Călăuza ortodoxă loveşte din nou

Fraţi creştini! Dacă v-aţi lămurit cât de cât cum trebuie să vă călăuziţi ortodox în viaţa de familie, acest dar sublim al lui Dumnezeu rupt din Rai din iubire pentru oameni, să trecem la aspectele sociale, la fel de importante. Căci ortodoxul e ortodox nu doar la el acasă, ci şi în deplasare. Aşadar, carevasăzică prin urmare:

De ce unii oameni nu cred în Dumnezeu?

Din mândrie şi neascultare. Din lipsă totală de educaţie religioasă. Pentru că au citit cărţi de filozofie şi s-au smintit. (Toţi filozofii erau olecuţă smintiţi, nu-i aşa?) Din interese politice şi materiale. (Interese materiale? Există un fel de indemnizaţie pentru ateism? Şi eu de ce aflu abia acum??) Din cauza unor boli psihice incurabile, căci de regulă ateii sunt nebuni, cum a grăit şi Dumnezeu prin gura lui David- Zis-a nebunul în inima sa: nu este Dumnezeu. (Pentru aceea dintre voi mai puţin familiarizaţi cu subiectul, David era un individ care-şi lichida proprii soldaţi ca să le fure nevestele, care şi-a omorât aliaţii, fratele, fiul şi pe mulţi alţii pentru a-şi consolida puterea, s-a alăturat invadatorilor Israelului o perioadă, fiindcă îi convenea mai bine…a, şi a scris multe poezii drăguţe despre Doamne-Doamne, semn clar că era sănătos la cap. Mă rog, cel puţin aşa se conturează personajul în Biblie…)

Care sunt categoriile sociale cele mai lovite de ateism?

Ateismul loveşte în special oamenii intelectuali şi bolnavi de trufie, cum ar fi: medicii, profesorii, filozofii, scriitorii etc., şi mai puţin pe oamenii modeşti, care sunt de obicei mai credincioşi. (Aţi înţeles că inteligenţa e neplăcută lui Dumnezeu, da? Ca să nu mă mai repet…)

Cum se comportă ateii în societate?

Sunt necomunicativi, critică aspru Biserica, nasc copii handicapaţi şi de obicei mor cu moarte cumplită. (Partea bună e că măcar copiii acestor atei nefericiţi, născându-se handicapaţi, vor putea înţelege căile Domnului)

Ce pierd creştinii care nu merg la Biserică regulat şi nu păzesc poruncile Domnului?

Nu cunosc profund credinţa ortodoxă. Nu pot gusta din dulceaţa rugăciunii curate, nici din bucuria mântuirii. Nu pot pătrunde frumuseţea dumnezeiască a Sfintei Liturghii. (Nu ştiu dacă sunteţi în asentimentul meu când spun: Mare Pagubă în Ciuperci. )

Acum devine cu adevărat interesant. Cum ar trebui să fie organizată o ţară creştin-ortodoxă?

Iată cum ar trebui să arate un stat creştin milenar precum România:

Conducerea ţării să fie formată din oameni creştin ortodocşi, corecţi, profund iubitori de oameni, milostivi, modeşti şi devotaţi lui Dumnezeu. (…..şi ce, nu-i aşa? : ))))))))))))))))

Să fie interzise prin lege avortul, prostituţia, literatura ateistă, muzica occidentală decadentă, filmele şi imaginile care îndeamnă la desfrânare. (Asta seamănă binişor cu statul de tip nou al lui Ceaşcă. Păcat că nu se slăvea decât pe el însuşi, altfel ar fi fost un bun creştin.)

Să fie introdusă obligatoriu educaţia religioasă în toate instituţiile de învăţământ. În licee şi facultăţi să se organizeze cursuri de morală creştină şi întâlniri duhovniceşti. (Tatăl nostru care eşti, sau nu, în Ceruri. Îţi mulţumesc din suflet că România nu e organizată ca o ţară creştin ortodoxă.)

Care sunt ocupaţiile cele mai potrivite pentru creştinii iubitori de Hristos?

Ocupaţiile care îl smeresc pe om şi îl leagă de Dumnezeu sunt creşterea vitelor şi munca câmpului. (Şi noi, orăşenii, ce facem?)

Cum trebuie să-şi folosească creştinii timpul liber?

Cea mai mare parte din timpul zilei, 10-12 ore, trebuie folosită pentru lucru manual la locul de muncă sau în familie. Pentru somn se rezervă în medie 6 ore. (6 ore?? 6 ore?? Eu fără 8-9 ore de somn sunt ca un zombi din Noaptea morţilor vii!) Restul timpului trebuie folosit pentru rugăciuni şi metanii, iar pentru citit cărţi sfinte minimum o oră. (Oare mi-a luat mai puţin de o oră să răsfoiesc aiureala asta? Nu de alta, dar să fi îndeplinit şi eu măcar o cerinţă creştină.)

Pot creştinii să cumpere produse alimentare de la cei care nu cred în Dumnezeu şi îl hulesc?

Nu, potrivit canoanelor Bisericii, creştinii nu au voie nici să cumpere sau să primească alimente de la atei, nici să stea cu ei la masă. (Acum înţelegeţi de ce nu v-am făcut cinste de ziua mea, da? Nu voiam să vă abat de la calea dreaptă stând la masă cu mine.)

Creştinii sunt datori să voteze?

Da, dar numai pe cei care sunt creştini şi fii ai lui Dumnezeu, care promit că vor sluji cu devotament ţara şi poporul lui Dumnezeu. (Trăiască Gigi Becali!)

Aici apare totuşi o uşoară contradicţie cu răspunsul la întrebarea: Creştinii au voie să facă politică?

Creştinii nu trebuie să facă politică de nici un fel, căci ea este în permanenţă influenţată de elemente necreştine, mai ales de peste hotare. În schimb, trebuie să aprobe politica bună şi să respingă politica rea. (Bine, şi atunci…stimabile, eu cu cine votez?)

Cam atât despre călăuza ortodoxă. Sper că v-am călăuzit unde trebuie. Pfiu! Nu mai fac aşa ceva curând. Drăcuşorul care mă manevrează a suferit chinuri groaznice citind această frumoasă carte. Cu voia dumneavoastră, mă voi întoarce la lecturile mele atee…

Călăuziţi-vă ortodox cu Nadia

Dragi tovarăşi şi pretini, fiind eu o fiinţă cu totul lipsită de Dumnezeu şi de orice rost în viaţă, m-am gândit să mai fac mişto de o carte religioasă.

Titlul ei este Călăuză ortodoxă în familie şi societate şi se adresează, după cum ne asigură prefaţa, celei mai vechi instituţii divino-umane de pe pământ, care stă la temelia societăţii omeneşti, întemeiată de însuşi Dumnezeu în Rai: familia creştină. Formula de succes a redactării unei astfel de cărţi: credincioşii întreabă, duhovnicul răspunde. Iată, aşadar:

Ce este familia?

Familia este celula şi izvorul vieţii pe pământ, temelia vieţii de obşte, prima biserică întemeiată de Dumnezeu din iubire pentru om.(Ok, sună bine. Îşi recunoaşte careva familia în definiţia asta? Eu nu.)

De la ce vârstă trebuie să înceapă pregătirea tinerilor pentru viaţă şi căsătorie?

De obicei, fetele trebuie îndrumate spre căsătorie de la vârsta de 16-17 ani, iar băieţii, de la 18-19 ani. (Voi face o presupunere hazardată şi voi spune: tu cel care citeşti aceste rânduri ai depăşit probabil această vârstă şi eşti nu doar necăsătorit, dar nici măcar pregătit duhovniceşte. Ruşine! Ruşine!)

Pasaje interesante din răspunsul la întrebarea: Ce sfaturi creştineşti trebuie să dea mama fiicei sale înainte de căsătorie?

Să-şi păstreze fecioria cu orice preţ până la Cununia religioasă. Să nu accepte nici o metodă de pază conjugală împotriva naşterii de prunci. Să nu divorţeze niciodată de soţul ei adevărat, oricât de rău ar fi el, ci să rabde muceniceşte toate necazurile, jertfindu-se pe altarul familiei. Dacă în viaţă va fi vreodată alungată de soţ, fie că va fi sau nu vinovată, să nu divorţeze niciodată de soţul ei, nici să păcătuiască sau să se căsătorească cu un alt bărbat. Să nu privească la filme diavoleşti, nici să-şi piardă timpul ascultând muzică sau citind romane. (Recapitulaţi cu mine, vă rog, viaţa ideală pentru femeia creştină: servitoare şi aparat de făcut copii, devotată Unicului şi Adevăratului soţ indiferent dacă el o înşală, o calcă în picioare sau o dă pur şi simplu pe uşă afară; o fiinţă care n-are voie să se bucure de lectură, muzică, filme, sex şi în general cam de absolut nimic. Şi când te gândeşti că majoritatea „audienţei” din biserici e alcătuită din femei!!!)

Pasaje interesante din răspunsul la întrebarea: Ce sfaturi duhovniceşti trebuie să dea preotul tinerilor căsătoriţi?

Să trăiască conjugal, cu înfrânare creştinească, de două ori pe săptămână, marţi şi joi, în afară de posturi şi sărbători. (Şi iată că în sfârşit aflăm ce n-am putut găsi precizat în Îndreptarul pentru spovedanie: zilele exacte în care e permis sexul.) Bărbatul să evite abuzul de vin şi alcool. (Şi vinul ce e, dacă nu alcool? Băutură răcoritoare? Totuşi se pare că femeia are voie să bea. În sfârşit, ceva ce are şi femeia voie să facă!) Să nu meargă la distracţii lumeşti, dansuri şi beţii. Să nu aibă televizor în casă, căci prin el îi sminteşte Satana. (Stai puţin…televizor nu, cărţi nu, muzică nu, sex nu, petreceri nu…ce fac oamenii ăştia în timpul liber? Rugăciuni?) Soţul să nu-şi bată niciodată soţia sau să o certe în public. Ca soţ şi cap al familiei, nu se cuvine niciodată să sărute mâna soţiei sau a vreunei femei. (Normal. Cine are chef să pupe mâna femeilor, mai ales dacă sunt –ptiu!- tinere şi frumoase? Pupaţi, mă, mâna bătrână a popii. Ăla lucru plăcut lui Dumnezeu.)

Ce trebuie să facă părinţii pentru izbăvirea fiilor lor de cumplitul păcat al desfrânării?

Să-i supravegheze ziua şi noaptea şi să-i ferească de smintelile trupeşti şi ispitele tinereţii. („Georgică! Ce faci acolo?? Te văd! Ia mâna de pe părţile necurate şi fă 50 de mătănii”) Să nu-şi lase niciodată copiii la discotecă, la filme, la video, la teatru, la operă, la cârciumi…(Creştin egal prost şi incult?)

În ce cazuri grave Biserica aprobă divorţul?

(Pe lângă obişnuitele: desfrânare, părăsirea Bisericii pentru o sectă, homosexualitate şi refuzul procreerii, iată ceva drăguţ) Dacă soţul îşi bate soţia şi atentează la viaţa ei, iar apoi nu vrea să se împace cu ea. (No comment.) În toate celelalte cazuri, dacă soţul nu huleşte pe Dumnezeu, femeia este obligată să se sacrifice pe altarul familiei. Este absolut interzis divorţul dacă bărbatul ameninţă cu sinuciderea în caz de abandon. (Fetelor, nu luaţi de bărbat un emo.)

Urmează partea a doua a cărţii, la fel de simpatică, despre societatea creştină şi Dumnezeu în viaţa politică, economică, militară etc etc…Acest post capătă totuşi proporţii kilometrice şi nici măcar nu ştiu dacă vă interesează, dragi tovarăşi şi pretini…Vă întreb, dar dacă nu răspundeţi, fac cum mă taie capul.

Multi chemati, putini alesi

Dupa cum stie oricine care ma cunoaste, n-am nimic de-a face cu religia, iar religia n-ar vrea nici ea sa aiba ceva de-a face cu mine. Totusi, nu ma pot gandi doar la mine (altruismul e o valoare universal valabila), si n-as vrea ca cei 0, 5 cititori ai mei sa simta ca nu i-a inaltat spiritual nici macar un pic relatia cu blogul meu. Asa ca m-am gandit sa le dau, lor, celor 0,5, cateva repere care sa-i ajute sa descopere daca sunt sau nu niste pacatosi infecti. Asadar, sa vedem ce zice “Indreptarul pentru spovedanie” pe care l-am gasit prin casa. (Orice religie porneste de la principiul ca adeptii ei nu sunt prea inteligenti si au in permanenta nevoie de ajutor. Si da, exista astfel de carti in casa mea, dar nu sunt eu de vina, desi mi-e rusine.) In primul rand, trebuie sa stiti ca “toti pacatuim de la varsta de 7 ani, de cand ni se tin in seama pacatele de Dumnezeu.” Ii rog acum pe toti cei care numara 6 ani si 364 de zile sa paraseasca aceasta pagina, fiindca nu se refera la ei. Si stergeti-va din cap odata imaginea aia stupida cu Sf. Petru cautand pe laptop in baza lui de date si strigand” “Inca unul a implinit 7 ani! Putem sa-l ardem!”. Sf. Petru nu face asta. El e mai traditionalist, foloseste un carnetel.

Odata ce ati stabilit ca aveti mai mult de 7 ani, notati pe o hartiuta toate pacatele pe care le-ati facut. Ca sa va dati seama mai exact: pacat e atunci cand raspundeti “ba da” la una sau mai multe din urmatoarele intrebari:

– Nu cumva ai intristat pe Duhul Sfant injurand de grijanie, de Dumnezeu, Biserica si cele sfinte?

(Pentru a evita acest pacat, se recomanda injuraturile referitoare la actul sexual, aparatul reproducator masculin precum si feminin, rude decedate etc. )

– Nu cumva te-ai insotit cu animale? Ca barbat cu ce fel de animale si ca femeie cu ce fel de animale?

(Opa…parintele manifesta multa curiozitate fata de acest subiect…probabil doreste si ilustratii! Se recomanda un raspuns evaziv. Daca nu stiti bancul cu raspunsul evaziv, apasati tasta 1.)

– Nu cumva ai citit carti ateiste, pagubitoare de suflet, care ataca si batjocoreste (sic!) religia Sf. Biserici Ortodoxe?

(De acest pacat sunt nevinovati toti analfabetii, manelistii si fufele dependente de salonul cosmetic. A unora ca acestia este imparatia Cerurilor.)

– Nu cumva fumezi tutun, spre bucuria diavolilor? (Nu se mentioneaza nimic despre fumatul cannabis-ului.)

– Nu cumva dai cu rosu pe buze si pe unghii si te parfumezi?

(Frati crestini, azvarliti parfumurile. Mirosul natural, de transpiratie, de exemplu, e placut lui Dumnezeu. )

– Nu cumva porti cercei in urechi, bratari la maini,margele si zgarda la gat?

(In atentia comunitatii punk: jos zgarzile, va rugam. )

– Nu cumva ai cartit impotriva lui Dumnezeu la vreo boala sau suparare?

(Chiar asa, ce nesimtire…cand toata lumea stie ca doar necazurile pacatosilor sunt pedepse, pe cand ale credinciosilor sunt incercari!)

-Nu cumva ai intrat in biserica avand scurgerea de sange lunara ca femeie?

(Daca toate femeile si-ar face o histerectomie, ar putea evita acest pacat si in acelasi timp frecventa biserica pe tot parcursul lunii…Asta din pacate ar intra in contradictie cu principalul scop atribuit femeii de catre biserica, acela de vita de prasila.)

– Nu cumva ati pacatuit in fata copiilor, facandu-va pofta ca soti? (Ce familii interesante a cunoscut parintele…)

– Nu cumva ai pacatuit cu sotia ta in sarbatori, duminici, sambete, miercuri, vineri si in cele patru posturi de peste an?

(Daca mai ramane vreo zi disponibila pentru sex, apasati tasta 2. )

– Nu cumva esti plina de mandrie si te inalti cu gandul ca esti frumoasa sau ca esti invatat?

(Observati cum vanitatea legata de aspectul fizic este strict feminina, pe cand invatati nu pot fi decat barbatii. Barbie boys si femei cu mai mult de 4 clase, muriti. )

Lista de pacate nu se opreste aici, insa din nefericire spatiul si legea drepturilor de autor nu-mi permit sa reproduc integral aceasta folositoare lucrare de interes spiritual. Sper ca v-a placut si ca sunteti suficient de patrunsi (Nu va ganditi la prostii! E un pacat!) ca sa o luati de bunavoie pe calea ingusta a ignorantilor. Multi chemati, putini alesi.