Vacanță în Anglia de la A la Z

În fragedă pruncie și tinerețe, tot ce-mi doream era să văd și eu Altă Țară într-o vacanță, dorință care mi s-a îndeplinit abia la 21 ani (și era tot o țară din fostul bloc sovietic). Acum că locuiesc în Altă Țară, aș vrea să plec în vacanță în Altă Altă Țară. Și totuși, în general am rămas în UK, ca de pildă în vara asta, în care m-am plimbat pe scurt în Cornwall și foarte pe scurt în alte locuri. Iată câteva repere, în ordine alfabetică:

Bere

Berea din Cornwall e satisfăcătoare, în special aia neagră.

Ceai cu smântână cu guguloaie

Ceaiul cu smântână cu guguloaie e o specialitate cornwaleză sau devoniană dar mai ales englezească. Ingredientele sunt, după cum urmează: ceai -care se bea englezește cu lapte, desigur-, apoi chifluțe dulci, gem de căpșuni sau zmeură, smântână cu guguloaie. Procedeul de preparare este după cum urmează: se taie chifluța dulce în două jumătăți, apoi se ung ambele jumătăți cu gem, apoi peste gem se trântește o pleașcă zdravănă de smântână cu guguloaie. Apoi se bagă chifluța în gură și se bea ceai ca să alunece mai ușor, dar asta nu cred că trebuie să mai explic. Mi s-a spus că e o blasfemie groaznică să pui smântâna pe chifluță înaintea gemului și că o să mi se refuze cetățenia britanică dacă fac așa ceva. Am consumat, e bun, deși smântâna cu guguloaie miroase cam strident a vacă.

Continuă lectura „Vacanță în Anglia de la A la Z”

Nadine en Provence

Cazare provensală

Am revenit cu succes din vacanța mea provençală, în care nu s-a întâmplat nimic rău, după cum urmează:

-Nici un atac terorist; de altfel, autoritățile franceze s-au dovedit a fi, pretutindeni, de o rară și profundă vigilență care m-a făcut să mă simt în siguranță deplină. De exemplu, când am trezit bipăiala detectorului de metale dintr-o gară, un nene de la pază s-a uitat la mine plictisit și m-a întrebat în limba lui Șxspr:

-Cuțit?

Eu am dat din cap că nu. El a ridicat din umeri și mi-a făcut semn să îmi văd de treaba mea în continuare.

-Nici un deranj provocat de greva feroviară, pentru că am plătit o groază de bani în plus ca să-mi schimb biletele de plecare pentru o zi în care nu era grevă. Altminteri, din ce-am zărit pe la teve, pare-se că a fost ceva tărăboi. „Fac dinadins ca să supere lumea care chiar muncește”, a zis cu năduf proprietara aristocrată și străveche a unei pensiuni la fel de străvechi și aristocrate în care-am stat în St Remy. Acu, eu nu știu exact de ce protestează franțujii, dar dacă se tem să nu fie privatizați ca englezii, eu una îi susțin: căile ferate britanice sunt vai de mama lor, și încă la suprapreț. Poate or fi și ale francezilor, nu zic, dar măcar ei au fost în stare să facă un TeGeVe. Continuă lectura „Nadine en Provence”

Cerul deasupra Berlinului (e cam înnorat)

Postez această bloguială despre aventurile berlineze cu mare întârziere, provocată de un atac de anxietate care mi-a mâncat toată săptămâna trecută. Dar e OK, pentru că întârzierile neașteptate sunt oricum laitmotivul aventurilor mele berlineze.

Așadar: să vorbim despre Berlin! Berlinul nu e un oraș frumos, în orice caz nu în sensul convențional-turistic al cuvântului. Mi s-a părut cu siguranță grandios și impunător prin centru, dar efectul nu era atât „Hai să mă trag în poză cu clădirea asta” cât să mă simt foarte-foarte mică și cumva zdrobită de umbra grandiozității sumbre sus-numite, impresie sporită și de vremea absolut oribilă care m-a plouat și înghețat pe tot parcursul porțiunii germane a acestei excursii. Cât despre zonele mai non-centrale, pe alocuri adia chiar un aer de abandon, încurajat în mintea mea și de faptul că am văzut nu demult un film intitulat „Sindromul Berlin” în care o turistă e sechestrată de un psihopat într-un complex de blocuri comuniste părăsite din Berlinul de Est.

Continuă lectura „Cerul deasupra Berlinului (e cam înnorat)”