Știri din Marea Britanie

Stimați spectatori și telespectatori, bine ați venit la programul nostru de știri și noutăți din Regatul Unit. Da, da, sunt conștientă, românii de acasă știu deja tot ce e de știut despre societatea multilateral dezvoltată din orice țară vestică, cultural, politic, economic, moral, supranatural- dar poate vreți și niște informație de la botul calului.

E cald. De fapt fix în momentul ăsta nu mai e atât de cald, s-a spart valul de arșiță și-au început niște furtuni, dar vara 2022 e caldă, insula ploioasă veșnic verde a căpătat nuanța galben-pârjol. Pentru prima dată în istoria Marii Britanii s-au înregistrat peste patrujde grade. Sistemul de carduri de acces de la locul meu de muncă s-a topit și birourile nu s-au mai putut deschide, ceea ce personal nu m-a supărat câtuși de puțin. Iarba uscată ia foc când ți-e lumea mai dragă, pompierii din Londra au avut în iulie cea mai ocupată zi de la al doilea război mondial încoace. Liiliecii trebuie adăpați cu pipeta. Până și ziarul Poșta Zilnică a trebuit să recunoască că e groasă, după ce întâi i-a făcut snowflakes pe smiorcăiții care vorbesc de schimbări climatice. Pe de altă parte, ziarul Soarele, care protejează interesele soarelui, cum e și normal, ne-a îndemnat să ne bucurăm și să ne veselim. Eu am ascultat, am făcut baie în mare de mai multe ori, a fost mișto.

E grevă la transporturi săptămâna asta. A fost și săptămâna trecută, și în iulie, și în iunie nu mai știu exact când. Cică o să mai fie.

Cică e posibil să ne taie curentul la iarnă câteva zile pentru că apocalipsa energetică, etcetera, etcetera. Când maică-mea avea vârsta pe care o am eu acu, stătea în frig și ocazional pe-ntuneric în megalomania comunist-optzecistă târzie a lui Ceaușescu. Eu poate voi sta în frig și ocazional pe-ntuneric într-una din economiile sălbatic-capitaliste din G7. Istoria e nepărtinitoare ideologic și are simțul umorului.

N-avem suficienți oameni care să conducă camioane, așa că în curând pare-se că va fi OK să conduci camioane cu un permis de conducere obișnuit. Mă gândesc să mă reprofilez profesional. (Deși adevărat că n-am învățat încă s-o parchez ca lumea pe Penelope.)

Am uitat să scriu de bulibășeala cu bagajele din aeroporturi dar în principiu așa arată.

Nu avem premier, cred că p-asta o știați deja. Adică avem, dar e doar Premier Îngrijitor până se alege ăla nou, și oricum e plecat în vacanță. Premierul avea un prieten căruia îi place să ciupească de fund alți bărbați fără să-i întrebe și pe care îl cheamă, în mod predestinat, dl Ciupilă. Dl Ciupilă a primit un ciolan gras cadou de la prietenul său, iar alți prieteni din guvern au zis că nu se mai poate chiar în halul ăsta, să răsplătim ciupitori neconsensuali, și i-au pus în vedere premierului să se care. Așa că acum așteptăm până aflăm cine urmează să ne conducă. Partidul Conservator va alege dintre doi finaliști de mare angajament: o femeie pe lângă care Viorica Dăncilă pare academician doctor inginer Marie Curie (să nu vă mirați dacă ne trezim cu o bombatomică în cap din cauza ei), și un nene care se promovează cu clipul vag Băsescian de mai jos și a fost surprins lăudându-se că vrea să ia de la săraci ca să dea la bogați.

Autoritățile locale nu prea au bani de poliție rutieră, așa că obișnuiesc de multă vreme să transfere activitatea de monitorizare a traficului în cârca unor moșuleți voluntari, care stau pe marginea drumului și notează într-un carnețel plăcuțele de înmatriculare ale delincvenților. Voluntarii n-au puterea legală să-ți ia boii de la bicicletă, dar pot să-ți trimită acasă o scrisoare care zice să nu mai faci și altădată (dacă mai faci, mai primești o scrisoare). Rezidenții din Shurdington, Gloucestershire au găsit însă o soluție și mai ieftină pentru problema vitezomanilor: au lipit niște cutii de carton pe stâlpi, care seamănă cu camerele de viteză în sensul în care și eu semăn cu Marilyn Monroe de la suficientă distanță. Dar e OK, oricum multe camere de viteză n-au film în ele și sunt puse doar de pamplezir.

Porumbelul călător Bob, în valoare de o mie de lire, a reușit să evadeze de la crescătorul lui englez și a ajuns tocmai în Alabama, la 4 mii de mile depărtare. Cu ajutorul unei campanii a ziarului Soarele dimpreună cu British Airways, o firmă de cargo și alți sponsori, toată birocrația necesară a fost navigată cu succes și Bob a fost returnat la stăpân. „Bob a trecut prin multe în aceste săptămâni, iar suferința lui a inspirat o mulțime de oameni”, a declarat crescătorul de porumbei pentru Soarele.

Există zmeură galbenă. Poate voi știați deja, eu nu știam. Are același gust ca zmeura roșie. Gust roșu, dar arată galben: confuzant pentru creier. Avem pe lângă casă.

Adică aveam, între timp s-a uscat. De la căldură.

4 gânduri despre „Știri din Marea Britanie”

  1. England, England…
    Comentariile sunt foarte aproape de umorul pe care il apreciez…J.Barnes, j. Coe etc.
    Merci!

    1. Nu doar England ci și Scotland, Wales și Northern Ireland, cu toții suntem afectați de alegerile pe care le-a făcut în viață dl Ciupilă.

  2. 1. Și tu și Marilyn sunteți femei, adică tu ești, ea era…ăăă, m-am încurcat în timpuri, ideea de bază e că semeni cu Marilyn mai bine decât circa aproximativ 50% din populația planetei. 🙂
    2. Știam de zmeură galbenă, avea mamaie o joardă când eram copil. Între timp cred că a secat de tot. Mi se părea că avea un gust un pic mai delicat decât aia roșie. Avea și roșie. O ditai tarlaua. A secat și aia.

    1. În general mi s-a zis că semăn cu Katie Holmes (pe vremea când era Dawson’s Creek la Proteve). Mai recent Olivia Cooke, care nu știu exact cine e. Oricum, atâta timp cât nu zice nimeni că semăn cu Margaret Thatcher sunt mulțumită.

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat: