Plebicistu'

Motto:

Dati oamenilor paine si circ…de fapt, painea nici macar nu e atat de importanta.

A trecut si ziua referendumului, cu multe surle, multe trambite, si mai multa vorbarie inutila…cum era de asteptat, de altfel.

Nu, n-o sa scriu despre mine, daca am fost eu la vot sau nu, si ce-am/ce-as fi votat. Nu fac parte dintre oamenii care s-au simtit implicati trup si suflet in chestiunea “plebiscistului”. Nu ca as avea ceva impotriva celor cu convingeri politice ferme si energice, ba chiar dimpotriva, le admir entuziasmul. Mie, una, mi-e greu sa ma (mai) entuziasmez pentru ceva care sa implice idealuri si teluri abstracte. O sticla de vin bun, o inghetata, un castron cu cirese, iata lucruri care ma entuziasmeaza mai cu spor. Da, sunt o fiinta limitata, daca vreti. Traiesc in micul meu balon de sticla, de unde privesc (cat cinism!) cu amuzament pasiunile oamenilor care au capacitatea de a simti ceva pentru un om politic, pana la urma, un actor ca oricare altul. Cu cata vehementa il urasc unii pe Basescu! Cu cata vehementa il apara altii! E vorba de putere, oameni buni, iar puterea nu e niciodata a furnicutelor. Ele se pot amagi, cel mult, cu gandul ca dau puterea cui vor ele. Macar cu atat ne-am ales din democratie. Dar mai usor cu pasiunile politice, sa n-o dam iar in imnuri inchinate iubitului conducator sau dimpotriva, in linsarea lui.

Nu, nu sunt nici blazata. Nu sprijin principiul “toti e hoti ,maica”. E un principiu pagubos. Trebuie, nu-i asa, sa fim cetateni responsabili, ca sa nu ne plangem de mila dand vina pe altii dupa aceea…si bla-bla-bla, si asa mai departe.Dar, oameni buni, pentru Dumnezeu! Ati ascultat careva, cu atentie, discursurile post referendum? Da, da, si de o parte si de alta a baricadei. Le-ati ascultat? Si nu v-a venit sa radeti? Nici mie, ce-i drept. Erau prea primitive chiar si pentru niste glume. Dar totusi…inca v-a mai ars sa va mai entuziasmati sau sa va suparati din cauza politicii dupa aceea?? Cat timp o sa savuram circul, numai circ o sa primim, dragii mei.

P.S. Voiam sa introduc si niste citate din respectivele discursuri, dar toleranta mea redusa la cuvinte fara continut m-a indemnat sa inchid televizorul. Am auzit chestii mai inteligente si pline de miez la Itsy Bitsy Fm.

Tineretul teribilist

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, mare veste mare: a fost prins autorul jafului insotit de scatoalca in cap comis asupra mea acum 2 luni. De fapt, autorii este doi: niste baieti de varsta frageda, care treceau intamplator p-acolo si s-au gandit ca nu le-ar strica niste banuti de buzunar. Au fost prinsi pentru ca au mai dat o lovitura identica, tot prin zona aia…

Dom’comisar de Politie cu care am vorbit despre fericitul eveniment m-a asigurat ca nu e vorba despre niste infractori periculosi, ci doar niste “copii teribilisti”, care au facut o mica greseala specifica tineretii. Mai precis, au aplicat o lovitura zdravana in scafarlie unei aschimodii de 45 de kile care simtea nevoia sa scape de greutatea gentii ce o impovara. Dar deh,zice dom’comisar, in Romania 80% din populatie se ocupa cu furtul. Ca doar e la moda, nu?

Aici trebuie sa fiu de acord cu domnul comisar. Tineretul din Romania, din care fac si eu parte, este al naibii de teribilist. La unii dintre ei, teribilismul se manifesta ascultand muzica rock ciudata, gaurindu-si nasul sau vopsindu-si unghiile in negru. La altii, precum subsemnata, capata forme si mai ciudate, cum ar fi invatatul timp de treisprezece ani din viata dracu’stie pentru ce. Sunt unii si mai teribilisti care in acelasi timp mai si muncesc, tragand matza de coada pentru a putea sa invete dracu’stie pentru ce. Si in fine, mai e si categoria de teribilisti cel mai usor de inteles, cu care putem simpatiza cel mai lesne: sunt aceia care aleg sa-si strige framantarile juvenile prin jafuri violente. Cu totii facem parte din aceeasi mare familie a tineretului neinteles si teribilist.

Da, dom’comisar. Aveti perfecta dreptate. Cum de mi-a trecut prin capul meu de fetita crescuta in puf si nefamiliarizata cu greutatile vietii sa ma supar pe teribilismele bietilor copii? Ce, ei n-au nevoie de bani? Ei n-au nevoie de telefon mobil? N-au nevoie de o geanta de firma? Nu mi-e rusine sa detin aceste bunuri si sa nu impart in mod dezinteresat cu tineretul defavorizat? Saracii de ei! Si cat or suferi parintii lor acuma, cand bietii baieti, care au facut o greseala minora, indura rusinea arestului!

Am indraznit sa am pretentia ca banii mei si obiectele cumparate din banii mei sa ramana in posesia mea, fara sa ma gandesc la privatiunile pe care le indura alti tineri ai patriei. Constiinta ma mustra atat de rau, incat nu mai pot continua acest articol. Scuzati-ma cat ma duc sa ma autoflagelez…

Box populi, box dei

Astazi…(sau mai precis, ieri, ca e deja maine..sau…uf! grea e viata unui insomniac) am dus la indeplinire o misiune jurnalistica importanta. Adica, fiind eu o fetita cuminte si constiincioasa, m-am gandit ca ar fi cazul sa-mi fac tema pentru laboratorul de Radio, si anume un vox. Pentru aceia dintre dumneavoastra care nu stiu ce-i acela un vox (privire mirata si dispretuitoare: cum, nu stiti ce-i ala un vox??dar eu stiu, ca-s la Fejesece…ce bine ma simt…): ganditi-va la reporterii aceia enervanti pe care ii vedeti la televizor ca deranjeaza lumea pe strada cu intrebari stupide…Asta am facut si eu. M-am inarmat cu reportofonul meu antic, vechi si de demult, i-am atasat un microfon caraghios si am pornit prin Cismigiu. De ce in Cismigiu? Ca sa fac si o plimbare placuta simultan. Ca era frumooos afara…

Iata cateva selectiuni din ce-a iesit:

Intrebarea: Ce parere aveti de caderea guvernului si de noul cabinet Tariceanu?

O femeie in varsta: Foarte prost, foarte prost. –rezumat al urmatoarelor 50 de fraze: Tariceanu promite si nu se tine de cuvant- Noi, pensionarii, suntem foarte abatuti, -alt rezumat: guvernul ne minte, guvernul ne minte- pentru ca guvernul nu ne acorda nici o marire de pensie…(n.n.: ah..pun pariu ca nu va asteptati sa zica asta, nu??) Tariceanu este un om…bun…(?) dar…Basescu…este…un mincinos nenorocit! Acum doi ani, l-as fi votat si cu picioarele si cu mainile (!), dar acum…acum…daca as avea putere..l-as..l-as…omori, cu toata familia! (!!!) Ar trebui sa faca toti romanii o revolta, sa-l dea jos pe omul asta de la guvernare!

Studenta, off-tape: A cazut guvernul??

Tot studenta,acum pe inregistrare: Am o parere…buna…

Eu: Dar despre faptul ca a iesit PD-ul de la guvernare?

Studenta: Am o parere…proasta..

Eu: De ce?

Studenta: Imi placeau mai mult aialalti…

Gardian public: N-avem voie sa dam declaratii presei in timpul programului.

Eu: Nu sunt presa. Sunt o amarata de studenta. E pentru o amarata de lucrare, sa iau si eu o nota acatarii.

Gardian public: N-avem voie.

Student: A cazut guvernul? Ah…nu m-ai nimerit..Nici nu stiam ca a cazut guvernul…Nu ma preocupa politica…Pe mine ma pasioneaza fotografia, grafica…sunt un artist…

Tot studentul, off-tape si cu un ranjet larg intiparit pe fata: Acuma pot sa-ti pun si eu o intrebare?

Eu (plictisita): Da…

Student-artist-fotograf-grafician: Tu faci chestiile astea pentru facultate? Ce facultate? Aia de la Leu? Ce an esti? Faceti des chestii d-astea?Si ce faci cu interviurile astea, mai exact? Si cum iti faci curaj sa intrebi asa, lume necunoscuta? Nu e greu? Hm, noi la ASE nu facem d-astea…Pai, si, iti place?

Eu: (FOARTE plictisita, servesc raspunsuri ipocrit-amabile…si ma gandesc: individul mi-a fost total nefolositor pentru nenorocitul de vox…doar nu crede ca o sa-i dau numarul de telefon!! Macar daca ar fi stiut ceva de guvern…)

El (in sfarsit!!!): Pai…bafta in continuare!

Din toti oamenii pe care i-am intrebat de vorba, doar niste batranei care citeau ziarul aveau habar cate ceva despre noul guvern. A, si alti cativa oameni (care nu erau gardieni publici) nici n-au vrut sa stea de vorba cu mine.

Nu stiu daca misiunea jurnalistica respectiva imi va si folosi la ceva. In cazul in care d. profesor n-o sa ne ceara tema (ca de obicei), n-o sa imi foloseasca la nimic. In cazul in care o sa ne-o ceara, o sa imi fie utila in obtinerea unei note <= 5. De, e bine si atat.

Concluzia nu e totusi prea imbucuratoare. Si nu, nu ma refer la faptul ca romanii habar n-au ca s-a schimbat guvernul. Bla-bla-urile astea le las analistilor incruntati de la teve. Ma gandeam la ceva mult mai “self-centered”, si anume la faptul ca a mea cariera de jurnalist e condamnata inainte de a incepe. Nu sunt numai ineficienta, emotiva si lipsita de tact. Sunt toate astea inmultite cu zece. Si cand te gandesti ca eram imbracata in mov si bausem si niste vin sec inainte. Nici asa nu-s buna de jurnalista… Ce mai, adevarata concluzie e una singura:

CE MAMA NAIBII CAUT EU LA FACULTATEA ASTA??