Thomas Salto

Nu mai pot să mă uit la gimnastici olimpice.

Am ajuns la această concluzie în timp ce mă uitam la gimnastici olimpice, mai precis la calificările feminine. Ca și acum 4 ani, patria noastră are ca unică speranță o veterană care concurează numai la bârnă. Și cum mă uitam io la Larisa Iordache aterizând de pe bârnă pe piciorul ei mult-accidentat și strâmbându-se de durere, mi-am dat seama că nu prea mai prezintă interes pentru mine dacă s-a calificat în finală sau nu. Pentru că e mega fucked up să te uiți la un om rănit cum face iar și iar o chestie care o să-l rănească și mai mult. Am închis televizorul. (Metaforic vorbind, că mă uitam pe laptop, așadar am închis tabul respectiv din browser.)

Faza e că Larisa e adultă acum (chiar babetă pentru gimnastică), adulții au dreptul să își asume riscuri de tot soiul sau să se tortureze singuri dacă așa vor, dar în gimnastică practica standard e să înduri varii accidentări dureroase din fragedă pruncie. Multe concurente de nivel înalt sunt încă niște copii, chiar dacă în ultimii ani media de vârstă a mai crescut. Cred că am îmbătrânit eu, aia e problema, am de 2 ori vârsta lu’ Viktoria Listunova de pildă. Sunt o babetă morocănoasă și tot ce văd acu e niște fetițe ținute într-o bucată de varii șuruburi și bandaje, care de ani de zile riscă constant moarte sau paralizie întru îmbogățirea părinților lor și divertismentul publicului de pe canapea. Ceea ce e extrem de foarte fucked up.

Continuă lectura „Thomas Salto”

Mădălina

După lupte seculare care au durat 30 ani, eu și partenerul meu Gogu ne găsim în sfârșit într-o situație locativă în care putem să ne luăm o pisică.

-Deci, ne luăm imediat o pisică, nu? a declarat Gogu cu entuziasm.

Hmmmmmmmmehhhhîhhhhh, am răspuns eu.

Vedeți dumneavoastră, am avut multe animale de casă la viața mea, dar experiența vizavi de pisici n-a fost din cele mai îmbucurătoare. Motanul Mitsubishi, cu care am locuit o perioadă în copilărie, era Satana În Persoană: o creatură încontinuu mușcăcioasă și zgâriecioasă, miorlăitoare-țipătoare la orice oră din zi și mai ales noapte, cauzatoare de eterne cicatrici precum și ucigașă de alte pisici. Parcă îl văd și-acu cum se ghemuia ca să-și ia elan când se pregătea de atac.

Continuă lectura „Mădălina”

Hai Metaloglobus!

Trebuie să mărturisesc că am o dependență: de când am vizitat prima dată forumul de mămici britanice Mumsnet în pandemie, mă întorc la el ocazional, deși n-am fost, nu sunt și nu voi fi mămică. Mă întorc, poate, ca să aflu ce mai zic și gândesc oamenii cu familie tradițională, ipotecă, rate, cățel, purcel și valori solide, pe scurt- oamenii normali, diferiți de mine. Ieri am găsit în secțiunea SEN (Sunt Eu Nerezonabilă?) jelania unei femei care își botezase proaspătul bebe mascul după bunică-su, și era siderată de comentariile nepoliticoase cu care alți oameni au găsit de cuviință să critice numele ales. Dacă se aștepta la empatie din partea altor mame, s-a înșelat amarnic, pentru că reacțiile, întinse pe 20 pagini, au fost cam astea:

Continuă lectura „Hai Metaloglobus!”