențial pentru ea să-și boteze progenitura. Mama Nadiei e, de asemenea, complet împotriva ideii imbecile cum că băieții ar fi în mod natural mai ceva decât fetele. Ca să rezolve acest conflict de interese, mama Nadiei a aranjat ca fiica-i să fie botezată acasă. Singură. În apă proaspătă. Ca o prințesă. Căratul cristelniței pe scări a meritat efortul respectării unui prințipiu.

Acest eveniment paradoxal a fost, probabil, geneza ideilor anarhiste care au înmugurit în mintea Nadiei în anii următori (în care Nadia a trebuit de nenumărate ori să meargă la biserică și să stea la coadă la împărtășanie și alte alea, dar mama ei a avut grijă să nu îndrăznească nimeni a sugera că Nadia trebuie să se dea la o parte ca să lase persoanele cu penis în fața ei la coadă). Dar nu imediat, nicidecum.

O după amiază cu Trunk Animation

(În cele ce urmează vă puteți bucura, boieri dumneavoastră, de un soi de interviu sau feature făcut de autoarea acestui blog la sediul unui studio de animație din Londra, dovadă incontestabilă că autoarea nu și-a pierdut talentele jurnalistice- sau, în funcție de părerea dumneavoastră, că nu le-a avut niciodată)

O imagine dintr-un spot pentru Kaspersky, „Pure”, făcut de Trunk Animation

Oamenii de la studioul de animație londonez Trunk par să fie harnici ca furnicile, nu altceva. Când mi-a venit prima oară ideea să-i vizitez, abia văzusem o reclamă pentru Land Rover făcută de ei; chiar în seara dinaintea vizitei mele, noul lor scurtmetraj „Gelato Go Home” fusese difuzat de Channel 4; și până am apucat să transcriu interviul și să alcătuiesc articolul de față, un alt scurtmetraj marca Trunk, „Back in the Day”, era deja gata să iasă în lume. Portofoliul lor cuprinde o gamă largă de stiluri grafice și tehnici de animație, care reflectă viziunile diferite ale regizorilor cu care lucrează studioul, dar toate filmele lor sunt pline de culoare și energie . Am ajuns la biroul lor într-o după amiază de vară să discut la o cană de ceai despre animație și alți demoni cu Richard, producător, Layla, regizor și animator, și Pip, care se ocupă cu promovarea acestor desene animate grozave.

Continuare

Nu te supăra, soro

Am primit o cantitate sănătoasă de hate mail în ultimele trei zile, mulțumită Articolului Ăluia De Care Nu Mai Vreau Să Aud în Veci ( sau măcar o săptămână-două). Am fost trecută prin toate gradele de colaborare cu Satana și involuție darwiniană (ok, nu mai jos de râmă, de fapt- n-a avut nimeni inspirația să mă facă euglenă, probabil pentru că majoritatea adversarilor mei au avut mereu vată în urechi în timpul orelor de biologie pe motive religioase), am aflat istoricul complet al familiei mele de la oameni care nu m-au cunoscut niciodată și am avut parte de o analiză detaliată a fizicului meu dezgustător din partea unor oameni care nu m-au văzut niciodată. Și nu m-am enervat, cel puțin nu din cale afară. Vântul bate, iarba trece, pietrele rămân, e și grea e și frumoasă viața de român, cum zicea un cântecel etno-dance pe vremea tinereții mele. Până când am primit un email politicos, civilizat și plin de condescendență de la un domn cu prea mult timp liber, care mi-a zis așa:

„cam multe postari ating teme feministe – stiu ca pot fi sacaitoare prejudecatile, dar la fel de sacaitoare e insistenta cu combaterea lor. Ce vreau sa zic e ca se risca un efect nedorit, obisnuinta cu reactiile de tip feminist si, in consecinta, nebagarea lor in seama. Cred ca-i nevoie si de (auto)ironie, fata de luarea lucrurilor prea in serios.” (după asta venea o perorație lungă despre spiritualitate plină de clișee de tipul viața e complexă și are multe aspecte).

Și abia atunci m-am enervat. Și dacă l-aș întâlni pe tipul ăsta și-aș avea o mâță recalcitrantă în brațe, singurul lucru care m-ar împiedica să i-o arunc în față ar fi faptul că-mi plac mâțele și nu e cinstit să le oblig să ia contact cu moaca lui nenea ăsta. Dacă aș avea o cafea fierbinte în mână, singurul lucru care m-ar împiedica să i-o torn în buzunare ar fi că indiferent cât de ieftină e cafeaua, tot e prea scumpă ca să o irosesc pe nenea ăsta. Dacă aș avea un porumbel dresat, i-aș porunci să se găinățeze în capul lui nenea ăsta, și apoi pe parbrizul lui, iar dacă n-are mașină, pe șaua de la bicicletă. Pentru că nenea ăsta a debitat cea mai mare inepție dintre toate câte mi-a fost dat să citesc de miercuri încoace.