Nadia faţă cu literatura erotică

Am citit şi io, Nadia, amatoare de desene animate, un roman erotic. Adică aşa ar fi trebuit să fie, că era din colecţia erotică a editurii nu ştiu care şi cu o poză cu ţâţele goale ale unei femei pe copertă. Ceea ce m-a enervat cumplit, pentru că însemna că nu pot să o citesc în metrou fără să se holbeze toate babetele scandalizate la mine, iar masculii cu aer de zilieri alcoolizaţi să nu-mi rânjească. Serios, de ce o poză cu ţâţe goale pe copertă? Cine e aşa de disperat după ţâţe goale îşi cumpără un Hustler. Nici un disperat după ţâţe goale n-ar avea răbdare să citească neroziile pseudointelectuale şi pline de neologisme ale dlui Pascal Bruckner, deci dacă editura ţintea către publicul rubricii Fata de la pagina 5, au cam scrântit-o. A, da, că uitai să zic, era vorba de Pascal Bruckner. Luni de fiere. Continuă lectura „Nadia faţă cu literatura erotică”

Pelerinul român

În episodul de astăzi vom vorbi nu despre Olimpiadă, nici despre război, ci despre cartea Pelerinul român, apărută la editura Pelerinul român în anul Domnului 1992. În carte este vorba despre pelerini români.

Ce îşi propune această carte? Aflăm din prefaţă: „Lucrarea de faţă este o încercare de imitare a Pelerinului rus. (Nota Nadiei: mai mulţi scriitori ar trebui să aibă curajul să-şi prezinte opera ca încercări de imitare. Îngerul Sincerităţii şi-ar primi aripile în fiecare zi.) Este o lucrare în care marii duhovnici români ne arată cum practică ei rugăciunea.”

Ce mai aflăm din carte? Răspunsuri la diverse întrebări fundamentale.

De câte feluri este rugăciunea? Există 7 trepte ale rugăciunii:

1. Rugăciunea limbii. (Mă abţin să spun la ce mă gândesc când aud de rugăciunea limbii.)

2. Rugăciunea minţii. Aceasta o numesc Sfinţii Părinţi rugăciune cu un picior sau zbor cu o aripă. (Rugăciune într-un picior, ghici ciupercă ce-i?)

3. Rugăciunea inimii. Legea cea mai scurtă a rugăciunii aceasta (sic!) este să nu-ţi închipui nimic în vremea rugăciunii. Pentru ce? PENTRU CĂ MINTEA LUI HRISTOS N-A AVUT IMAGINAŢIE, toţi sfinţii o spun aceasta. (Întrebare enervată din partea Nadiei: da’de unde ştiau sfinţii ăia ce era în mintea lui Hristos? Ei drăcie! Doar nu erau telepaţi!) Când s-a pogorât mintea în inimă, inima înghite pe Iisus şi Iisus inima. (Iniţial am vrut să desenez asta, dar mi-am dat seama că e o imagine prea complexă.)

4. Rugăciunea văzătoare. Sufletul lui Amun a fost văzut de Sf Antonie cel Mare că mergea la cer, deşi Antonie era la mii de kilometri distanţă de cel care murise. (Mamă, ce tare! Asta da superputere. Deci aşa ştiau sfinţii de mai sus ce era în mintea lui Hristos, spuneau rugăciuni văzătoare. Dar în mintea lui Iuda nu vedeau, să-i dea o mamă de bătaie înainte să facă pocinogul?)

5. Rugăciunea de sine mişcătoare. Te mişcă să te rogi, şi când dormi şi când vorbeşti şi când mănânci şi când călătoreşti. (I se mai spune şi perpetuum mobile, probabil…un înlocuitor minunat pentru automobil sau bicicletă. A, şi aud în premieră expresia „de sine mişcătoare”, ca antonim la „de sine stătătoare”. Bravo, Pelerinul român!)

6. Rugăciunea în extaz sau în uimire. De un sfânt se spune în Filocalie că era cu mintea în cer, iar dracii îi luau trupul ca pe o minge şi îl aruncau strigând şi-l prindeau trupul unul de la altul. Când un om este răpit cu mintea la cer, aceasta se cheamă rugăciune în uimire. (Asta nu mai e mişto. Superputerea de a fi pasat de la un drac la altul? Dar nu se specifică ce sport anume jucau dracii cu trupul sfântului. Fotbal? Baschet? Handbal? Tenis cu piciorul?)

7. Rugăciunea contemplativă. Aceasta îl face pe om să zică precum Sf Apostol Pavel: „În trup sau în afară de trup, Dumnezeu ştie.” A fost răpit la al treilea cer, dar nu ştia! (Deja devine repetitiv. Opriţi-vă pe la 5, zic eu.)

Care sunt treptele desăvârşirii? Acestea sunt 3 şi iată-le:

1. Făptuirea morală. Aceasta este numită prima Sâmbătă, omul se odihneşte de făptuirea cu fapta a păcatului şi se sileşte să pună în locul păcatului ceva opus viciului. Exemple: curăţenia în locul desfrâului, milostenia în locul iubirii de argint, setea în locul beţiei. (Sete în locul beţiei? Cred că asta se numeşte mai degrabă re-branding-ul beţiei.)

2. Slobozenia duhovnicească. Sufletul raţional îşi retrage mintea sa din simţiri, omul nu se mai sminteşte de cele văzute. (Din nou, mă voi abţine să spun la ce mă gândesc când aud de slobozenie duhovnicească.)

3.Odihna duhovnicească a sufletului raţional, care-şi retrage mintea sa din zidiri şi o leagă de Dumnezeu cu totul. (Desăvârşirea este somnul raţiunii, deci? Am înţeles bine?)

Care este ţinuta corectă la o femeie creştin-ortodoxă? (Aici deja o dăm în banalităţi.) Femeile creştine, care voiesc să meargă în Rai, trebuie să umble tot timpul acoperite cu basma pe cap (ca la islamici, deci), fără pantaloni (în fundul gol?), să nu se vopsească la nici o ocazie, fără lux, doar le-a făcut Dumnezeu destul de frumoase, nu trebuie să-l complecteze (sic!) ele pe Dumnezeu. FEMEIA ÎMPODOBITĂ ESTE CURSA TUTUROR DRACILOR. Cea mai frumoasă femeie din lume după trei zile pusă în mormânt aşa de tare miroase, mai tare decât toate putorile din lume. (Aşa, şi?)

Urmează o descriere foarte detaliată a călătoriei sufletului după moarte, cu tot cu vămile văzduhului numărate şi alte poveşti în faţa cărora nu pot decât să mă întreb: „Băi nene, da’de unde ştiţi voi toate astea? S-a întors careva de-acolo?”

BONUS: Descoperirea Fericitului Agatanghel la anul 1327. A ieşit Sfântul la malul mării şi a văzut o hartă de piele pe care era întreaga Europă, iar pe hartă erau litere mari care arătau fiecare ţară, România cu R, Grecia cu G, Rusia cu RS, Italia cu I. Şi a prezis Sfântul viitorul României astfel: „Boul va răgi, iar România va lua toate hotarele sale!” Nice try, Pelerinul român, dar în 1327 conceptul de „România” nu exista nici măcar în proiect.

Cam atât, că m-am plictisit. Odată ce-ai citit o carte d-astea, le-ai citit pe toate…

Călăuziţi-vă prin alchimia bulgărească. Tot cu Nadia.

N-aş vrea să vă faceţi o impresie greşită despre mine şi să credeţi că filozofia creştin-ortodoxă este singura faţă de care sunt o ignorantă. Nu, ignoranţa mea se manifestă fără discriminare în relaţie cu orice fel de mişcare spirituală.
Am primit de curând câteva cărţi din opera celebrului filozof, alchimist, mistic, mag şi şi astrolog bulgar Omraam Mikhael Aivanhov. Cel puţin aşa se pare, că e celebru. Toată lumea a auzit de el, mai puţin eu. Am deschis o carte la întâmplare şi am privit prin ea cu înţelepciunea unei feline de casă lecturând calendarul. Cartea se numeşte Reguli de aur şi constă într-un mic instructaj cu privire la modul de viaţă filozofic, mistic şi magic corect.
Din sumar:

Cum să ne ridicăm din pat. Cel care rămâne mult timp în pat dupa trezirea sa este supus unor mari pericole psihice; va fi tentat întotdeauna de a rămâne într-o amorţeală, într-o beţie astrală unde plutesc anumite gânduri de lene şi senzualitate. (Nu înţeleg. Cum e lenea un pericol ? Ce-aveţi toţi cu leneşii ? Nu facem rău nimănui!) Trebuie să coborâţi din pat cu faţa, niciodată întorcându-vă; piciorul drept trebuie să fie primul pas pe podea. (Mă aşteptam mai mult de la un mag celebru decât să-mi spună să păşesc cu dreptul…)

Exerciţii de respiraţie. Astupaţi nara stângă şi inspiraţi profund aerul prin nara dreaptă numărînd patru timpi. Ţineţi-vă respiraţia 16 timpi.Astupaţi nara dreaptă şi expiraţi prin nara stângă numărînd 8 timpi. Reîncepeţi exerciţiul inversînd. Reţinând respiraţia : „Dumnezeul meu, fie ca Împărăţia Ta şi dreptatea Ta să se împlinească în mine”. Expirând: „Dumnezeul meu, fie ca voinţa Ta să se împlinească prin mine”. (Oare aceste exerciţii sunt bune pentru traheobronşita mea ? Dar ca înlocuitor la operaţia de deviaţie de sept pentru prietena mea Etc? Ce se întâmplă dacă plasezi nişte prafuri oarecare sub nas în timpul exerciţiului?)

Cum să ne spălăm. (pasajele legate de igienă mă impresionează mereu, deci le citez mai pe larg). Trebuie să vă spălaţi, bineînţeles, dar nu faţa, căci astfel vă înlăturaţi toate fluidele care vă protejează şi vă magnetizează. (Alegeţi, ori demagnetizaţi, ori cu jeg pe faţă.)Înainte de a întra în baie, aruncaţi în apă sare pe care aţi consacrat-o şi pronunţaţi cîteva cuvinte pentru a sfinţi apa prin virtuţile sării, apoi adresaţi-vă Mamei Divine spunindu-i : O, Mamă Divină , admir această apă care este o reflectare a Ta; Te rog, sfinţeşte-o că să-mi poată îndepărta toate impurităţile, toate bolile şi slăbiciunile mele că să-l pot sluji mai bine pe Tatăl meu Ceresc”. Apoi  atingeţi apa şi vorbiţi creaturilor care o populează :”O ondine, cît de frumoase, pure şi transparente sunteţi! Primiţi-mă acoperiţi-mă şi lucraţi asupra mea pentru  a scoate din fiinţa mea tot ce nu vibrează în armonie cu Cerul!” Spunînd aceasta, atingeţi apa cu multă dragoste. Cînd intraţi în apă , spuneţi cît este de frumoasă, cît de încîntat sunteţi, şi vă săpuniţi  de trei ori.  (« O apă, cât eşti de frumoasă, de incoloră, de inodoră şi insipidă, de udă…cât de încântat sunt să mă scald în tine… »…mă rog, aţi prins ideea. Asta faceţi, desigur, când aveţi apă caldă la robinet. Când nu aveţi, rostiţi altă formulă, plină de referinţe la decesele din familiile conducătorilor ApaNova)
Pentru picioare e chiar indicat a le spăla în fiecare seară. (Hai nu. Serios ?) Nu este necesar să vă ţineţi picioarele mult timp în apă, dar faceţi-o conştient şi chiar vorbiţi-le în timp ce le spălaţi. Le puteţi spune:”Dragele mele picioare, niciodată pînă acum nu am fost atent cu voi care suportaţi toată greutatea corpului meu şi mă conduceţi peste tot unde vreau să merg. Înţeleg acum toate serviciile pe care mi le faceţi şi de-acum încolo vă voi fi mai recunoscător pentru umilinţă şi răbdarea voastră. ( Şi brusc, secvenţele din comedii idioate în care un idiot vorbeşte cu penisul nu mi se mai par atât de nemotivate spiritual.)

Aerul. Exerciţii cu îngerul aerului. Când este vânt, puteţi ieşi să vă plimbaţi, rugând Îngerul  Aerului să vă preia grijile şi impurităţile voastre. Dacă aveţi posibilitatea, într-un loc la adăpost, expuneţi-vă gol imaginându-vă ca aerul trece prin voi şi vă curăţă de toate impurităţile voastre. (Hmm…voi dărui această carte câtorva persoane pe care vreau să le văd făcând acest exerciţiu…)

Când urcaţi o stâncă, recitaţi următoarea formulă: Înger al Pământului, Înger al Apei, Înger  al  Aerului, Înger  al  Focului, Eu vă iubesc , fiţi binecuvântaţi , fiţi binecuvântaţi, şi voi pitici, sylfide, ondine, şi salamandre, vă iubesc mult şi pe voi, fiţi binecuvântaţi. (Eu am altă formulă magică atunci când urc o stâncă. «Mă dor picioarele. Mi-e sete. Mi s-a dezlegat şiretul. Mi-e foame. Ce drum abrupt! Mai avem mult ? A dracului vacanţă, de ce nu m-am dus la mare? »)

Dacă v-aţi tăiat şi sângeraţi, nu intraţi în panică şi recitaţi de 3 ori această formulă pentru oprirea sângelui: Prin sângele lui Adam a venit moartea. Prin sângele lui Hristos a venit viaţa. Sânge, opreşte-te! (Interesant. Oare funcţionează ?…Mă duc să aduc un cuţit.)

Când aveţi întrebări, vorbiţi cu soarele. O, dragul meu soare, sunt cu-adevărat prost, nu înţeleg nimic, cînd trebuie să spun ceva, gîndurile mele sunt atît de înceţoşate încît îngaim ceva şi asta nu-mi aduce decît neajunsuri. (O Doamne, dar există ceva cu care să nu vorbească Aivanhov ăsta? Oare vorbea şi cu vasul de WC? O tu, toaletă, obiect cu existenţă indispensabilă, îţi mulţumesc că îmi primeşti şi azi resturile nefolositoare din alimentaţie….etc etc etc)

…Şi aşa mai departe. Deşi partea cu adevărat filozofică, despre aură, meditaţie şi grefe spirituale, abia acum venea, am cedat nervos. O, blogule, tu care în paginile tale virtuale îmi găzduieşti reflecţiile minţii bolnave. Iartă-mă şi de data asta şi îţi promit că voi fi mai inteligentă data viitoare.